PÂINE DE PREZENTARE

Cele douăsprezece pâini care erau așezate pe o masă în Sfânta din tabernacol sau din templu și care erau înlocuite cu altele proaspete în fiecare sabat. (Ex 35:13; 39:36; 1Re 7:48; 2Cr 13:11; Ne 10:32, 33) O redare literală a construcției ebraice pentru „pâine de prezentare” este „pâine a feței”. Cuvântul pentru „față” are uneori sensul de „prezență” (2Re 13:23); pâinea de prezentare era astfel în fața lui Iehova ca ofrandă aflată tot timpul înaintea lui (Ex 25:30). Pâinile de prezentare mai sunt numite „pâinile așezate teanc”. (2Cr 2:4)

Chehatiții aveau responsabilitatea de a coace pâinea de prezentare „în fiecare sabat” și de a o transporta când tabernacolul era mutat. (Nu 4:7; 1Cr 9:32) Fiecare dintre cele 12 turte în formă de inel era făcută din doi omeri (două zecimi de efă, echivalentul a 4,4 litri) de floarea făinii, iar, potrivit lui Josephus, nu se folosea plămădeală. (Antichități iudaice, III, VI, 6) În sabat, pâinile vechi erau luate de pe masa pentru pâinea de prezentare, aflată pe latura nordică a Sfintei (Ex 26:35), și erau înlocuite cu 12 pâini proaspete. Turtele erau așezate în două teancuri a câte șase turte sau straturi fiecare. Pe teancuri era pusă tămâie pură. Tradiția iudaică lasă să se înțeleagă că tămâia era pusă în vase de aur, nu direct pe turte. Când pâinea de prezentare era înlocuită în sabat, tămâia era, se pare, arsă pe altar. (Le 24:5-8)

Întrucât fuseseră timp de o săptămână înaintea lui Iehova, pâinile vechi erau un lucru preasfânt și trebuiau mâncate de preoții din linia lui Aaron într-un loc sfânt, fără îndoială undeva în interiorul sanctuarului. (Le 24:9) În Biblie este consemnat un singur episod referitor la consumarea pâinilor vechi de persoane care nu erau descendenți ai lui Aaron. În perioada în care fugea de Saul, David i-a cerut marelui preot Ahimelec pâine pentru el și pentru oamenii lui. Pentru că nu avea „pâine obișnuită”, Ahimelec i-a dat lui David din pâinile de prezentare ce fuseseră înlocuite. Crezând că David se afla într-o misiune încredințată de rege, marele preot a făcut acest lucru numai după ce David l-a asigurat că atât el, cât și oamenii lui erau curați din punct de vedere ceremonial. (1Sa 21:1-6) Isus Cristos a făcut referire la acest episod când fariseii i-au criticat pe discipolii lui pentru că au smuls spice de grâu în sabat. (Mt 12:3-7; Lu 6:1-4)