Staţi în „cetatea de refugiu“ şi veţi trăi!

„[El] trebuia să rămână în cetatea de refugiu până la moartea marelui preot.“ — NUMERI 35:28.

 1. Cine este Răzbunătorul sângelui, şi ce acţiune va întreprinde el în curând?

RĂZBUNĂTORUL sângelui din partea lui Iehova, Isus Cristos, este pe punctul de a lovi. Cu forţele sale îngereşti, acest Răzbunător va acţiona în curând împotriva tuturor celor care au vină de sânge, dar nu se căiesc. Da, Isus va servi drept Executor delegat de Dumnezeu în timpul ‘necazului celui mare’ care se apropie cu rapiditate (Matei 24:21, 22; Isaia 26:21). Omenirii i se va pune atunci în faţă vina sa de sânge.

 2. Care este singurul loc de refugiu adevărat, şi ce întrebări pretind răspuns?

² Pentru a ajunge la adăpost, persoana trebuie să pornească pe drumul ce duce la cetatea de refugiu antitipică şi să alerge pentru a-şi salva viaţa! Dacă este acceptat în cetate, refugiatul va trebui să rămână acolo, deoarece acesta este singurul loc de refugiu adevărat. Dar poate vă întrebaţi: „Mulţi dintre noi nu am ucis niciodată pe cineva, cum avem atunci vină de sânge? De ce este Isus Răzbunătorul sângelui? Care este cetatea de refugiu din zilele noastre? Poate cineva să o părăsească şi să rămână totuşi în siguranţă?“

Avem realmente vină de sânge?

 3. Ce aspect al Legii mozaice ne va ajuta să înţelegem că miliardele de locuitori ai pământului sunt părtaşi la vina de sânge?

³ Un aspect al Legii mozaice ne va ajuta să înţelegem că miliardele de locuitori ai pământului sunt părtaşi la vina de sânge. Dumnezeu le-a atribuit israeliţilor o responsabilitate colectivă pentru vina de sânge. Dacă cineva era găsit mort, iar ucigaşul nu era cunoscut, judecătorii trebuiau să măsoare distanţa până la cetăţile din jur, pentru a stabili care era cetatea cea mai apropiată. Pentru a îndepărta vina, bătrânii acelei cetăţi aparent vinovate de sânge trebuiau să frângă gâtul unei viţele, care să nu fi fost pusă la muncă, într-o vale cu apă, unde, de obicei, nu se cultiva nimic. Aceasta se făcea înaintea preoţilor leviţi, ‘căci pe ei i-a ales DOMNUL Dumnezeul lor să hotărască în orice ceartă şi în orice lovire’. Bătrânii cetăţii îşi spălau mâinile deasupra vitei şi spuneau: „Mâinile noastre n-au vărsat sângele acesta şi ochii noştri nu l-au văzut vărsându-se. Iartă DOAMNE, pe poporul Tău Israel, pe care l-ai răscumpărat; nu pune sângele nevinovat în socoteala poporului Tău Israel“ (Deuteronomul 21:1–9). Iehova Dumnezeu nu dorea ca ţara lui Israel să fie murdărită cu sânge sau ca poporul său să aibă vină de sânge colectivă.

 4. Ce istorie plină de vinovăţie de sânge are Babilonul cel Mare?

⁴ Da, există vină de sânge colectivă sau comună. Să ne gândim la enorma vină de sânge pe care o poartă Babilonul cel Mare, imperiul mondial al religiei false. Ea este îmbătată de sângele slujitorilor lui Iehova (Apocalipsa 17:5, 6; 18:24)! Religiile creştinătăţii pretind că îl urmează pe Prinţul Păcii, însă războaiele, inchiziţiile religioase şi cruciadele care au semănat moartea au făcut ca ea să aibă vină de sânge înaintea lui Dumnezeu (Isaia 9:6; Ieremia 2:34). De fapt, ea poartă, cu siguranţă, principala vină pentru uciderea a milioane de oameni în cele două războaie mondiale din acest secol. De aceea, adepţii religiei false, precum şi susţinătorii şi participanţii la războaiele dintre oameni au vină de sânge înaintea lui Dumnezeu.

 5. Cum sunt unii oameni asemenea ucigaşului fără voie din Israel?

⁵ Unii oameni au cauzat moartea cuiva în mod premeditat sau din neatenţie. Alţii au luat parte la masacre colective, fiind convinşi, probabil, de conducătorii religioşi că aceasta era voinţa lui Dumnezeu. Iar alţii i-au persecutat şi ucis pe slujitorii lui Dumnezeu. Dar, chiar dacă noi nu am făcut astfel de lucruri, avem o responsabilitate colectivă pentru pierderea de vieţi omeneşti, deoarece nu am cunoscut legea şi voinţa lui Dumnezeu. Noi suntem asemenea ucigaşului fără voie ‘care l-a lovit fără intenţie pe aproapele său, fără să-i fi fost vrăjmaş mai înainte’ (Deuteronomul 19:4). Aceste persoane ar trebui să implore îndurare de la Dumnezeu şi să fugă în cetatea de refugiu antitipică. Altminteri, vor avea o confruntare fatală cu Răzbunătorul sângelui.

Rolurile vitale ale lui Isus

 6. De ce se poate spune că Isus este cea mai apropiată rudă a omenirii?

⁶ În Israel, răzbunătorul sângelui era cea mai apropiată rudă de sex bărbătesc a victimei. Pentru a-i răzbuna pe toţi cei ucişi de pe pământ, şi îndeosebi pe slujitorii lui Iehova care au fost omorâţi, Răzbunătorul sângelui din zilele noastre trebuia să fie o rudă a întregii omeniri. Acest rol a fost îndeplinit de Isus Cristos. El s-a născut ca om perfect. Isus şi-a oferit în moarte viaţa sa fără păcat, ca jertfă de răscumpărare şi, după învierea sa la viaţă cerească, el i-a prezentat lui Dumnezeu valoarea ei în favoarea descendenţilor păcătosului Adam, care erau sortiţi morţii. Cristos a devenit astfel Răscumpărătorul omenirii, ruda noastră cea mai apropiată — Răzbunătorul legitim al sângelui (Romani 5:12; 6:23; Evrei 10:12). Isus este identificat drept frate al continuatorilor săi unşi (Matei 25:40, 45; Evrei 2:11–17). În calitate de Rege ceresc, el devine „Părintele veşniciei“ pentru cei care vor trage foloase din jertfa sa ca supuşi pământeşti. Aceştia vor trăi veşnic (Isaia 9:6, 7). Astfel, Iehova a numit în mod potrivit această Rudă a omenirii Răzbunătorul sângelui.

 7. În calitate de Mai Mare Preot, ce face Isus pentru oameni?

⁷ Isus este, totodată, un Mare Preot fără păcat, încercat şi milos (Evrei 4:15). În această calitate, el aplică valoarea jertfei sale de ispăşire a păcatelor în favoarea omenirii. Cetăţile de refugiu au fost stabilite ‘pentru fiii lui Israel, pentru străin şi pentru cel care locuia în mijlocul lor’ (Numeri 35:15). Astfel, Mai Marele Preot a aplicat valoarea jertfei sale mai întâi în favoarea continuatorilor săi unşi, „fiii lui Israel“. Acum ea este aplicată în favoarea ‘străinilor’ şi a ‘locuitorilor’ aflaţi în cetatea de refugiu antitipică. Aceste „alte oi“ ale Domnului Isus Cristos speră să trăiască veşnic pe pământ. — Ioan 10:16; Psalmul 37:29, 34.

Cetatea de refugiu de astăzi

 8. Ce este cetatea de refugiu antitipică?

⁸ Ce este cetatea de refugiu antitipică? Nu este o anumită aşezare geografică asemenea Hebronului, una din cele şase cetăţi de refugiu ale leviţilor şi, totodată, reşedinţa marelui preot al Israelului. Cetatea de refugiu de astăzi este îngrijirea lui Dumnezeu de a ne proteja de moartea datorată încălcării poruncii sale privitoare la sfinţenia sângelui (Geneza 9:6). Orice violator al acestei porunci, indiferent că este cu voia sau fără voie, trebuie să caute să obţină iertarea lui Dumnezeu şi ştergerea păcatului său prin credinţa în sângele Marelui Preot, Isus Cristos. Creştinii unşi cu speranţă cerească şi ‘marea mulţime’ cu perspectivă pământească beneficiază de jertfa de ispăşire a lui Isus şi se află în cetatea de refugiu antitipică. — Apocalipsa 7:9, 14; 1 Ioan 1:7; 2:1, 2.

 9. Cum violase Saul din Tars porunca lui Dumnezeu privitoare la sânge, dar cum a dovedit el că şi-a schimbat atitudinea?

⁹ Înainte de a deveni creştin, apostolul Pavel violase porunca privitoare la sânge. Cunoscut sub numele de Saul din Tars, el i-a persecutat pe continuatorii lui Isus şi chiar a aprobat uciderea lor. „Dar, a spus Pavel, mi s-a arătat îndurare, pentru că lucram din neştiinţă, în necredinţă“ (1 Timotei 1:13; Faptele 9:1–19). Saul a avut o atitudine de căinţă, dovedită ulterior prin multe lucrări de credinţă. Dar, pentru a intra în cetatea de refugiu antitipică, se cere mai mult decât credinţă în răscumpărare.

10. Cum putem dobândi o conştiinţă bună, şi ce trebuie să facem pentru a ne-o păstra?

¹⁰ Un ucigaş fără voie putea rămâne într-una din cetăţile de refugiu ale lui Israel numai dacă putea dovedi că avea o conştiinţă bună înaintea lui Dumnezeu cu privire la vărsarea de sânge. Pentru a dobândi o conştiinţă bună, trebuie să exercităm credinţă în jertfa lui Isus, să ne căim de păcate şi să ne schimbăm modul de viaţă. Trebuie să cerem o conştiinţă bună, dedicându-ne în rugăciune lui Dumnezeu prin Cristos şi simbolizând aceasta prin botezul în apă (1 Petru 3:20, 21). Această conştiinţă bună ne permite să avem o relaţie curată cu Iehova. Singura modalitate de a ne păstra o conştiinţă bună este aceea de a ne conforma cerinţelor lui Dumnezeu şi de a îndeplini lucrarea ce ne este repartizată în cetatea de refugiu antitipică, întocmai cum refugiaţii din cetăţile de refugiu din vechime trebuiau să se supună Legii şi să îndeplinească munca ce le era încredinţată. Lucrarea principală a poporului lui Iehova de astăzi constă în declararea mesajului Regatului (Matei 24:14; 28:19, 20). Faptul de a efectua această lucrare ne ajută să fim rezidenţi utili ai cetăţii de refugiu din prezent.

11. Ce trebuie să evităm dacă dorim să rămânem în siguranţă în cetatea de refugiu din prezent?

¹¹ A părăsi cetatea de refugiu din prezent înseamnă a ne expune nimicirii din partea Răzbunătorului sângelui, care va trece în curând la acţiune împotriva tuturor celor care au vină de sânge. Nu este momentul să fim prinşi în afara cetăţii protectoare sau într-o zonă periculoasă din apropierea graniţelor păşunii acesteia. Dacă ne-am pierde credinţa în jertfa de ispăşire a Marelui Preot, am sfârşi prin a ajunge în afara cetăţii de refugiu antitipice (Evrei 2:1; 6:4–6). Tot la fel, nu am fi în siguranţă dacă am adopta căile lumii, dacă am sta la periferia organizaţiei lui Iehova sau dacă am devia de la normele drepte ale Tatălui nostru ceresc. — 1 Corinteni 4:4.

Eliberarea din cetatea de refugiu

12. Cât timp trebuie să rămână în cetatea de refugiu cei care au avut cândva vină de sânge?

¹² Un ucigaş fără voie din Israel trebuia să rămână într-o cetate de refugiu „până la moartea marelui preot“ (Numeri 35:28). Cât timp trebuie deci să rămână în cetatea de refugiu antitipică aceia care au avut cândva vină de sânge? Până când nu mai au nevoie de serviciile Marelui Preot, Isus Cristos. El „poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei care se apropie prin El de Dumnezeu“, a spus Pavel (Evrei 7:25). Atâta timp cât continuă să existe vreo urmă de păcat şi vreo vină de sânge din trecut, serviciile Marelui Preot sunt necesare, astfel încât oamenii imperfecţi să poată avea o stare dreaptă înaintea lui Dumnezeu.

13. Cine sunt „fiii lui Israel“ din prezent, şi cât timp trebuie să rămână ei în „cetatea de refugiu“?

¹³ Să ne amintim că cetăţile de refugiu din vechime au fost stabilite pentru „fiii lui Israel“, pentru rezidenţii străini şi pentru cei care locuiau acolo. „Fiii lui Israel“ sunt israeliţii spirituali (Galateni 6:16). Ei trebuie să rămână în cetatea de refugiu antitipică atât timp cât trăiesc pe pământ. De ce? Deoarece ei se află încă în carnea imperfectă, având deci nevoie de valoarea ispăşitoare a Marelui lor Preot ceresc. Dar, când aceşti creştini unşi mor şi sunt înviaţi la viaţă spirituală în cer, ei nu mai au nevoie de serviciile de ispăşire ale Marelui Preot; ei vor fi abandonat pentru totdeauna carnea şi vina de sânge asociată acesteia. Faţă de aceşti unşi înviaţi, Marele Preot va fi murit în ce priveşte rolul său protector, ispăşitor.

14. Ce altceva le pretinde celor cu perspectivă cerească să stea în cetatea de refugiu din prezent?

¹⁴ Însuşi faptul că posedă natură umană le pretinde celor care vor fi „împreună moştenitori cu Cristos“ în cer să rămână în cetatea de refugiu antitipică până îşi vor încheia în mod fidel cursa pământească în moarte. La moarte, ei îşi jertfesc natura umană pentru totdeauna (Romani 8:17; Apocalipsa 2:10). Jertfa lui Isus se aplică numai celor cu natură umană. De aceea, Marele Preot moare faţă de membrii Israelului spiritual atunci când aceştia sunt înviaţi în calitate de fiinţe spirituale care vor trăi etern în cer ca „părtaşi firii dumnezeieşti“. — 2 Petru 1:4.

15. Cine sunt ‘străinii’ şi ‘locuitorii’ din zilele noastre, şi ce va face Mai Marele Preot pentru ei?

¹⁵ Când va „muri“ Marele Preot faţă de ‘străini’ şi faţă de ‘locuitori’, permiţându-le să părăsească cetatea de refugiu antitipică? Aceşti membri ai marii mulţimi nu pot ieşi din această cetate de refugiu imediat după marele necaz. De ce? Deoarece ei se vor afla încă în carnea lor păcătoasă, imperfectă şi vor trebui să rămână sub protecţia Marelui Preot. Profitând de serviciile sale de ispăşire pe parcursul domniei şi preoţiei sale de o mie de ani, ei vor ajunge la perfecţiune umană. Atunci Isus îi va prezenta lui Dumnezeu în vederea unui decisiv test final al integrităţii, test valabil pentru eternitate, Satan şi demonii săi fiind eliberaţi pentru puţin timp. Deoarece vor trece acest test şi vor obţine aprobarea divină, Iehova îi va declara drepţi. Astfel, ei vor atinge chiar plinătatea perfecţiunii umane. — 1 Corinteni 15:28; Apocalipsa 20:7–10.a

16. Când nu vor mai avea nevoie supravieţuitorii marelui necaz de serviciile de ispăşire ale Marelui Preot?

¹⁶ Aşadar, supravieţuitorii marelui necaz vor trebui să-şi menţină o conştiinţă bună, rămânând în cetatea de refugiu până la sfârşitul Domniei de O Mie de Ani a lui Cristos. Ca oameni deveniţi perfecţi, ei nu vor mai avea nevoie de serviciile de ispăşire ale Marelui Preot şi vor ieşi de sub protecţia sa. Isus va muri atunci faţă de ei ca Mare Preot, pentru că el nu va mai trebui să acţioneze în favoarea lor cu sângele purificator al jertfei sale. Atunci ei vor părăsi cetatea de refugiu antitipică.

17. De ce nu va fi necesar ca cei înviaţi pe parcursul Domniei de O Mie de Ani a lui Cristos să intre în cetatea de refugiu antitipică şi să rămână în ea?

¹⁷ Trebuie oare ca cei ce vor fi înviaţi pe parcursul Domniei de O Mie de Ani a lui Isus să intre în cetatea de refugiu antitipică şi să rămână în ea până la moartea marelui preot? Nu, deoarece prin moarte ei au plătit pedeapsa pentru păcatele lor (Romani 6:7; Evrei 9:27). Însă Marele Preot îi va ajuta să ajungă la perfecţiune. Dacă vor trece cu succes testul final de după Mileniu, Dumnezeu îi va declara, de asemenea, drepţi, dându-le garanţia unei vieţi veşnice pe pământ. Desigur, faptul de a nu se conforma cerinţelor lui Dumnezeu va aduce judecată condamnatoare şi distrugere asupra tuturor oamenilor care nu vor trece testul final ca păstrători ai integrităţii.

18. Referitor la domnia şi preoţia lui Isus, ce va rămâne asupra omenirii pentru totdeauna?

¹⁸ Marii preoţi israeliţi mureau în cele din urmă. Dar Isus a devenit „Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec“ (Evrei 6:19, 20; 7:3). Astfel, încetarea serviciului lui Isus ca Mare Preot care mediază în favoarea omenirii nu înseamnă sfârşitul vieţii sale. Efectele excelente ale serviciului său de Rege şi de Mare Preot vor rămâne veşnic asupra omenirii, iar oamenii îi vor fi îndatoraţi etern pentru faptul că a slujit în această calitate. Mai mult, de-a lungul eternităţii, Isus se va afla în fruntea închinării pure aduse lui Iehova. — Filipeni 2:5–11.

Învăţăminte valoroase pentru noi

19. Ce învăţăminte referitoare la ură şi iubire pot fi trase din îngrijirea privitoare la cetăţile de refugiu?

¹⁹ Putem trage multe învăţăminte din îngrijirea privitoare la cetăţile de refugiu. De exemplu, nici unui ucigaş care manifestase o ură criminală faţă de victima sa nu i se permitea să locuiască într-o cetate de refugiu (Numeri 35:20, 21). Astfel, cum ar putea cineva din cetatea de refugiu antitipică să-şi permită să dezvolte în inima sa ură faţă de un frate? „Oricine urăşte pe fratele său este un ucigaş, a scris apostolul Ioan, şi ştiţi că nici un ucigaş n-are viaţa veşnică rămânând în el.“ Aşadar, să continuăm să ne „iubim unii pe alţii, căci dragostea este de la Dumnezeu“. — 1 Ioan 3:15; 4:7.

20. Ce trebuie să facă cei care se află în cetatea de refugiu antitipică pentru a fi protejaţi împotriva Răzbunătorului sângelui?

²⁰ Pentru a fi protejaţi de răzbunătorul sângelui, ucigaşii fără voie trebuiau să rămână într-o cetate de refugiu şi să nu rătăcească pe la marginile păşunilor acesteia. Ce se poate spune despre cei aflaţi în cetatea de refugiu antitipică? Pentru a fi ocrotiţi împotriva marelui Răzbunător al sângelui, ei nu trebuie să părăsească cetatea. Într-adevăr, ei trebuie să se păzească de tentaţia de a merge spre marginea păşunii, ca să zicem aşa. Ei trebuie să fie atenţi să nu permită să li se dezvolte în inimă iubirea pentru lumea lui Satan. Acest lucru ar putea pretinde rugăciune şi efort, însă viaţa lor depinde de aceasta. — 1 Ioan 2:15–17; 5:19.

21. Ce lucrare recompensatoare este efectuată de cei care se află în cetatea de refugiu din zilele noastre?

²¹ Ucigaşii fără voie din cetăţile de refugiu din vechime trebuiau să fie lucrători productivi. În mod similar, „fiii lui Israel“ unşi au dat un excelent exemplu în calitate de secerători şi proclamatori ai Regatului (Matei 9:37, 38; Marcu 13:10). Ca ‘străini’ şi ca ‘locuitori’ aflaţi în cetatea de refugiu din prezent, creştinii cu perspectivă pământească au privilegiul să efectueze această lucrare salvatoare de vieţi alături de cei unşi care se află încă pe pământ. Şi ce lucrare recompensatoare este aceasta! Cei care lucrează în mod fidel în cetatea de refugiu antitipică vor scăpa de moartea eternă cauzată de Răzbunătorul sângelui. În schimb, ei vor trage foloase eterne din serviciul său de Mai Mare Preot al lui Dumnezeu. Veţi rămâne în cetatea de refugiu ca să trăiţi veşnic?

[Notă de subsol]

Cum aţi răspunde?

◻ De ce se poate spune că miliardele de locuitori ai pământului au vină de sânge?

◻ Ce roluri îndeplineşte Isus Cristos cu privire la omenire?

◻ Ce este cetatea de refugiu antitipică, şi cum intră cineva în ea?

◻ Când vor fi eliberaţi oamenii din cetatea de refugiu antitipică?

◻ Ce învăţăminte valoroase putem trage din îngrijirea privitoare la cetăţile de refugiu?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 16]

Ştiţi ce roluri vitale îndeplineşte Isus Cristos?