BEER
[Fântână]
Termenul ebraic beʼer se referă de regulă la o fântână, spre deosebire de ebraicul ʽáyin, care se referă la un izvor. Este folosit de obicei în nume compuse care desemnează locuri. (Compară cu BEER-ELIM; BEER-ȘEBA.)
1. După ce au trecut Arnonul în drumul lor spre Țara Promisă, israeliții au ajuns la Beer (Nu 21:13–16). Aici a fost săpată o fântână, din câte se pare chiar de prinții triburilor cu toiegele lor, și a țâșnit apă. Acest eveniment a inspirat compunerea cântecului consemnat în Numerele 21:17, 18.
Având în vedere rolul pe care l-au avut prinții în săparea fântânii, unii au sugerat că Beerul este unul și același cu Beer-Elim (care înseamnă „Fântâna copacilor mari“) (Is 15:8). Nu se știe sigur unde s-a aflat, dar este posibil să fi fost în Wadi Thamad, o vale torențială aflată la N de Arnon și la aproximativ 56 km E de Marea Moartă. Aici se găsește deseori apă doar prin simpla săpare a unei gropi.
2. Loc unde a fugit Iotam, fiul lui Ghedeon (Ierubaal), după ce a demascat uneltirea lui Abimelec (Ju 9:3–5, 21). Unii au sugerat că ar fi vorba despre Al-Bira, aflată la aproximativ 12 km N de Bet-Șan și la S-E de muntele Tabor; alții îl asociază cu Beerotul. (Vezi BEEROT.) Însă, întrucât nu se precizează în ce direcție a fugit Iotam de la muntele Garizim, localizarea este nesigură.