Să ne asumăm responsabilitatea de a ne îngriji familia

„TAŢILOR, nu provocaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în disciplina şi în învăţătura Domnului“ (Efeseni 6:4). Prin aceste cuvinte inspirate, apostolul Pavel a pus responsabilitatea îngrijirii familiei la locul potrivit: pe umerii tatălui.

În majoritatea familiilor, tatăl nu este singurul care se îngrijeşte de copiii săi. Soţia, mama copiilor, împarte bucuroasă sarcina cu soţul ei. Astfel, regele Solomon a declarat: „Ascultă, fiul meu, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările mamei tale!“ — Proverbele 1:8.

Îngrijire pe plan material şi spiritual

Părinţii care îşi iubesc copiii nu îi neglijează în mod intenţionat. De fapt, dacă un creştin ar proceda astfel ar însemna că renunţă la credinţă, după cum reiese din cuvintele adresate de Pavel lui Timotei: „Dacă cineva nu poartă de grijă de ai săi şi mai ales de cei din casa lui, a tăgăduit credinţa şi este mai rău decât un necredincios“ (1 Timotei 5:8). Creştinii înţeleg că faptul de a-şi creşte copiii „în disciplina şi în învăţătura Domnului“ pretinde mai mult decât a le asigura necesităţile materiale.

Să ne gândim la îndemnul dat de Moise naţiunii Israel după ce aceasta şi-a aşezat tabăra pe câmpiile Moabului, chiar înainte de a intra în Ţara Promisă. Acolo, el a repetat legile lui Dumnezeu în auzul israeliţilor şi i-a sfătuit: „Puneţi-vă dar în inimă şi în suflet aceste cuvinte pe care vi le spun“ (Deuteronomul 11:18). Mai devreme, el le amintise că trebuiau să-l iubească pe Iehova cu toată inima, cu tot sufletul şi cu toată forţa lor vitală, iar acum adaugă: „Poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta“ (Deuteronomul 6:5, 6). Era vital ca părinţii israeliţi să lase cuvintele Legii lui Dumnezeu să le pătrundă în inimă. Dacă inima lor era plină de apreciere pentru lucrurile spirituale, ei puteau aplica următoarele cuvinte ale lui Moise: „Să le întipăreşti fiilor tăi [cuvintele Legii lui Dumnezeu] şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula“. — Deuteronomul 6:7; 11:19; compară cu Matei 12:34, 35.

Remarcaţi că taţii trebuiau să ‘întipărească’ sau să ‘inculce’ în copiii lor acele cuvinte şi ‘să vorbească de ele’. Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte cuvântul „a inculca“ drept „a întipări în mintea cuiva, prin repetare, o idee, o concepţie“. Când părinţii vorbeau despre Legea lui Dumnezeu zilnic — dimineaţa, la amiază şi seara — , ei reuşeau să le transmită multe idei copiilor lor. Când tinerii sesizau iubirea părinţilor lor faţă de Legea lui Dumnezeu, ei se simţeau îndemnaţi să cultive o relaţie strânsă cu Iehova (Deuteronomul 6:24, 25). Este interesant că Moise le-a spus concret taţilor să-şi înveţe copiii „când [erau] acasă“. Acest lucru făcea parte din îngrijirea familiei. Ce se poate spune despre zilele noastre?

„Când vei fi acasă“

„Nu este uşor“, spune Ioanaa, o mamă creştină care are patru copii. „Ai nevoie de perseverenţă“, consimte Paul, soţul ei. Asemenea multor părinţi Martori, Paul şi Ioana se străduiesc să studieze Biblia cu copiii lor cel puţin o dată pe săptămână. „Încercăm să ţinem studiul biblic familial în fiecare luni seara, la o oră stabilită“, spune Paul, recunoscând însă: „Dar nu reuşim întotdeauna“. Ca bătrân de congregaţie, el a fost solicitat uneori să rezolve probleme urgente. Cei doi copii mai mari ai săi sunt miniştri cu timp integral. Pentru ei, seara este momentul potrivit pentru a lua legătura cu oamenii în minister. Astfel, ca familie, ei şi-au adaptat programul pentru studiul familial. „Uneori ţinem studiul imediat după cină“, explică Paul.

Chiar dacă părinţii dau dovadă în mod înţelept de flexibilitate în planificarea studiului familial, ei încearcă să-l ţină cu regularitate. „Dacă trebuie schimbată ora la care ţinem studiul — afirmă fiica lui, Clara —, tata afişează întotdeauna pe uşa frigiderului ora modificată, pentru ca toţi să ştim când se va ţine studiul.“

Întâlnirea cu regularitate a întregii familii în vederea studiului Bibliei le dă totodată membrilor tineri ai familiei ocazia de a vorbi cu părinţii lor despre îngrijorările şi problemele lor. Studiul dă rezultate dacă nu este atât de rigid, încât copiii să citească pur şi simplu răspunsurile la întrebări din auxiliarul biblic folosit. „Studiul nostru familial este o întrunire de discuţii“, spune Martin, care are doi băieţi. „Când te întruneşti o dată pe săptămână cu familia ca să dezbaţi un subiect scriptural, afli care este starea spirituală a familiei“, afirmă el. „Din discuţii ies la iveală tot felul de lucruri. Afli ce se petrece la şcoală şi, lucrul cel mai interesant, afli ce atitudine adoptă copiii tăi.“ Soţia lui, Sandra, este de aceeaşi părere şi simte că şi ea trage mari foloase din studiul familial. „În timp ce soţul meu conduce studiul, eu aflu multe lucruri din răspunsurile pe care le dau copiii la întrebările lui“, spune ea. Apoi, Sandra îşi adaptează răspunsurile la necesităţile băieţilor. Ea se bucură mai mult de studiu pentru că participă în mod activ la el. Da, studiul în familie le permite părinţilor să facă o incursiune în mintea copiilor lor. — Proverbele 16:23; 20:5.

Fiţi adaptabili şi perseveraţi

Când soseşte momentul pentru studiul vostru familial, aţi putea constata că un copil este atent şi interesat, în timp ce altul trebuie înduplecat cu blândeţe să se concentreze şi să tragă foloase. O mamă creştină spune: „Aşa e viaţa de familie! Ca părinte, ştii ce ai de făcut. Deci dacă perseverezi, Iehova te ajută, iar roadele nu întârzie să apară“.

Perioada de concentrare a unui copil poate varia mult, în funcţie de vârsta lui. Un părinte cu discernământ ţine cont de acest lucru. O pereche are cinci copii, între 6 şi 20 de ani. Tatăl, Mihai, spune: „Daţi-le celor mai mici ocazia să răspundă primii la întrebări. Apoi lăsaţi-i pe copiii mai mari să vină cu detalii şi cu ideile pe care le-au pregătit“. Acest mod înţelept de a-i trata pe copii le permite părinţilor să-i înveţe valoarea manifestării consideraţiei faţă de alţii. „Poate că unul dintre fiii noştri înţelege, dar celălalt are nevoie de mai mult ajutor pentru a prinde sensul, afirmă Martin. Am constatat că studiul devine un teren de antrenament, unde îţi poţi exersa răbdarea creştină şi alte roade ale spiritului.“ — Galateni 5:22, 23; Filipeni 2:4.

Fiţi pregătiţi să vă adaptaţi la capacităţile diferite ale copiilor voştri şi la nivelul lor de creştere. Lui Simon şi lui Marcu, acum adolescenţi, le făcea o deosebită plăcere când erau mai mici să studieze împreună cu părinţii lor cartea Cel mai mare om care a trăit vreodată. „Tata ne punea să interpretăm unele părţi ca pe o piesă de teatru“, povestesc ei. Tatăl lor îşi aminteşte că mergea pe coate şi pe genunchi pentru a pune în scenă împreună cu fiii săi parabola despre bunul samaritean (Luca 10:30–35). „Era realist şi foarte amuzant.“

Mulţi copii se opun ţinerii studiului familial cu regularitate. Ar trebui oare ca acest lucru să-i împiedice pe părinţi să ţină studiul la data planificată? Nicidecum. „Nebunia este lipită de inima copilului“, se spune în Proverbele 22:15. O mamă care şi-a crescut singură copiii avea impresia că nu era capabilă să conducă studiul familial deoarece, de multe ori, apărea ceva neprevăzut. Dar ea a perseverat. Acum copiii ei o respectă foarte mult şi preţuiesc iubirea şi grija pe care le-a arătat ea perseverând în conducerea unui studiu familial cu regularitate.

Să-i ajutăm pe „orfani“

Bătrânii creştini trebuie să „păstor[ească] turma lui Dumnezeu“ (1 Petru 5:2, 3). Vizitele periodice pe care le fac familiilor din congregaţia lor le dau ocazia să-i laude pe părinţii care se achită de responsabilităţile lor creştine. Cui îi revine responsabilitatea de a-i învăţa pe copiii cu un singur părinte? Nu uitaţi niciodată că aceasta îi revine părintelui.

Prudenţa creştină îi va ajuta pe bătrâni să evite situaţiile compromiţătoare care ar putea apărea dacă ei şi-ar asuma rolul părintelui care lipseşte. Deşi doi fraţi pot vizita o soră creştină care-şi creşte singură copiii, ei trebuie să fie întotdeauna atenţi la ceea ce decid să facă pentru a ajuta familia respectivă în privinţa studiului familial. Din când în când poate fi ziditor şi practic să fie invitaţi copiii (şi părintele, bineînţeles) la studiul pe care un bătrân de congregaţie îl ţine cu familia lui. Însă nu uitaţi niciodată că Iehova este marele nostru Tată ceresc. El este în mod sigur prezent ca s-o îndrume şi s-o ajute pe mama respectivă să conducă un studiu cu copiii ei, chiar dacă îl conduce singură.

Ce se poate face când un tânăr are înclinaţii spirituale, dar părinţii lui nu-şi iau prea în serios responsabilităţile spirituale? Slujitorii fideli ai lui Iehova nu trebuie să se descurajeze niciodată. „Ţie [Iehova Dumnezeu] Ţi se încredinţează cel fără ajutor, Tu vii în ajutorul orfanului“, a cântat psalmistul (Psalmul 10:14). La rândul lor, bătrânii iubitori din congregaţie vor face tot posibilul pentru a-i încuraja pe părinţii care se îngrijesc de copiii lor. Ei ar putea propune o discuţie cu familia, la care să dea sugestii practice în legătură cu modul de a studia împreună. Dar, bineînţeles, ei nu vor lua responsabilitatea de pe umerii părinţilor, deoarece acestora le revine, din punct de vedere scriptural, această responsabilitate.

Copiii ai căror părinţi nu acceptă adevărul au nevoie de mai mult ajutor. Ar putea fi util să-i includeţi în studiul vostru familial, dacă părinţii lor nu au nimic împotrivă. Robert, acum adult care are el însuşi familie, a asistat la întrunirile creştine împreună cu părinţii lui pe când avea doar trei ani. El are amintiri dragi de la acele întruniri, chiar dacă părinţii lui nu s-au mai asociat, după aceea, cu congregaţia creştină. Când avea zece ani, el a întâlnit un băiat Martor care l-a luat cu el la întruniri. Părinţii băiatului, care erau şi ei Martori, l-au luat cu bucurie pe Robert sub aripa lor, considerându-l un orfan spiritual, şi mai târziu au studiat cu el. Graţie acestei îngrijiri iubitoare, el a făcut progrese rapide, iar acum slujeşte ca bătrân de congregaţie.

Chiar şi atunci când părinţii se opun progresului copiilor lor, copiii nu sunt singuri. Iehova rămâne un Tată ceresc fidel. „El este tatăl orfanilor, . . . Dumnezeu, în locaşul Său cel sfânt“, se spune în Psalmul 68:5. Copiii orfani din punct de vedere spiritual ştiu că pot apela la el în rugăciune, iar el îi va susţine (Psalmii 55:22; 146:9). Organizaţia lui Iehova, asemănătoare unei mame, îşi îndeplineşte cu sârguinţă responsabilitatea de a pregăti mese spirituale delicioase, care sunt servite prin intermediul publicaţiilor şi al întrunirilor din cadrul celor peste 85 de mii de congregaţii creştine din întreaga lume. Astfel, cu ajutorul spiritual al Tatălui nostru, Iehova, şi al organizaţiei sale asemănătoare unei mame, chiar şi „orfanii“ pot beneficia într-o anumită măsură de un studiu al Bibliei.

Părinţii creştini care conduc cu regularitate un studiu biblic familial cu copiii lor merită laude. Părinţii care-şi cresc singuri copiii şi care perseverează în instruirea acestora pe căile lui Iehova merită o atenţie specială şi laude pentru eforturile lor (Proverbele 22:6). Toţi cei ce se ocupă de orfanii din punct de vedere spiritual ştiu că acest lucru îi face plăcere Tatălui nostru ceresc, Iehova. Îngrijirea de necesităţile spirituale ale unei familii este o responsabilitate serioasă. Dar „să nu obosim . . ., căci la timpul potrivit vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală“. — Galateni 6:9.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Studiul familial le dă ocazia copiilor să vorbească cu părinţii despre îngrijorările lor

[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 20]

Harper’s