„Este scris“

1-3. Ce vrea Isus să înțeleagă nazarinenii și ce dovadă le aduce?

N-A TRECUT mult de când Isus și-a început serviciul pământesc. Întorcându-se în orașul său, Nazaret, Cristos încearcă să-i ajute pe oameni să înțeleagă că el este Mesia, cel despre care s-a profețit cu mult timp în urmă. Ce dovadă aduce el în sprijinul acestei chestiuni atât de importante?

² Fără îndoială că mulți se așteaptă la un miracol, căci au auzit despre lucrările uluitoare înfăptuite de Isus. Dar el nu le dă niciun semn. Însă, după obicei, se duce la sinagogă. Se ridică să citească și primește sulul lui Isaia. Este un sul lung, pe care Isus îl desface cu atenție până găsește pasajul dorit. Apoi, citește cu voce tare textul pe care îl găsim astăzi în Isaia 61:1-3. (Luca 4:16-19)

³ Cei ce-l ascultă cunosc acest fragment biblic: este o profeție despre Mesia. Toți ochii sunt îndreptați spre Isus. S-a lăsat tăcerea. Isus începe să explice, probabil cu detalii: „Astăzi s-a împlinit acest cuvânt din Scripturi pe care tocmai l-ați auzit”. La aceste cuvinte frumoase oamenii se minunează. Se pare totuși că mulți ar vrea să vadă un miracol. Curajos, Isus se folosește de acest pasaj din Scripturi pentru a le demasca lipsa de credință. Nu trece mult și nazarinenii caută să-i ia viața! (Luca 4:20-30)

4. Ce model a stabilit Isus în privința serviciului său pământesc și ce vom analiza în acest capitol?

⁴ În acest cadru, Isus a stabilit un model pe care-l va urma de-a lungul întregului său serviciu pământesc. El s-a bizuit întru totul pe Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. E drept că miracolele sale au avut un rol foarte important în a demonstra că avea spiritul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, pentru Isus nimic n-a contat mai mult ca Sfintele Scripturi! Să analizăm exemplul pe care ni l-a lăsat în acest sens. Vom vedea cum a citat Stăpânul nostru din Cuvântul lui Dumnezeu, cum l-a apărat și cum l-a explicat.

5. Ce voia Isus să le transmită celor ce-l ascultau și cum a dovedit el adevărul cuvintelor sale?

⁵ Isus voia ca oamenii să știe de unde venea mesajul său. El a spus: „Învățătura pe care o predau eu nu este a mea, ci a Celui care m-a trimis”. (Ioan 7:16) Altă dată a zis: „Nu fac nimic de la mine, ci spun lucrurile acestea așa cum m-a învățat Tatăl”. (Ioan 8:28) Iar apoi a spus: „Lucrurile pe care vi le spun nu le spun de la mine, ci Tatăl, care rămâne în unitate cu mine, își face lucrările”. (Ioan 14:10) Isus a dovedit adevărul acestor cuvinte citând în repetate rânduri din Cuvântul scris al lui Dumnezeu.

6, 7. a) Cât de des a citat Isus din Scripturile ebraice și de ce este impresionant acest lucru? b) Prin ce se deosebea modul de predare al lui Isus de cel al scribilor?

⁶ O analiză atentă a cuvintelor lui Isus consemnate în Biblie dezvăluie că el a citat din mai bine de jumătate din canonul Scripturilor ebraice sau a făcut referire la el. La prima vedere, probabil că nu ni se pare ceva deosebit. Ne-am putea întreba cum de n-a citat în cei trei ani și jumătate cât a durat serviciul său pământesc din toate cărțile inspirate de Dumnezeu care existau la vremea aceea. Dar e posibil să fi făcut așa. Să nu uităm că în Biblie sunt consemnate doar o mică parte din cuvintele și faptele lui Isus. (Ioan 21:25) Probabil că nu ne-ar lua decât vreo câteva ore ca să citim cu voce tare toate cuvintele lui Isus așternute în scris în Biblie. Dar să ne imaginăm pe noi vorbind despre Dumnezeu și despre Regatul Său câteva ore și străduindu-ne să cităm din mai bine de jumătate din Scripturile ebraice! Și să nu uităm că, în majoritatea cazurilor, Isus nici nu avea sulurile la el! Când a ținut faimoasa Predică de pe munte, el a citat din memorie din Scripturile ebraice sau a făcut referire la ele de zeci de ori!

⁷ Faptul că Isus a citat din Cuvântul lui Dumnezeu demonstrează că avea un respect profund pentru textul sacru. „Oamenii erau uluiți de modul său de a preda, pentru că el îi învăța ca o persoană cu autoritate, nu ca scribii”. (Marcu 1:22) Când îi învățau pe oameni, scribii preferau să facă referire la așa-zisa lege orală sau să-i citeze pe rabinii învățați de odinioară. Isus nu a citat nici măcar o dată ca pe o autoritate legea orală sau pe vreun rabin. Dimpotrivă, el a considerat Cuvântul lui Dumnezeu autoritatea supremă. De nenumărate ori a spus: „Este scris”. Isus a rostit în repetate rânduri cuvintele acestea sau altele asemănătoare când și-a instruit discipolii și când le-a corectat ideile greșite.

8, 9. a) Cum a împlinit Isus Cuvântul lui Dumnezeu când a înlăturat ce era necurat în templu? b) Cum au arătat conducătorii religioși un dispreț fără margini față de Cuvântul lui Dumnezeu?

⁸ Când a înlăturat ce era necurat din templul din Ierusalim, Isus a spus: „Este scris: «Casa mea se va numi casă de rugăciune», dar voi faceți din ea o peșteră de tâlhari!”. (Matei 21:12,13; Isaia 56:7; Ieremia 7:11) Cu o zi înainte, el înfăptuise multe lucrări minunate în templu. Profund impresionați, băieții au început să-i aducă laude. Conducătorii religioși în schimb l-au întrebat, plini de indignare, dacă a auzit ce spuseseră copiii. Răspunsul lui Isus a fost: „Da. N-ați citit niciodată: «Din gura copiilor și a sugarilor ai scos laude»?”. (Matei 21:16; Psalmul 8:2) Isus dorea ca acești oameni să înțeleagă că ceea ce se întâmpla sub ochii lor era potrivit Cuvântului lui Dumnezeu.

⁹ Acei conducători religioși l-au înfruntat mai târziu, întrebându-l: „Cu ce autoritate faci aceste lucruri?”. (Matei 21:23) Isus le-a arătat cât se poate de clar de unde avea această autoritate. El nu venise cu idei noi, inventând astfel doctrine, ci pur și simplu împlinea ceea ce spunea Cuvântul inspirat al Tatălui său. Într-adevăr, preoții și scribii arătau un dispreț fără margini față de Iehova și Cuvântul său. Așadar, au meritat din plin să fie criticați de Isus! Au meritat să le fie date pe față motivațiile egoiste! (Matei 21:23-46)

10. Cum putem imita modul în care a folosit Isus Cuvântul lui Dumnezeu și ce instrumente, care nu existau pe vremea lui, avem noi la dispoziție?

¹⁰ Asemenea lui Isus, adevărații creștini de azi se bazează pe Cuvântul lui Dumnezeu în lucrarea de predicare. Martorii lui Iehova sunt cunoscuți în lumea întreagă pentru zelul cu care le împărtășesc altora mesajul biblic. Publicațiile noastre citează din Biblie sau fac des referire la ea. La fel procedăm și noi în lucrarea de predicare, străduindu-ne să îndreptăm atenția asupra Scripturilor ori de câte ori stăm de vorbă cu oamenii. (2 Timotei 3:16) Cât de bucuroși suntem când cineva ne permite să-i citim un pasaj biblic sau dorește să discutăm despre valoarea Cuvântului lui Dumnezeu și despre semnificația lui! Noi nu avem memoria perfectă a lui Isus, dar avem numeroase instrumente care nu existau pe vremea lui. Pe lângă textul integral al Bibliei publicat în tot mai multe limbi, avem numeroase auxiliare biblice care ne ajută să găsim analizat orice verset pe care îl căutăm. Să fim hotărâți să cităm mereu din Biblie și să le îndreptăm oamenilor atenția asupra ei ori de câte ori avem ocazia!

11. De ce a fost nevoit Isus să apere des Cuvântul lui Dumnezeu?

¹¹ Isus nu era deloc surprins când observa cât de des era atacat Cuvântul lui Dumnezeu. „Cuvântul tău este adevărul”, i-a spus Tatălui într-o rugăciune. (Ioan 17:17) Iar Isus știa bine că Satan, „conducătorul lumii”, „este mincinos și tatăl minciunii”. (Ioan 8:44; 14:30) Când a fost ispitit de Satan, Isus a citat de trei ori din Scripturi. Când Satan a citat un verset din Psalmi, aplicându-l cu bună știință greșit, Isus a răspuns apărând Cuvântul lui Dumnezeu. (Matei 4:6, 7)

12-14. a) Cum au arătat conducătorii religioși că desconsiderau Legea mozaică? b) Cum a apărat Isus Cuvântul lui Dumnezeu?

¹² Isus a luptat în multe rânduri ca Sfintele Scripturi să nu fie aplicate sau interpretate greșit. Învățătorii religioși din vremea sa prezentau în mod deformat Cuvântul lui Dumnezeu. Ei puneau prea mare accent pe respectarea celor mai mici amănunte din Legea mozaică și nu se concentrau mai deloc pe aplicarea principiilor care stăteau la baza ei. Astfel, ei încurajau o închinare formală, care se concentra pe lucruri de suprafață, nu pe aspecte profunde precum dreptatea, îndurarea și fidelitatea. (Matei 23:23) Cum a apărat Isus Legea lui Dumnezeu?

¹³ În Predica de pe munte, Isus a folosit de multe ori expresia „ați auzit că s-a zis” pentru a îndrepta atenția spre o poruncă din Legea mozaică. Apoi, continua cu expresia „dar eu vă spun” și explica principiul care stătea la baza ei și care nu viza respectarea superficială a Legii. Era el împotriva Legii? Nicidecum. El o apăra! De pildă, oamenii cunoșteau bine legea, „Să nu ucizi”. Isus însă le-a spus că dacă urăști pe cineva, nu ești în spiritul acestei legi. La fel, dacă cultivi sentimente față de altcineva decât partenerul de viață, violezi principiul care stă la baza legii divine ce condamnă adulterul. (Matei 5:17, 18, 21, 22, 27-39)

¹⁴ Isus a mai spus: „Ați auzit că s-a zis: «Să-l iubești pe aproapele tău și să-l urăști pe dușmanul tău». Dar eu vă spun: Continuați să-i iubiți pe dușmanii voștri și să vă rugați pentru cei care vă persecută”. (Matei 5:43, 44) Exista oare o lege în Cuvântul lui Dumnezeu care să spună: „Să-ți urăști dușmanul”? Nicidecum! Ea fusese dată de conducătorii religioși. Ei denaturau Legea desăvârșită a lui Dumnezeu, promovând învățături omenești. Isus a apărat fără teamă Cuvântul lui Dumnezeu de influența distructivă a tradițiilor omenești. (Marcu 7:9-13)

15. Cum a apărat Isus Legea lui Dumnezeu de încercările de a o face să pară prea restrictivă, ba chiar aspră?

¹⁵ Conducătorii religioși au atacat și în alt fel Legea lui Dumnezeu. Au făcut-o să pară prea restrictivă, ba chiar aspră. Când discipolii lui Isus au smuls câteva spice dintr-un lan prin care treceau, niște farisei au spus că încălcau Sabatul. Isus s-a folosit de un exemplu din Scripturi pentru a apăra Cuvântul lui Dumnezeu de această concepție total greșită. El a făcut referire la singurul pasaj din Scripturi ce vorbește despre folosirea pâinilor de prezentare în afara sanctuarului. Este vorba despre episodul în care David și oamenii lui au mâncat acele pâini deoarece le era foame. Isus le-a demonstrat fariseilor că, în realitate, nu înțeleseseră ce înseamnă mila și îndurarea lui Iehova. (Marcu 2:23-27)

16. Cum au interpretat conducătorii religioși porunca lui Moise referitoare la divorț și cum a reacționat Isus?

¹⁶ Conducătorii religioși au găsit portițe de scăpare, pentru ca Legea lui Dumnezeu să piardă din forță. De pildă, Legea permitea ca bărbatul să divorțeze de soția lui dacă ‘găsea ceva necuviincios la ea’, ceva grav care aducea rușine familiei. (Deuteronomul 24:1) Dar, sub pretextul că Legea îngăduia bărbatului să divorțeze, conducătorii religioși de pe vremea lui Isus tolerau divorțul din orice alt motiv, de pildă, pentru că soția ardea mâncarea.a Isus le-a spus că au interpretat cu totul greșit cuvintele inspirate ale lui Moise. Apoi, a restabilit legea cu privire la căsătorie, monogamia, așa cum Iehova prevăzuse de la început, precizând că unicul motiv de divorț este imoralitatea sexuală. (Matei 19:3-12)

17. Cum pot creștinii din zilele noastre să-l imite pe Isus când apără Cuvântul lui Dumnezeu?

¹⁷ Cei ce-l urmează astăzi pe Cristos se simt și ei îndemnați să apere Sfintele Scripturi. De ce? Când conducătorii religioși insinuează că normele morale din Cuvântul lui Dumnezeu sunt învechite, ei atacă de fapt Biblia. Când religiile predau învățături false prezentându-le drept doctrine biblice, ele atacă de fapt Biblia. Pentru noi este o onoare să apărăm Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvântul curat al adevărului, și să arătăm, printre altele, că Dumnezeu nu este parte a vreunei Trinități. (Deuteronomul 4:39) Dar facem acest lucru cu tact, cu blândețe și cu respect profund. (1 Petru 3:15)

18, 19. Ce exemple arată că Isus avea o extraordinară capacitate de a explica Scripturile?

¹⁸ Isus a văzut din cer cum au fost așternute în scris Scripturile ebraice. Cât de mult trebuie să se fi bucurat de ocazia pe care a avut-o de a veni pe pământ și de a-i ajuta pe oameni să înțeleagă Cuvântul lui Dumnezeu! Să ne gândim, de exemplu, la acea zi de neuitat, de după învierea sa, când, pe drumul spre Emaus, a întâlnit doi discipoli ai săi. Înainte de a-și da seama cine mergea alături de ei, discipolii i-au spus cât de întristați și de tulburați erau în urma morții Stăpânului lor drag. Cum le-a răspuns Isus? „Începând de la Moise și de la toți Profeții, le-a explicat ce se spunea cu privire la el în întreaga Scriptură”. Care a fost reacția discipolilor? Mai târziu, vorbeau între ei, spunând: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum, când ne explica în mod clar Scripturile?”. (Luca 24:15-32)

¹⁹ În aceeași zi, mai târziu, Isus s-a întâlnit cu apostolii și cu alți discipoli. Remarcați ce a făcut: „El le-a deschis mintea ca să înțeleagă pe deplin Scripturile”. (Luca 24:45) Nu încape îndoială că acea ocazie fericită le-a amintit că de multe ori Isus făcuse același lucru în folosul lor, precum și în folosul tuturor celor care îl ascultau. El a citat în repetate rânduri versete bine cunoscute și le-a explicat. Cuvintele lui aveau un efect profund asupra minții celor ce-l ascultau: înțelegeau Cuvântul lui Dumnezeu mai bine și îl vedeau într-o lumină nouă.

20, 21. Cum a explicat Isus cuvintele pe care Iehova i le-a spus lui Moise la rugul aprins?

²⁰ Odată, Isus a vorbit cu câțiva saduchei. Ei erau membri ai unei secte iudaice, care avea legături strânse cu preoțimea evreiască, și nu credeau în înviere. Isus le-a spus: „Iar despre învierea morților, n-ați citit ce v-a spus Dumnezeu: «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob»? El nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii”. (Matei 22:31, 32) Era un verset pe care ei îl cunoșteau foarte bine și care fusese scris de Moise, un om pe care saducheii îl stimau. Vă dați seama ce efect a avut explicația lui Isus?

²¹ Moise purtase această discuție cu Iehova la rugul aprins, cam în 1514 î.e.n. (Exodul 3:2, 6) La acea vreme, Avraam era deja mort de 329 de ani, Isaac de 224, iar Iacob de 197 de ani. Cu toate acestea, Iehova a spus: „Eu sunt” Dumnezeul lor. Acei saduchei știau că Iehova nu este asemenea vreunui zeu păgân al morților, stăpân al unui tărâm mitic, subpământean. Nu, el este Dumnezeul „celor vii”, așa cum a spus Isus. Ce înseamnă aceasta? Cuvintele de încheiere ale lui Isus au fost pline de forță: „Pentru el toți sunt vii”. (Luca 20:38) Slujitorii dragi ai lui Iehova, care au murit, se află în siguranță în memoria sa desăvârșită, infinită. Atât de sigur este scopul lui Iehova de a-i readuce la viață, încât se poate vorbi despre acești oameni ca despre niște ființe vii. (Romani 4:16, 17) Ce explicație deosebită! Nu ne mirăm că „mulțimile au rămas uluite”. (Matei 22:33)

22, 23. a) Cum îl putem imita pe Isus în explicarea Cuvântului lui Dumnezeu? b) Despre ce vom discuta în capitolul următor?

²² Creștinii de azi au privilegiul de a-l imita pe Isus când explică Scripturile. Bineînțeles că noi nu avem o minte perfectă. Dar putem să le arătăm oamenilor un verset pe care-l cunosc și să le explicăm anumite lucruri la care ei, probabil, nu s-au gândit niciodată. De pildă, unii cunosc de-o viață cuvintele: „Sfințească-se Numele Tău; vie împărăția Ta” și le rostesc, dar nu știu care este numele lui Dumnezeu și nici ce este împărăția, sau Regatul său. (Matei 6:9, 10, Cornilescu, 1996). Ce bine este când ni se permite să explicăm clar și simplu astfel de adevăruri biblice!

²³ A cita din Cuvântul lui Dumnezeu, a-l apăra și a-l explica sunt trei modalități-cheie de a-l imita pe Isus în prezentarea adevărului. În continuare, vom vedea câteva metode eficiente folosite de Isus pentru a atinge inima oamenilor cu adevărurile biblice.