Să păstrăm punctul de vedere al lui Dumnezeu cu privire la sexualitate
IUBITORUL nostru Tată ceresc i-a înzestrat pe primii noştri părinţi cu un minunat dar, instinctul sexual. El le-a implantat o puternică dorinţă de a se căsători şi de a se bucura de relaţii conjugale, ceea ce asigura perpetuarea familiei umane. Evident, când ne gândim la căsătorie şi la marea ei capacitate de a le conferi oamenilor plăcere şi fericire, ne simţim îndemnaţi să-i aducem laude Marelui nostru Dumnezeu pentru că a stabilit acest minunat mod de a popula pământul. — Geneza 1:27, 28.
Nu e de mirare că, atunci când s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, Satan Diavolul a început să pervertească această minunată instituţie menită să aducă în existenţă o întreagă rasă umană. Lucrând la mintea oamenilor născuţi acum în imperfecţiune, el a reuşit să le pervertească modul de gândire în ce priveşte folosirea corectă a capacităţilor de reproducere cu care îi înzestrase Dumnezeu. Biblia arată că, în perioada dinaintea Potopului, ‘gândirea inimii omului devenise rea din tinereţea lui’ (Geneza 6:5, 6; 8:21). Îngerii priveau din cer la familia umană, care se afunda într-o conduită greşită din punct de vedere moral.
Îngerii intră în scenă
Dumnezeu nu i-a creat pe îngeri cu dorinţa de a avea relaţii sexuale cu oamenii. Totuşi, după cât se pare, Satan a reuşit să-i determine pe unii îngeri să nutrească gânduri greşite cu privire la aceste lucruri. Astfel, anumiţi îngeri au cultivat o dorinţă pentru ceva ce le fusese rezervat de Dumnezeu numai oamenilor în cadrul potrivit al căsătoriei. Aceşti „fii [îngereşti] ai lui Dumnezeu“ au făcut un lucru greşit, părăsindu-şi poziţiile de care se bucurau în cer pentru a veni pe pământ şi a se căsători cu femei (Geneza 6:2). O astfel de acţiune a fost motivată de o dorinţă greşită, nu de o dorinţă naturală cu care i-ar fi înzestrat Dumnezeu. Întrucât îngerii pot cultiva astfel de dorinţe sexuale nenaturale, nu ar trebui să fim surprinşi că şi oamenii pot face acest lucru. Scriind sub inspiraţie, discipolul Iuda a făcut o paralelă între îngerii care le-au dorit pe fiicele oamenilor şi unii oameni care au nutrit dorinţe pătimaşe pentru persoane de acelaşi sex. Iată ce a scris el:
„Pe îngerii care nu şi-au păstrat poziţia iniţială, ci şi-au părăsit locuinţa naturală, i-a rezervat pentru judecata zilei celei mari, cu legături eterne, în întuneric dens. Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi oraşele dimprejur, după ce, în acelaşi mod ca aceştia, au comis fornicaţie în exces şi au umblat după carne pentru o întrebuinţare nenaturală, ne sunt puse înainte ca exemplu de avertizare prin suferirea pedepsei judecătoreşti a unui foc veşnic“. — Iuda 6, 7.
Perversiunile sexuale: în trecut şi în prezent
Ca cercetători ai Bibliei, noi ştim bine ce s-a întâmplat în anticul oraş Sodoma. Bărbaţii şi băieţii oraşului, obsedaţi de sex, au vrut să aibă relaţii sexuale cu oaspeţii lui Lot, pe care îi considerau simpli bărbaţi (Geneza 19:4–11). Acest eveniment a avut loc la doar aproximativ 450 de ani după Potop. În acele timpuri de început devenise, de asemenea, ceva obişnuit ca oamenii să aibă relaţii sexuale cu animalele. Astfel, cu circa 400 de ani mai târziu, Legea lui Dumnezeu dată naţiunii Israel condamna în patru locuri această practică, pedeapsa pentru cei ce încălcau această lege fiind moartea (Exodul 22:19; Leviticul 18:23; 20:15, 16; Deuteronomul 27:21). În plus, Legea lui Dumnezeu dată Israelului îi condamna la moarte şi pe cei ce întreţineau relaţii sexuale cu persoane de acelaşi sex. — Leviticul 18:22; 20:13.
Cu toate acestea, în următoarele secole, practicile homosexuale au ajuns atât de înrădăcinate printre popoarele învecinate Israelului, încât, în repetate rânduri, israeliţii înşişi au căzut pradă acestor practici (1 Împăraţi 14:24; 15:12; 22:46). Odată, când un locuitor al oraşului beniamit Ghibea l-a găzduit pe un levit, bărbaţii din oraş i-au înconjurat casa şi au început să strige: „Scoate pe omul acela care a intrat în casa ta, ca să-l cunoaştem [ca să avem relaţii cu el, NW]“ (Judecătorii 19:22). Din această cauză, aproape tot tribul lui Beniamin a fost pur şi simplu exterminat din porunca lui Iehova.
Dar de ce să aducem în discuţie un episod biblic atât de neplăcut, s-ar putea gândi unii. Deoarece trăim într-o societate care s-a afundat şi mai mult în imoralitate, ceea ce constituie un pericol şi pentru slujitorii din prezent ai lui Dumnezeu. Să vedem pe scurt cât de răspândită este homosexualitatea şi ce influenţă exercită ea:
„Circa 30% din populaţia [oraşului San Francisco] sunt homosexuali“, se afirma în Medical Tribune din 23 septembrie 1981.
„Fenomenul marcant al anilor ’80 este influenţa crescândă a culturii «gay» asupra vieţii heterosexuale şi, lucru şi mai important, asupra valorilor heterosexuale. . . . Acceptarea pe scară largă a culturii «gay» este un indiciu că valorile noastre fundamentale s-au schimbat“, se spunea în revista Maclean’s din 18 februarie 1980.
„Numărul mare de homosexuali din lumea spectacolului şi a mass-media le dă acestora posibilitatea să transforme după bunul lor plac valorile şi opiniile“, a spus un profesor de la Universitatea din Sydney (Australia).
Mentalitatea oamenilor este în mod incontestabil modelată în aşa fel încât să considere homosexualitatea drept ceva normal, ba chiar corect. Potrivit cu The Toronto Star din 24 august 1980, „Tinerii Bisericii Unite . . . salută ideea ordinării ca miniştri religioşi a homosexualilor“. În ziarul londonez Daily Mail din 5 iunie 1980 se spunea: „În termenii unei noi revizuiri, homosexualitatea nu ar trebui să fie o piedică în calea obţinerii unei funcţii în Biserica Metodistă“. Iar, când o femeie a scris că a fost şocată când a aflat că nepotul ei în vârstă de 23 de ani era homosexual, un ziarist i-a răspuns: „Biblia nu a fost scrisă de Dumnezeu. Homosexualitatea este tot atât de veche ca omenirea . . . Ceea ce trebuie să faceţi dumneavoastră acum este să învăţaţi să-l acceptaţi aşa cum este. La urma urmei, este un băiat de treabă“.
Punctul de vedere al Bibliei cu privire la perversiunile sexuale
Chiar şi unii membri ai poporului lui Dumnezeu au fost influenţaţi de propaganda lumii să creadă că homosexualitatea şi alte perversiuni sexuale asemănătoare nu sunt „chiar atât de grave“. Totuşi, Legea dată de Dumnezeu Israelului stipula uciderea homosexualilor! De asemenea, în Scripturile greceşti creştine, în 1 Corinteni 6:9, 10, potrivit Bibliei Cornilescu revizuite în 1991 se spune: „Nu vă înşelaţi; nici desfrânaţii, . . . nici cei adulteri, nici cei afemeiaţi cu ei înşişi, nici homosexualii . . . nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu“. Şi, potrivit aceleiaşi traduceri biblice, în Romani 1:26, 27 se spune: „Femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii; tot astfel şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi făptuind lucruri ruşinoase“. În continuare, versetul 32 afirmă: „Cei care fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte“.
În mod surprinzător, unii dintre cei ce au căzut pradă imoralităţii sexuale, cum ar fi bestialitatea, nu consideră că ceea ce au făcut a fost într-adevăr grav. Totuşi, relaţiile sexuale cu animale sunt condamnabile din punct de vedere moral. Acestea constituie un motiv de excludere din congregaţia creştină. De asemenea, există persoane care au pretins că nu au ştiut că anumite lucruri intrau în categoria homosexualităţii. Prin urmare, ce este homosexualitatea?
Ce este homosexualitatea?
Pentru o înţelegere mai clară, să vedem cum definesc unele dicţionare termenul „homosexualitate“:
Dicţionarul explicativ al limbii române, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 1996: „Perversiune sexuală care constă în atracţia sexuală faţă de indivizi de acelaşi sex“.
The American Heritage Dictionary: „1. Dorinţă sexuală pentru indivizi de acelaşi sex. 2. Activitate sexuală cu o persoană de acelaşi sex“.
Webster’s Third New International Dictionary of the English Language: „Activitate erotică cu un individ de acelaşi sex“.
Este interesant că, potrivit definiţiilor date de dicţionare, termenul „homosexualitate“ se referă, printre altele, la DORINŢA sexuală pentru indivizi de acelaşi sex. Totuşi Biblia face distincţie între practicarea a ceea ce este greşit şi dorinţele sau tendinţele păcătoase. Aceste dorinţe pot exista în pofida eforturilor energice de a le elimina din minte şi din corp. Pot exista fraţi şi surori creştine care, din cauza mediului în care s-au născut şi, probabil, din cauza altor factori, simt uneori dorinţa de a avea raporturi sexuale cu indivizi de acelaşi sex. Totuşi aceştia luptă împotriva acestei dorinţe perverse şi satanice şi nu cedează în faţa ei. Aşadar, aceste persoane nu practică homosexualitatea. Ele îşi ţin sub control gândurile, ştiind că, dacă permit ca o dorinţă greşită să devină fertilă, aceasta se va transforma în acţiuni greşite. — Iacov 1:14, 15; Coloseni 3:5–10.
Ceea ce condamnă Dumnezeu în Biblie şi constituie un motiv de excludere este „perversiunea sexuală“ sau „activitatea erotică“ a homosexualului. Astfel, această perversiune sau activitate nu presupune neapărat practicarea sodomiei pentru a fi considerată homosexualitate. Orice act care implică folosirea organelor genitale a cel puţin unuia dintre parteneri, cum ar fi sărutarea, mângâierea, frecarea propriilor organe genitale de cealaltă persoană, sau alte comportamente asemănătoare menite să procure plăcere sexuală cu un alt individ de acelaşi sex constituie homosexualitate. Şi, deşi majoritatea oamenilor cred că homosexualii sunt numai bărbaţi, termenul li se aplică în egală măsură şi femeilor care practică lucruri asemănătoare, deşi, în general, acestea se numesc lesbiene.
Să evităm conduita sexuală greşită
Persoanele care au dorinţe homosexuale trebuie să lupte energic împotriva acestora. Totodată, trebuie să fim atenţi să nu devenim o victimă a unei persoane care se lasă dominată de propriile-i dorinţe greşite. Uneori, actele homosexuale sunt generate de lucruri care în sine nu sunt greşite, cum ar fi faptul de a ruga pe cineva să te scarpine sau să te spele pe spate la duş ori de a accepta acest lucru. Sau, alteori, unii indivizi se excită sexual când luptă corp la corp în joacă. Este nevoie de prudenţă. Nu uitaţi că astfel de practici pot duce la acte homosexuale, ceea ce s-a şi întâmplat uneori chiar şi între creştini.
Dar cum au ajuns unii să comită păcate de natură sexuală, cum ar fi homosexualitatea, bestialitatea, voaierismul şi aşa mai departe? S-a constatat că mintea lor era concentrată asupra sexului. Unii erau cititori avizi de literatură pornografică. După cât se pare, toţi, fără excepţie, se masturbau cu regularitate. Întrucât deseori s-a observat o legătură între practicarea masturbaţiei şi perversiunile sexuale, să examinăm această practică în lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Ce spune Biblia cu privire la masturbaţie?
Punctul de vedere al Bibliei cu privire la masturbaţie
Unii sunt de părere că Biblia vorbeşte despre masturbaţie în Geneza capitolul 38 şi că Onan a fost omorât din cauză că s-a masturbat. Totuşi acest lucru nu este adevărat. Biblia spune că, atunci când ‘se culca cu soţia fratelui său, Onan lepăda sămânţa pe pământ’ (Geneza 38:9). Aşadar, după cât se pare, Onan îşi întrerupea actul sexual cu Tamar, vărsându-şi sperma pe pământ. El făcea aceasta pentru că nu dorea să aibă copii în numele fratelui său decedat. Motivul uciderii lui Onan a fost acela că a refuzat să se supună principiului leviratului.
În publicaţiile care analizează punctul de vedere al Bibliei referitor la masturbaţie au fost tratate alte două pasaje din Scripturile ebraice. Primul este Deuteronomul 23:10 şi 11, care vorbeşte despre tabăra militară israelită. Aici se spune: „Dacă va fi la tine cineva care să nu fie curat, în urma vreunei întâmplări din timpul nopţii [poluţii nocturne, NW], să iasă din tabără şi să nu intre în tabără; spre seară, să se scalde în apă şi, la asfinţitul soarelui, va putea să se întoarcă în tabără“. Dar acest text nu vorbeşte despre masturbaţie. Masturbaţia este definită în felul următor: „Provocare a orgasmului prin autoexcitaţia organelor sexuale“ (Noul dicţionar de neologisme). Iehova Dumnezeu l-a creat pe bărbat în aşa fel încât, în absenţa raporturilor sexuale, să aibă din când în când o scurgere spontană de spermă în timpul somnului. În general, această scurgere este însoţită de un vis erotic. Întrucât se produce de obicei noaptea, ea poate fi numită şi „poluţie nocturnă“.
Celălalt pasaj care vorbeşte despre această chestiune este Leviticul 15:16, 17, unde se spune: „Bărbatul care va avea o scurgere a seminţei în somn, să-şi scalde tot trupul în apă şi va fi necurat până seara. Orice haină şi orice piele care vor fi atinse de scurgerea lui de sămânţă să fie spălate cu apă şi vor fi necurate până seara“. După cât se pare, acest pasaj nu se referă la masturbaţie, ci la „poluţia nocturnă“ despre care am vorbit mai înainte. Deşi Biblia afirmă că această scurgere de spermă e o ‘necurăţie’, este vorba despre o necurăţie de natură ceremonială, nu morală. Acest lucru reiese cu claritate din versetul următor, unde se arată că un israelit şi soţia lui se expuneau aceleiaşi necurăţii când aveau raporturi conjugale, aprobate de Dumnezeu.
Dar ce putem spune despre Scripturile greceşti creştine? Vorbesc ele despre masturbaţie? Nu, acest subiect nu este tratat în Scripturile greceşti creştine. Ele nu abordează nici problema poluţiei nocturne. Dar înseamnă oare aceasta că Scripturile greceşti creştine nu ne oferă nici o îndrumare în privinţa adoptării unui punct de vedere corect faţă de problema masturbaţiei? Nicidecum. Să luăm Coloseni 3:5, unde scrie: „Faceţi deci să moară mădularele corpului vostru care sunt pe pământ în ceea ce priveşte fornicaţia, necurăţia, pofta sexuală, dorinţele nocive şi aviditatea“. Iar 1 Tesaloniceni 4:4, 5 spune: „Fiecare dintre voi . . . să dobândească stăpânire asupra propriului său vas în sfinţenie şi onoare, nu în pofte sexuale lacome ca acelea pe care le au şi naţiunile care nu-l cunosc pe Dumnezeu“. Aceste sfaturi se aplică atât la creştinii căsătoriţi, cât şi la creştinii celibatari, totuşi aceştia din urmă trebuie să exercite mai multă stăpânire, pentru că satisfacerea pasiunii prin intermediul relaţiilor sexuale le este rezervată doar persoanelor căsătorite.
Nu este clar deci că masturbaţia e o practică ce violează porunca de a face să moară „pofta sexuală“? Într-adevăr, Iehova i-a creat pe oameni cu poftă, sau dorinţă, sexuală, aşa cum i-a creat cu pofta de a mânca şi de a bea. Aşadar, Biblia nu condamnă pofta sexuală în sine, aşa cum nu condamnă nici pofta naturală şi rezonabilă de a mânca şi de a bea. Totuşi, noi nu ignorăm faptul că, din cauza stării noastre imperfecte, poftele pot scăpa de sub control. Cineva poate ajunge să aibă o dorinţă excesivă pentru mâncare sau pentru băuturi alcoolice şi, astfel, să devină gurmand sau beţiv. În mod asemănător, sexul poate deveni o preocupare principală a cuiva, cel în cauză putând să ajungă asemenea oamenilor naţiunilor care au „pofte sexuale lacome“.
O persoană care se masturbează pune un accent exagerat de mare pe sex. Ea îşi alimentează şi îşi stârneşte dorinţele sexuale într-un mod greşit. Totuşi, această practică nu este răspândită numai în rândul bărbaţilor; numărul cazurilor de masturbare în rândul femeilor a crescut. Dumnezeu însă i-a înzestrat pe oameni cu capacităţi sexuale pe care să le folosească numai în cadrul instituţiei căsătoriei. Dar o persoană care se masturbează îşi foloseşte organele sexuale pentru propria-i plăcere, în afara instituţiei căsătoriei. Pentru a-i fi plăcută lui Dumnezeu, o astfel de persoană trebuie să facă să moară pofta ei sexuală. Ea trebuie să cultive stăpânire de sine, care este necesară pentru a acorda sexualităţii locul cuvenit în viaţa sa şi pentru a lăsa ca organele sale genitale să reacţioneze la tensiuni într-o manieră normală.
Isus a spus cândva: „Oricine continuă să privească o femeie în aşa fel încât să facă pasiune pentru ea a comis deja adulter cu ea în inima lui“ (Matei 5:28). În general, o persoană care se masturbează nutreşte acest gen de gânduri pasionale şi are fantezii sexuale. Bineînţeles, o astfel de persoană nu trăieşte în armonie cu învăţătura lui Cristos. Fără îndoială, cei ce îşi alimentează pofta sexuală masturbându-se încalcă porunca dată de Dumnezeu de A FACE SĂ MOARĂ pofta lor sexuală.
Dar cum poate cineva să facă să moară pofta sa sexuală şi să se abţină de la masturbaţie? Este adevărat, pentru cei ce practică această formă de autosatisfacere a propriei plăceri, renunţarea la această practică poate fi o adevărată luptă. Totuşi cei ce duc această luptă nu trebuie să se dea bătuţi! Cu ajutorul lui Iehova, eforturile pot fi încununate de succes. Mai întâi de toate, aceste persoane trebuie să cultive ură faţă de această practică (Psalmul 97:10). Apoi este imperios necesar să fie hotărâte în mintea şi în inima lor să înceteze să se masturbeze. Trebuie, de asemenea, să facă din acest lucru subiectul rugăciunilor lor şi apoi să acţioneze în armonie cu ceea ce au cerut în rugăciune. Aceste persoane nu trebuie să alimenteze, ca să spunem aşa, flacăra pasiunii citind sau uitându-se la lucruri care stârnesc pofta sexuală şi nici să vorbească despre lucruri care le-ar nutri înclinaţia de a se masturba. În schimb, trebuie să se menţină ocupate în activităţi teocratice, să asiste la întruniri, să meargă în serviciul de teren, să facă vizite ulterioare, să conducă studii biblice şi să-i ajute pe alţii din punct de vedere spiritual. Procedând astfel, vor primi puterea de a-şi ţine sub control pofta sexuală. Dacă această problemă persistă, ele nu trebuie să ezite să ceară ajutorul unui bătrân din congregaţia din care fac parte. O soră care se confruntă cu o astfel de problemă i-ar putea cere ajutor unei surori mai în vârstă din congregaţie.
Fără îndoială, pentru a ne păstra integritatea faţă de Iehova trebuie să ducem o luptă grea. Dar merită! Dacă luptăm acum împotriva înclinaţiilor păcătoase ale cărnii, Iehova ne va acorda o victorie deplină în noul său sistem de lucruri drept şi pur. Imaginaţi-vă! Atunci vom vedea împlinit scopul glorios al lui Iehova: un pământ plin de oameni care vor trăi în Paradis, toţi veniţi în existenţă graţie extraordinarelor capacităţi sexuale cu care ne-a creat Dumnezeu.
[Text generic pe pagina 29]
Legea lui Dumnezeu interzicea orice fel de relaţii sexuale între oameni şi animale
[Text generic pe pagina 30]
Cum au ajuns unii să comită păcate de natură sexuală?
[Chenarul de la pagina 31]
Este homosexualitatea o tendinţă normală?
Un film american intitulat Making Love (Să facem dragoste) este un exemplu elocvent de propagandă subtilă, concepută cu abilitate de lumea spectacolului pentru a determina publicul să creadă că homosexualitatea este o tendinţă normală.
„Homosexualii din film ar putea fi medicul vostru, fratele vostru sau vecinul de palier“, a spus unul dintre redactorii de la Sunday News Magazine, din New York. Această aparentă normalitate nu este întâmplătoare. „Sper ca acest film“, a scris scenaristul filmului, „să reuşească să schimbe opinia oamenilor referitoare la homosexualitate. Aş vrea ca oamenii să înţeleagă că, dacă unui individ îi plac bărbaţii, aceasta nu înseamnă că este un inadaptat sau un degenerat“. — Sublinierea noastră.
A reuşit filmul „să schimbe opinia oamenilor referitoare la homosexualitate“? Se pare că exact acest efect l-a avut asupra uneia dintre actriţele principale, Kate Jackson. „Din raporturile dintre bărbaţi [personajele din film] transpare o senzualitate surprinzătoare“, a declarat ea unui ziarist în cadrul unui interviu. „Când am văzut primele imagini, ştiam ce urma, şi totuşi am trecut prin trei etape. La început am fost surprinsă, dar apoi m-am trezit spunând: Oh, înţeleg, după care am trecut la următoarea etapă, spunând: Accept.“
Indiferent cum schimbă o astfel de propagandă „opinia oamenilor referitoare la homosexualitate“, această practică este la fel de detestată ca întotdeauna de Creatorul corpului omenesc. Legea lui Dumnezeu stipula ca homosexualii din Israelul antic să fie „pedepsiţi negreşit cu moartea“ (Leviticul 20:13). Legea pe care Dumnezeu le-a dat-o creştinilor arată că El nu şi-a schimbat punctul de vedere referitor la homosexualitate. Biblia spune clar că „homosexualii“ se numără printre cei ce „nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu“. — 1 Corinteni 6:9, 10, Biblia Cornilescu revizuită în 1991.