‘Trebuie să fiţi sfinţi, căci eu sunt sfânt’
„Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt, Eu, DOMNUL, Dumnezeul vostru.“ — LEVITICUL 19:2.
1. Cine sunt câţiva dintre cei pe care lumea îi consideră sfinţi?
ÎN MAJORITATEA religiilor principale ale lumii există cei consideraţi sfinţi. Maica Teresa, renumită pentru activitatea de o viaţă în India, este considerată deseori sfântă pentru că şi-a dedicat viaţa săracilor. Papa este numit „Sfântul Părinte“. Fondatorul mişcării catolice moderne Opus Dei, José María Escrivá, este considerat de unii catolici drept „un model de sfinţenie“. Hinduismul îşi are propriii swami, sau bărbaţi sfinţi. Gandhi a fost venerat ca sfânt. Budismul are călugării lui sfinţi, iar islamul, profetul lui sfânt. Dar ce înseamnă, cu exactitate, să fii sfânt?
2, 3. a) Ce înseamnă cuvintele „sfânt“ şi „sfinţenie“? b) Ce întrebări necesită răspuns?
2 Cuvântul „sfânt“ a fost definit drept: „1. . . . asociat cu o putere divină; sacru. 2. Demn sau considerat demn de închinare sau veneraţie . . . 3. A trăi în armonie cu un sistem religios sau spiritual strict sau cu o morală înaltă . . . 4. Marcat sau pus deoparte pentru un scop religios“. În contextul biblic, sfinţenia înseamnă „curăţenie sau puritate religioasă; sacralitate“. Potrivit lucrării biblice de referinţă Insight on the Scriptures (Perspicacitate pentru înţelegerea Scripturilor)a, „[cuvântul] ebraic original qódhesh transmite ideea de separare, exclusivitate sau consacrare lui Dumnezeu, . . . starea de a fi pus deoparte pentru serviciul lui Dumnezeu“.
3 Naţiunii Israel i s-a poruncit să fie sfântă. Legea lui Dumnezeu declara: „Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul vostru; voi să vă sfinţiţi, şi fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt“. Cine era Sursa sfinţeniei? Cum puteau israeliţii imperfecţi să devină sfinţi? Şi ce învăţăminte putem trage noi astăzi din chemarea la sfinţenie făcută de Iehova? — Leviticul 11:44.
Ce legătură era între Israel şi Sursa sfinţeniei
4. Cum era ilustrată sfinţenia lui Iehova în Israel?
4 Tot ce avea legătură cu închinarea lui Israel la Iehova Dumnezeu trebuia să fie considerat sfânt şi tratat ca atare. De ce? Deoarece Iehova însuşi este originea şi sursa sfinţeniei. Relatarea lui Moise cu privire la pregătirea sfântului tabernacol şi a veşmintelor şi articolelor de decor se încheie cu cuvintele: „Au făcut apoi şi placa de aur curat, cununa sfântă, şi au gravat pe ea, cum se gravează pe o pecete: «Sfinţenie DOMNULUI [Sfinţenia îi aparţine lui Iehova, NW]»“. Această placă strălucitoare de aur curat era fixată pe turbanul marelui preot şi indica faptul că el era pus deoparte pentru un serviciu de o sfinţenie cu totul specială. Când israeliţii vedeau acest semn gravat care strălucea în lumina soarelui, ei îşi aminteau cu regularitate de sfinţenia lui Iehova. — Exodul 28:36; 29:6; 39:30.
5. Cum puteau fi consideraţi sfinţi israeliţii imperfecţi?
5 Dar cum puteau israeliţii să devină sfinţi? Numai întreţinând relaţii strânse cu Iehova şi aducându-i o închinare pură. Ei aveau nevoie de cunoştinţa exactă a „Celui Preasfânt“ pentru a-i aduce închinare în sfinţenie, în curăţenie fizică şi spirituală (Proverbele 2:1–6; 9:10, NW). Prin urmare, israeliţii trebuiau să i se închine lui Dumnezeu cu o motivaţie şi o inimă curate. Orice formă de închinare ipocrită l-ar fi dezgustat pe Iehova. — Proverbele 21:27.
De ce i-a condamnat Iehova pe israeliţi
6. Cum tratau iudeii din zilele lui Maleahi masa lui Iehova?
6 Acest lucru a fost clar ilustrat când israeliţii aduceau la templu fără tragere de inimă jertfe de calitate inferioară şi cu defecte. Prin intermediul profetului său Maleahi, Iehova a condamnat ofrandele lor de proastă calitate: „«N-am nici o plăcere de voi», zice DOMNUL oştirilor «şi darurile de mâncare din mâna voastră nu-Mi sunt plăcute». «Dar voi Îl profanaţi, prin faptul că ziceţi: „Masa Domnului este pângărită şi ce aduce ea este o mâncare de dispreţuit!“ Voi ziceţi: „Ce mai plictiseală!“ şi o dispreţuiţi,» zice DOMNUL oştirilor; «şi aduceţi ce este furat, şchiop sau bolnav. Iată darurile de mâncare pe care le aduceţi! Pot Eu să le primesc din mâinile voastre?» zice DOMNUL“. — Maleahi 1:10, 12, 13.
7. Ce acţiuni nesfinte întreprindeau iudeii din secolul al V-lea î.e.n.?
7 Maleahi a fost folosit de Dumnezeu pentru a condamna practicile false ale iudeilor, după toate probabilităţile în secolul al V-lea î.e.n. Preoţii dădeau un exemplu rău, iar conduita lor nu era nici pe departe sfântă. Urmând această conducere, poporul începuse să fie delăsător în ce priveşte respectarea principiilor, chiar până la punctul de a divorţa de soţiile lor, probabil ca să-şi poată lua soţii păgâne mai tinere. Maleahi a scris: „DOMNUL a fost martor între tine şi soţia tinereţii tale, căreia acum nu-i eşti credincios, măcar că este însoţitoarea ta şi soţia legământului tău. . . . Luaţi seama dar în duhul vostru şi nici unul să nu se poarte cu necredincioşie [în mod trădătorb, NW] faţă de soţia tinereţii lui. «Căci eu urăsc despărţirea în căsătorie,» zice DOMNUL, Dumnezeul lui Israel“. — Maleahi 2:14–16.
8. Cum au fost afectaţi unii din congregaţia creştină de concepţia modernă referitoare la divorţ?
8 În timpurile moderne, în multe ţări în care divorţul se obţine cu uşurinţă, rata divorţului a crescut vertiginos. Până şi congregaţia creştină a fost afectată. În loc să caute ajutorul bătrânilor pentru a depăşi obstacolele şi a încerca să facă o reuşită din căsnicia lor, unii au renunţat la ea prea repede. Deseori, copiii trebuie să plătească un preţ ridicat pe plan afectiv. — Matei 19:8, 9.
9, 10. Cum ar trebui să ne analizăm închinarea pe care i-o aducem lui Iehova?
9 După cum am văzut mai înainte, având în vedere starea spirituală deplorabilă din zilele lui Maleahi, Iehova a condamnat în mod deschis închinarea superficială a lui Iuda şi a arătat că va accepta numai o închinare pură. Nu ar trebui să ne determine acest lucru să reflectăm la calitatea închinării pe care i-o aducem noi lui Iehova Dumnezeu, Suveranul Domn al universului, Sursa adevăratei sfinţenii? Îi aducem într-adevăr lui Dumnezeu un serviciu sfânt? Ne menţinem pe noi înşine într-o stare spirituală curată?
10 Aceasta nu înseamnă că trebuie să fim perfecţi — lucru imposibil — sau că ar trebui să ne comparăm cu alţii. Dar înseamnă că fiecare creştin trebuie să i se închine lui Dumnezeu, făcând tot ce îi stă în putinţă, în funcţie de împrejurările personale. Aceasta se referă la calitatea închinării noastre. Trebuie să ne îndeplinim serviciul sacru cât putem noi mai bine — să fie un serviciu sfânt. Cum se realizează acesta? — Luca 16:10; Galateni 6:3, 4.
Inimile pure duc la o închinare pură
11, 12. De unde izvorăşte conduita nesfântă?
11 Isus a spus clar că lucrurile din inima unei persoane vor ieşi la iveală prin ceea ce spune şi face aceasta. Isus le-a spus fariseilor prezumţioşi, dar nesfinţi: „Pui de vipere, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din plinătatea inimii vorbeşte gura“. Mai târziu, el a arătat că acţiunile rele izvorăsc din gândurile rele ale inimii, sau din persoana lăuntrică. El a spus: „Cele ce ies din gură vin din inimă şi acelea întinează pe om. Căci din inimă ies gânduri rele, ucideri, fapte de adulter, desfrânări, furturi, mărturii mincinoase, hule. Iată lucrurile care întinează pe om“. — Matei 12:34; 15:18–20.
12 Aceasta ne ajută să înţelegem că acţiunile nesfinte nu sunt pur şi simplu spontane sau fără o bază anterioară. Ele sunt rezultatul gândurilor care întinează şi care au zăcut în inimă: dorinţe ascunse şi poate fantezii. Din acest motiv a putut zice Isus: „Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: «Să nu comiţi adulter». Dar Eu vă spun că orişicine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi comis adulter cu ea în inima lui“. Cu alte cuvinte, fornicaţia şi adulterul au prins deja rădăcini în inimă înainte de a avea loc orice acţiune. Apoi, în împrejurări favorabile, gândurile nesfinte se transformă într-o conduită nesfântă. Fornicaţia, adulterul, sodomia, hoţia, blasfemiile şi apostazia devin câteva dintre rezultatele evidente. — Matei 5:27, 28; Galateni 5:19–21.
13. Daţi câteva exemple referitoare la modul în care gândurile nesfinte pot duce la acţiuni nesfinte.
13 Această situaţie se poate ilustra în diverse moduri. În unele ţări, cazinourile se înmulţesc ca ciupercile, oferind astfel mai multe ocazii de a juca jocuri de noroc. O persoană ar putea fi tentată să recurgă la această pseudosoluţie în încercarea de a-şi rezolva problemele financiare. Un raţionament amăgitor l-ar putea îndemna pe un frate să respingă principiile biblice sau să minimalizeze valoarea lorc. Un alt exemplu, accesul uşor la pornografie, fie prin programele TV, video, computere sau cărţi, l-ar putea conduce pe un creştin la o conduită nesfântă. Este suficient ca acesta să-şi neglijeze armura spirituală şi, înainte să-şi dea seama, a şi căzut în imoralitate. Însă, în majoritatea cazurilor, alunecarea în păcat începe la nivelul minţii. Da, în situaţii ca acestea se adeveresc cuvintele lui Iacov: „Fiecare este ispitit când este atras şi ademenit de pofta lui însuşi. Apoi pofta, când a conceput, dă naştere păcatului“. — Iacov 1:14, 15; Efeseni 6:11–18.
14. Cum şi-au revenit unii din conduita lor nesfântă?
14 Din fericire, mulţi creştini care păcătuiesc din slăbiciune manifestă căinţă adevărată, iar bătrânii reuşesc să-i redreseze din punct de vedere spiritual. Chiar şi mulţi care sunt excluşi din cauza lipsei de căinţă îşi vin în fire, în cele din urmă, şi sunt reintegraţi în congregaţie. Ei ajung să-şi dea seama cât de uşor i-a cucerit Satan când au permis gândurilor nesfinte să prindă rădăcini în inimă. — Galateni 6:1; 2 Timotei 2:24–26; 1 Petru 5:8, 9.
Provocarea de a ne înfrunta slăbiciunile
15. a) De ce trebuie să ne înfruntăm slăbiciunile? b) Ce ne poate ajuta să ne recunoaştem slăbiciunile?
15 Trebuie să facem un efort pentru a ne cunoaşte propria inimă în mod obiectiv. Suntem noi dispuşi să ne înfruntăm slăbiciunile, să le recunoaştem existenţa şi apoi să trecem la acţiune pentru a le învinge? Suntem noi dispuşi să întrebăm un prieten sincer cum am putea face îmbunătăţiri şi apoi să dăm ascultare sfatului? Pentru a rămâne sfinţi trebuie să ne depăşim defectele. De ce? Deoarece Satan ne cunoaşte slăbiciunile. El îşi va folosi maşinaţiile subtile pentru a ne face să comitem păcate şi să avem o conduită nesfântă. Prin acţiunile lui viclene, el încearcă să ne separe de iubirea lui Dumnezeu, astfel încât să nu mai fim sfinţiţi şi folositori pentru închinarea la Iehova. — Ieremia 17:9; Efeseni 6:11; Iacov 1:19.
16. Ce conflict a avut Pavel?
16 Apostolul Pavel a avut propriile lui încercări şi teste, după cum a mărturisit în scrisoarea sa către Romani: „Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea: pentru că în mine este voinţa, dar nu este puterea de a face binele. Căci nu practic binele pe care îl vreau, ci răul pe care nu îl vreau, iată ce fac! . . . După omul dinăuntru îmi place legea lui Dumnezeu, dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii minţii mele şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele“. — Romani 7:18–23.
17. Cum a ieşit Pavel învingător în lupta sa împotriva slăbiciunilor?
17 Acum, aspectul esenţial în cazul lui Pavel este că el şi-a recunoscut slăbiciunile. În ciuda acestora, el a putut spune: „După omul [spiritual] dinăuntru îmi place legea lui Dumnezeu“. Pavel iubea ce era bun şi ura ce era rău. Însă el mai avea de dus o luptă, aceeaşi luptă pe care o avem toţi: împotriva lui Satan, a lumii şi a cărnii. Deci cum putem câştiga lupta pentru a rămâne sfinţi, separaţi de această lume şi de gândirea ei? — 2 Corinteni 4:4; Efeseni 6:12.
Cum putem rămâne sfinţi?
18. Cum putem rămâne sfinţi?
18 Sfinţenia nu se dobândeşte adoptând calea minimei rezistenţe sau fiind indulgenţi cu noi înşine. Persoana care procedează astfel va găsi întotdeauna scuze pentru conduita sa şi va încerca să dea vina pe altceva. Probabil trebuie să învăţăm să ne asumăm responsabilitatea pentru acţiunile noastre şi să nu fim ca unii care pretind că soarta le-a lăsat puţine şanse din cauza mediului familial sau a trăsăturilor ereditare. Rădăcina problemei este în inima persoanei. Iubeşte el sau ea dreptatea? Tânjeşte după sfinţenie? Doreşte binecuvântarea lui Dumnezeu? Psalmistul a indicat cu claritate necesitatea sfinţeniei când a declarat: „Depărtează-te de rău şi fă binele; caută pacea şi urmăreşte-o“. Apostolul Pavel a scris: „Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău şi alipiţi-vă tare de bine“. — Psalmii 34:14; 97:10; Romani 12:9.
19, 20. a) Cum ne putem edifica mintea? b) Ce aduce cu sine un studiu personal eficient?
19 Ne putem ‘alipi tare de bine’ dacă privim lucrurile prin prisma lui Iehova şi dacă avem mentalitatea lui Cristos (1 Corinteni 2:16). Cum se realizează acest lucru? Studiind cu regularitate Cuvântul lui Dumnezeu şi meditând la el. Cât de des s-a dat acest sfat! Dar îl luăm noi suficient de mult în serios? De exemplu, studiaţi realmente această revistă, căutând textele biblice, înainte de a veni la întrunire? Când spunem studiu nu ne referim doar la sublinierea câtorva expresii în fiecare paragraf. Un articol de studiu poate fi parcurs în grabă şi subliniat în aproximativ 15 minute. Înseamnă aceasta că am studiat articolul? De fapt, ar putea fi nevoie de o oră sau două pentru a studia şi absorbi foloasele spirituale pe care le oferă fiecare articol.
20 Poate că trebuie să ne autodisciplinăm pentru a renunţa la televizor câteva ore pe săptămână şi pentru a ne concentra realmente asupra sfinţeniei personale. Studiul nostru regulat ne edifică din punct de vedere spiritual, îndemnând mintea să ia decizii corecte, decizii care duc la „o purtare sfântă“. — 2 Petru 3:11; Efeseni 4:23; 5:15, 16.
21. La ce întrebare rămâne să dăm răspuns?
21 Întrebarea care se pune acum este: În care alte domenii de activitate şi de conduită putem fi sfinţi în calitate de creştini, aşa cum Iehova este sfânt? Următorul articol va oferi câteva sugestii demne de atenţie.
[Note de subsol]
a Această lucrare de referinţă în două volume este publicată de Watchtower Bible and Tract Society of New York, Inc.
b Pentru o analiză mai detaliată a ceea ce înseamnă „în mod trădător“, vezi articolul „Ce fel de divorţ urăşte Dumnezeu?“, apărut în Treziţi-vă! din 8 aprilie 1994, la pagina 21.
c Pentru mai multe informaţii despre motivul pentru care practicarea jocurilor de noroc constituie o conduită nesfântă, vezi Treziţi-vă! din 8 octombrie 1994, paginile 14, 15, publicată de Watchtower Bible and Tract Society of New York, Inc.
Vă amintiţi?
◻ Cum a fost identificată Sursa sfinţeniei în Israel?
◻ În ce moduri a fost nesfântă închinarea israeliţilor din zilele lui Maleahi?
◻ Unde începe conduita nesfântă?
◻ Pentru a fi sfinţi, ce trebuie să recunoaştem?
◻ Cum putem rămâne sfinţi?