Să manifestăm iubire creştină faţă de cei în vârstă
SAMUEL JOHNSON, un scriitor din secolul al XVIII-lea, a relatat povestea unui tânăr care, aflându-se în vizită la nişte prieteni, a uitat unde şi-a pus pălăria. Neglijenţa sa nu a dat naştere nici unui comentariu. „Însă, dacă aceeaşi neatenţie va fi descoperită la un bătrân, a continuat Johnson, oamenii vor ridica din umeri şi vor zice: «Îl lasă memoria».“
Istorioara lui Johnson demonstrează că persoanele în vârstă, probabil la fel ca alte grupuri minoritare, sunt obiectul unor remarci nedrepte. În timp ce faptul de a ne îngriji de necesităţile celor vârstnici constituie o dificultate, toţi cei implicaţi trag multe foloase. Care sunt dificultăţile şi recompensele, şi de ce această problemă îi afectează pe tot mai mulţi oameni?
Potrivit statisticilor, 6% din populaţia globului are vârsta de 65 de ani sau mai mult, iar în ţările dezvoltate, procentajul este de două ori mai mare. În ţările Comunităţii Europene, care decretaseră anul 1993 drept „Anul European al Vârstnicilor şi al Solidarităţii între Generaţii“, 1 persoană din 3 are peste 50 de ani. În aceste ţări, la fel ca în majoritatea ţărilor industrializate, scăderea ratei natalităţii şi creşterea speranţei de viaţă face ca populaţia să fie mai densă în partea superioară a limitei de vârstă. În astfel de situaţii, îngrijirea persoanelor înaintate în vârstă constituie, evident, o sarcină uriaşă. Cât de diferită era situaţia în Orientul antic!
„Tezaur de cunoştinţe“
Lucrarea Handwörterbuch des Biblischen Altertums für gebildete Bibelleser (Manual de antichităţi biblice pentru cititorii instruiţi ai Bibliei) arată că în Orientul antic „cei în vârstă erau consideraţi păstrători ai valorilor tradiţionale de înţelepciune şi de cunoştinţe superioare, motiv pentru care cei mai tineri erau sfătuiţi să le caute compania şi să înveţe de la ei“. Smith’s Bible Dictionary explică: „În viaţa particulară, [cei în vârstă] erau trataţi cu respect, fiind consideraţi un tezaur de cunoştinţe . . . [Tinerii] le permiteau să-şi exprime primii părerea“.
Respectul faţă de cei în vârstă era reflectat în Legea mozaică, în Leviticul 19:32: „Să te scoli înaintea perilor albi şi să cinsteşti pe bătrîn“. Aşadar, vârstnicii ocupau o poziţie privilegiată în sânul societăţii şi erau consideraţi bunuri de preţ. Fără îndoială, aşa a privit-o Rut, moabita, pe soacra ei israelită, Naomi.
Rut a decis în mod ferm să o însoţească pe Naomi din Moab în Israel, ascultând după aceea cu atenţie de sfatul lui Naomi. Odată ajunse în Betleem, Naomi a fost cea care a observat că mâna lui Iehova dirija lucrurile şi care a instruit-o apoi pe Rut cum să procedeze (Rut 2:20; 3:3, 4, 18). Viaţa lui Rut a fost modelată într-un mod teocratic pe măsură ce învăţa de la experimentata Naomi. Soacra ei s-a dovedit a fi un tezaur de cunoştinţe.
În mod similar, femeile creştine mai tinere de astăzi pot trage foloase din asocierea cu femeile mai în vârstă din congregaţie. Poate că o soră intenţionează să se căsătorească sau se confruntă cu o problemă personală dificilă. Cât de înţelept ar fi să caute sfatul şi sprijinul unei surori în vârstă mature, cu experienţă în acest domeniu!
În plus, un corp de bătrâni poate trage foloase apelând la experienţa celor în vârstă din mijlocul lor. Putem învăţa din eşecul lui Lot în această privinţă. O ceartă între păzitorii vitelor lui Avraam şi păzitorii vitelor lui Lot a impus luarea unei decizii care avea să-i afecteze pe toţi. Lot a făcut o alegere neînţeleaptă. Ar fi fost cu mult mai bine ca el să-i fi cerut mai întâi sfatul lui Avraam! Lot ar fi primit o îndrumare matură şi şi-ar fi putut cruţa familia de nenorocirea care a rezultat din alegerea sa pripită (Geneza 13:7–13; 14:12; 19:4, 5, 9, 26, 29). Asculţi tu cu atenţie ce spun bătrânii maturi înainte de a lua tu însuţi o decizie cu privire la o problemă?
Foarte multe persoane în vârstă au un zel fierbinte pentru lucrarea lui Iehova, la fel cum au avut Simeon şi Ana în secolul întâi (Luca 2:25, 36, 37). Faptul de a le include în activităţile congregaţiei — în limita puterii lor — pe aceste persoane vârstnice, chiar dacă sunt foarte înaintate în vârstă, este un semn de respect şi o reflectare a unei atitudini pline de atenţie faţă de ele. Poate că un tânăr are nevoie de ajutor pentru pregătirea unei teme la Şcoala de minister teocratic. Un bătrân perspicace ar putea conchide că îndrumătorul ideal ar fi un membru în vârstă al congregaţiei, cineva care are înţelepciunea vârstei, o atitudine binevoitoare şi timp disponibil.
Însă îngrijirea de necesităţile speciale ale bătrânilor înseamnă mai mult. Mulţi suferă de singurătate, se tem de delincvenţă şi se confruntă cu dificultăţi financiare. În plus, când o persoană în vârstă ajunge infirmă, aceste probleme sunt agravate de şubrezirea sănătăţii şi de dezamăgirea cauzată de diminuarea vigorii lor. În acest caz, ei necesită mult mai multă atenţie. Cum ar trebui să reacţioneze persoanele individuale şi congregaţia ca întreg?
„Să practice devoţiunea sfântă“
În secolul întâi, Pavel a scris sub inspiraţie în 1 Timotei 5:4, 16: „Dar dacă vreo văduvă are copii sau nepoţi, aceştia să înveţe mai întâi să practice devoţiunea sfântă în propria lor casă şi să dea tot timpul părinţilor şi bunicilor cuvenita compensaţie, fiindcă lucrul acesta este plăcut în ochii lui Dumnezeu. Dacă vreo femeie credincioasă are văduve, să le ajute şi să nu fie împovărată congregaţia. Atunci aceasta le va putea ajuta pe acelea care sunt cu adevărat văduve“ (NW). Faptul de a le acorda îngrijire bătrânilor era responsabilitatea familiei. Dacă un membru în vârstă al congregaţiei mai necesita ajutor după ce familia sa făcuse tot ce-i stătea în putere, responsabilitatea revenea congregaţiei. Aceste principii nu s-au schimbat.
Ce i-a ajutat pe creştini să manifeste iubire creştină faţă de cei în vârstă, practicând devoţiunea sfântă în propriile lor case? Să observăm următoarele comentarii făcute de mai mulţi Martori care au o anumită experienţă în îngrijirea celor înaintaţi în vârstă.
Să acordăm în mod constant atenţie necesităţilor spirituale
„Examinarea împreună a textului zilei a fost un ajutor inestimabil“, îşi aminteşte Felix, care a ajutat-o pe soţia sa să le acorde îngrijire părinţilor ei. „Experienţa vieţii şi aspiraţiile se împleteau cu principiile lui Iehova.“ Într-adevăr, în îndeplinirea sarcinii de a le acorda îngrijire rudelor în vârstă, un factor esenţial îl constituie acordarea unei atenţii cuvenite edificării lor spirituale. Acest lucru este logic, având în vedere cuvintele lui Isus din Matei 5:3: „Fericiţi sunt cei conştienţi de necesităţile lor spirituale“ (NW). Textul zilei poate fi suplimentat cu un program de citire a Bibliei, cu discutarea unor publicaţii biblice şi cu rugăciune. „Se pare că persoanelor în vârstă le place o anumită măsură de regularitate“, afirmă Peter.
Da, regularitatea este esenţială în chestiunile spirituale. Celor în vârstă le place să aibă un program regulat nu numai în lucrurile spirituale, ci şi în viaţa de fiecare zi. Chiar şi cei cu uşoare infirmităţi pot fi încurajaţi în mod călduros să „se ridice din pat şi să se îmbrace în mod decent în fiecare zi“, spune Ursula. Desigur, dorim să evităm să lăsăm impresia că le dictăm celor în vârstă. Doris recunoaşte că eforturile ei bine intenţionate au avut adesea un rezultat cu totul nedorit. „Făceam tot felul de greşeli. Odată i-am cerut tatălui meu să-şi schimbe cămaşa în fiecare zi. Mama mi-a reamintit atunci: «El încă este soţul meu!»“
Bătrânii au fost cândva tineri, dar pentru cei mai tineri faptul de a se transpune în situaţia bătrânilor este o sarcină extrem de dificilă. Şi totuşi, aceasta este cheia înţelegerii necesităţilor lor speciale. Îmbătrânirea cauzează frustrare. Gerhard explică: „Socrul meu se necăjea pentru că nu mai putea face totul ca înainte. Îi venea extrem de greu să accepte această situaţie. Personalitatea lui s-a schimbat“.
Când situaţia se schimbă, nu este ceva neobişnuit ca o persoană în vârstă să dea frâu liber unor frustrări înăbuşite, criticându-i pe alţii, în special pe cei care îi poartă de grijă. Motivul este simplu. Atenţia plină de iubire a acestora îi aminteşte de pierderea vigorii sale. Cum ar trebui să reacţionezi la această critică sau plângere neîntemeiată?
Aminteşte-ţi, aceste sentimente negative nu reflectă punctul de vedere al lui Iehova cu privire la eforturile tale. Continuă să faci binele şi păstrează o conştiinţă curată, chiar dacă seceri din când în când remarci nedrepte (compară cu 1 Petru 2:19). Congregaţia locală poate oferi mult sprijin.
Ce poate face congregaţia
Multe congregaţii au motive să fie profund recunoscătoare pentru eforturile de altădată ale dragilor noştri fraţi şi surori în vârstă. Probabil ei au pus bazele congregaţiei, pornind doar de la câţiva vestitori cu câteva decenii în urmă. Unde ar fi congregaţia fără activitatea lor zeloasă din trecut şi, probabil, fără sprijinul lor financiar actual?
Când se impune o îngrijire mai atentă în cazul unui vestitor în vârstă, nu este necesar ca rudele să poarte singure responsabilitatea. Şi alţii le pot oferi ajutor, făcându-i celui în vârstă unele comisioane, gătindu-i, făcându-i curăţenie, scoţându-l la plimbare, oferindu-se să-l ducă la întruniri sau pur şi simplu conversând cu el la Sala Regatului. Toţi pot participa, deşi eficienţa şi regularitatea se realizează cel mai bine acolo unde există eforturi coordonate.
Coordonarea este un lucru de care bătrânii de congregaţie trebuie să ţină cont atunci când organizează vizite de păstorire. Unele congregaţii sunt exemplare în această privinţă, bătrânii asigurându-se că se fac cu regularitate vizite de păstorire celor în vârstă şi celor cu o sănătate fragilă, chiar şi celor cărora li se acordă o bună îngrijire de către familiile lor. Se pare însă că alte congregaţii ar trebui să fie mai conştiente de obligaţia lor faţă de cei în vârstă.
Un frate fidel, care se apropia de 90 de ani, era îngrijit de fiica şi de ginerele său, care părăsiseră Betelul pentru a face acest lucru. Totuşi, vizitele efectuate de alţi membri ai congregaţiei erau încă importante pentru el. „Când eu îi vizitam pe bolnavi, se lamenta fratele, mă rugam împreună cu ei. Dar cu mine nu s-a rugat nimeni niciodată.“ Atenţia plină de iubire a rudelor nu-i degrevează pe bătrânii de congregaţie de obligaţia de a ‘păstori turma lui Dumnezeu care este în grija lor’ (1 Petru 5:2, NW). În plus, cei care le poartă de grijă bătrânilor au şi ei nevoie de întărire şi de încurajare pentru a-şi continua lucrarea lor excelentă.
‘Bătrâni şi sătui de zile’
Alexander von Humboldt, un om de ştiinţă german din secolul al XIX-lea, era foarte înaintat în vârstă când o tânără doamnă l-a întrebat dacă nu considera că îmbătrânirea este mai degrabă dificilă. „Aveţi perfectă dreptate“, a răspuns savantul. „Dar aceasta este singura modalitate de a trăi mult.“ În mod similar, mulţi fraţi şi surori de astăzi constituie un excelent exemplu de acceptare a adversităţilor bătrâneţii pentru onoarea de a duce o viaţă lungă. Ei reflectă atitudinea manifestată de Avraam, Isaac, David şi Iov, care au fost ‘bătrâni şi sătui de zile’. — Geneza 25:8; 35:29; 1 Cronici 23:1; Iov 42:17.
Îmbătrânirea aduce cu sine provocarea de a accepta cu amabilitate ajutor şi de a exprima în mod sincer recunoştinţă. Înţelepciunea pretinde ca fiecare să-şi recunoască limitele puterii sale. Aceasta nu condamnă însă o persoană în vârstă la inactivitate. Maria a depăşit cu mult 90 de ani, dar încă asistă la întrunirile congregaţiei şi dă răspunsuri. Cum face ea lucrul acesta? „Nu mai pot să citesc, dar ascult Turnul de veghere pe casetă. Uit foarte mult, dar de obicei reuşesc să dau un răspuns.“ Asemenea Mariei, faptul de a se menţine ocupaţi cu activităţi ziditoare îi poate ajuta pe cei în vârstă să rămână activi şi să-şi păstreze personalitatea creştină.
Sub Regatul lui Dumnezeu nu va mai exista bătrâneţe. Cei care au îmbătrânit în acest sistem şi poate chiar au decedat, vor avea atunci amintiri dragi cu privire la îngrijirea şi atenţia care li s-a arătat. În timp ce aceste persoane în vârstă îşi vor recăpăta viaţa şi vigoarea, vor simţi, cu siguranţă, o profundă iubire faţă de Iehova şi o profundă recunoştinţă faţă de cei care au stat alături de ei în timpul încercărilor lor din acest vechi sistem. — Compară cu Luca 22:28.
Ce se poate spune despre cei care acordă în prezent îngrijire bătrânilor? Foarte curând, când Regatul va deţine un control deplin asupra pământului, ei vor privi în urmă cu bucurie şi uşurare pentru că nu s-au sustras de la obligaţia lor, ci au practicat devoţiunea sfântă manifestând iubire creştină faţă de cei în vârstă. — 1 Timotei 5:4.
[Chenarul/Fotografia de la pagina 30]
Bătrânii vor aprecia vizitele tale
Poţi face mult bine dacă, după activitatea de predicare, îţi planifici să efectuezi o vizită — poate chiar de 15 minute la o persoană în vârstă. Dar, aşa cum arată experienţa următoare, este cel mai bine să nu laşi aceste vizite la voia întâmplării.
În timp ce predicau împreună, Brigitte şi Hannelore s-au angajat în conversaţie cu un bărbat în vârstă la uşa acestuia. Surorile i-au vorbit timp de cinci minute înainte de a descoperi că şi el era Martor al lui Iehova, membru al aceleiaşi congregaţii. Ce jenant! Dar experienţa s-a încheiat pe o notă pozitivă. Hannelore şi-a planificat imediat să-l viziteze pe acest frate şi să-l ajute să asiste la întrunirile congregaţiei.
Cunoşti numele şi adresa fiecărui vestitor vârstnic care locuieşte în teritoriul în care predici? Ai putea aranja să le faci o vizită scurtă? Lucrul acesta va fi apreciat, probabil, foarte mult.