Cartea biblică numărul 6 — Iosua

Scriitorul: Iosua

Locul scrierii: Canaan

Data încheierii scrierii: aprox. 1450 î.e.n.

Perioada la care se referă: 1473–aprox. 1450 î.e.n.

 1. Cu ce situaţie s-a confruntat Israelul în 1473 î.e.n.?

ERA anul 1473 î.e.n. Situaţia era dramatică şi tensionată. Aflaţi cu tabăra în câmpiile Moabului, israeliţii erau pregătiţi să intre în Canaan, Ţara Promisă. Teritoriul de dincolo de Iordan era ocupat de multe regate mici, fiecare având propria armată. Aceste regate erau slăbite de anii de dominaţie egipteană coruptă, iar între ele exista dezbinare. Totuşi, pentru naţiunea Israel confruntarea era extrem de mare. Ca să supună ţara, israeliţii trebuiau să cucerească o serie de oraşe fortificate, împrejmuite cu ziduri, cum ar fi Ierihonul, Aiul, Haţorul şi Lachisul. Îi aştepta o perioadă grea, în care trebuiau să poarte şi să câştige bătălii decisive. Însuşi Iehova avea să intervină cu miracole puternice în favoarea poporului său, împlininându-şi astfel promisiunea că îi va face să locuiască în această ţară. Fără îndoială, aceste evenimente palpitante, cu totul remarcabile în ce priveşte modul lui Iehova de a acţiona faţă de poporul său, trebuiau consemnate de un martor ocular. Cine putea fi mai potrivit pentru aceasta decât Iosua, pe care Iehova îl numise succesor al lui Moise! (Num. 27:15–23)

 2. De ce a fost potrivită alegerea lui Iosua pentru a fi atât conducător, cât şi scriitor?

² Alegerea lui Iosua pentru a fi atât conducător al naţiunii, cât şi scriitor care să consemneze evenimentele ce urmau să aibă loc a fost foarte potrivită. El a fost un colaborator foarte apropiat al lui Moise în toţi cei 40 de ani petrecuţi în pustiu. Iosua ‘i-a slujit lui Moise din tinereţe’, arătând că era competent să fie nu numai un conducător spiritual, ci şi unul militar (Num. 11:28; Ex. 24:13; 33:11; Ios. 1:1). În 1513 î.e.n., când Israelul a părăsit Egiptul, el a condus la victorie armatele Israelului în lupta împotriva amaleciţilor (Ex. 17:9–14). Era firesc ca acest însoţitor loial al lui Moise şi comandant neînfricat să fie ales ca reprezentant al tribului lui Efraim când a fost desemnat câte un bărbat din fiecare trib pentru periculoasa misiune de a spiona Canaanul. Curajul şi fidelitatea de care a dat dovadă cu acea ocazie i-au asigurat intrarea în Ţara Promisă (Num. 13:8; 14:6–9, 30, 38). Da, Iosua, fiul lui Nun, era un ‘bărbat care avea în el spirit’, un bărbat care l-a „urmat întru totul pe Iehova“, un bărbat „plin de spirit de înţelepciune“. Nu este de mirare că „Israel i-a slujit lui Iehova în toate zilele lui Iosua“ (Num. 27:18; 32:12; Deut. 34:9; Ios. 24:31).

 3. Ce dovedeşte că Iosua a fost o persoană reală care i-a slujit lui Iehova şi că a fost scriitorul cărţii ce îi poartă numele?

³ Având în vedere experienţa şi instruirea sa, precum şi calităţile sale încercate de adevărat închinător al lui Iehova, Iosua a fost desigur corespunzător pentru a fi folosit ca unul dintre scriitorii ‘Scripturilor inspirate de Dumnezeu’. Iosua nu este un personaj legendar, ci o persoană reală care i-a slujit lui Iehova. El este menţionat cu numele în Scripturile greceşti creştine (Fap. 7:45; Evr. 4:8). Era logic ca, aşa cum Moise a fost folosit pentru a scrie despre evenimentele din timpul vieţii sale, tot aşa, succesorul său, Iosua, să fie folosit pentru a consemna evenimentele la care a fost el însuşi martor. Din Iosua 6:25 reiese că evenimentele din această carte au fost descrise de un martor ocular. Tradiţia iudaică recunoaşte că Iosua a fost scriitorul, iar cartea însăşi spune: „Apoi Iosua a scris aceste cuvinte în cartea legii lui Dumnezeu“ (Ios. 24:26).

 4. Cum este confirmată autenticitatea cărţii Iosua de împlinirea profeţiilor şi de mărturia unor scriitori de mai târziu ai Bibliei?

⁴ În timpul distrugerii Ierihonului, Iosua a rostit un blestem profetic cu privire la reconstruirea oraşului. Acest blestem a avut o împlinire remarcabilă după aproximativ 500 de ani, în zilele regelui Ahab al Israelului (Ios. 6:26; 1 Regi 16:33, 34). Autenticitatea cărţii Iosua este confirmată şi de numeroasele referiri la evenimentele consemnate în ea, pe care le-au făcut mai târziu unii scriitori ai Bibliei. Printre aceştia se numără scriitorii Psalmilor (Ps. 44:1–3; 78:54, 55; 105:42–45; 135:10–12; 136:17–22), Neemia (Neem. 9:22–25), Isaia (Is. 28:21), apostolul Pavel (Fap. 13:19; Evr. 11:30, 31) şi discipolul Iacov (Iac. 2:25).

 5. a) La ce perioadă se referă cartea Iosua? b) De ce este potrivit numele Iosua?

⁵ Cartea Iosua se referă la o perioadă de peste 20 de ani, cuprinsă între 1473 î.e.n., anul intrării în Canaan, şi aproximativ 1450 î.e.n., anul probabil al morţii lui Iosua. Însuşi numele Iosua (în ebraică, Yehohshúa), care înseamnă „Iehova este salvare“, este cât se poate de potrivit, având în vedere rolul de conducător vizibil al Israelului pe care l-a avut Iosua în timpul cuceririi ţării. El i-a atribuit toată gloria lui Iehova, adevăratul Eliberator. În Septuaginta, cartea este numită Iesoús (echivalentul grecesc al lui Yehohshúa), de unde derivă numele Isus. Prin calităţile sale excelente, cum ar fi curajul, ascultarea şi integritatea, Iosua l-a prefigurat în mod profetic pe „Domnul nostru Isus Cristos“ (Rom. 5:1).

CONŢINUTUL CĂRŢII IOSUA

 6. Câte părţi se disting în mod logic în cartea Iosua?

⁶ În carte se disting în mod logic patru părţi: 1) intrarea în Ţara Promisă, 2) cucerirea Canaanului, 3) împărţirea ţării şi 4) ultimele îndemnuri ale lui Iosua. Întreaga relatare este scrisă cu însufleţire şi conţine numeroase episoade dramatice.

 7. Ce încurajări şi ce sfaturi i-a dat Iehova lui Iosua?

⁷ Intrarea în Ţara Promisă (1:1—5:12). Cunoscând încercările cu care avea să se confrunte, Iehova l-a încurajat pe Iosua încă de la început şi i-a dat sfaturi potrivite: „Numai fii curajos şi foarte tare . . . Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; să citeşti din ea în şoaptă zi şi noapte şi să ai grijă să faci potrivit cu tot ce este scris în ea, căci atunci vei prospera în căile tale şi atunci vei acţiona cu înţelepciune. Nu ţi-am poruncit eu? Fii curajos şi tare . . . , căci Iehova, Dumnezeul tău, va fi cu tine oriunde vei merge“ (1:7–9). Iosua i-a atribuit lui Iehova meritul de a fi adevăratul Conducător şi Comandant şi a început imediat pregătirile în vederea trecerii Iordanului, aşa cum i se poruncise. Israeliţii l-au acceptat ca succesor al lui Moise şi au promis că îi vor rămâne loiali. Îndemnul era: Înainte pentru a cuceri Canaanul!

 8. a) Cum şi-a demonstrat Rahav credinţa? b) Cum s-a dovedit Iehova „un Dumnezeu viu“ în mijlocul Israelului?

⁸ Doi bărbaţi au fost trimişi să spioneze Ierihonul. Prostituata Rahav s-a folosit de această ocazie ca să-şi arate credinţa în Iehova, ascunzându-i pe spioni cu riscul vieţii. Drept răsplată, aceştia i-au jurat că va fi cruţată când Ierihonul va fi distrus. Spionii s-au întors, aducând vestea că toţi locuitorii ţării erau descurajaţi din cauza israeliţilor. Întrucât raportul era favorabil, Iosua s-a îndreptat imediat spre Iordan, ale cărui ape se revărsau peste maluri. Iehova le-a oferit atunci o dovadă vizibilă că îl sprijinea pe Iosua şi că, la fel ca în timpul lui Moise, în mijlocul Israelului era „un Dumnezeu viu“ (3:10). Când preoţii care purtau arca legământului au pus piciorul în Iordan, apele din amonte au rămas pe loc, ridicându-se ca un dig, astfel că israeliţii au putut să treacă pe pământ uscat. Iosua a luat din mijlocul râului 12 pietre ca aducere-aminte, iar în râu, în locul unde stăteau preoţii, a pus alte 12 pietre. Când preoţii au trecut de cealaltă parte a râului, apele şi-au reluat cursul, revărsându-se peste maluri.

 9. Ce s-a întâmplat apoi la Ghilgal?

⁹ După ce a ajuns dincolo de Iordan, poporul şi-a aşezat tabăra la Ghilgal, între Iordan şi Ierihon. Acolo, Iosua a înălţat pietrele de aducere-aminte ca să le fie mărturie generaţiilor viitoare pentru ca, aşa cum le-a spus el israeliţilor, „toate popoarele pământului să cunoască mâna lui Iehova, să ştie că este tare, şi ca să vă temeţi întotdeauna de Iehova, Dumnezeul vostru“ (4:24). (Din Iosua 10:15 reiese că, ulterior, Ghilgalul a fost folosit un timp ca bază militară.) Acolo, fiii lui Israel au fost circumcişi, pentru că în timpul călătoriei prin pustiu nu se făcuse nicio circumcizie. S-a sărbătorit Paştele, a încetat mana şi, în cele din urmă, israeliţii au început să mănânce din recolta ţării.

10. Cum l-a instruit Iehova pe Iosua cu privire la cucerirea Ierihonului, şi ce acţiune dramatică a urmat?

¹⁰ Cucerirea Canaanului (5:13—12:24). În acel moment, primul obiectiv era foarte aproape. Dar cum puteau ei să cucerească Ierihonul, acest oraş împrejmuit cu ziduri şi „închis bine“? (6:1) Iehova însuşi a prezentat în mod detaliat planul de acţiune şi a trimis „căpetenia armatei lui Iehova“ ca să-l instruiască pe Iosua (5:14). Timp de şase zile, armatele Israelului trebuiau să mărşăluiască o dată pe zi în jurul oraşului, având în frunte bărbaţii de război, iar după aceştia, o procesiune de preoţi, dintre care unii sunau din corni de berbec, iar alţii purtau arca legământului. În a şaptea zi, ei trebuiau să meargă în jurul oraşului de şapte ori. Iosua a transmis cu fidelitate poporului ordinele primite. Armatele au mărşăluit în jurul Ierihonului, aşa cum li se poruncise. Nimeni nu scotea niciun cuvânt. Nu se auzea decât zgomotul paşilor şi sunetul cornilor. Apoi, în ultima zi, după ce au făcut înconjurul oraşului a şaptea oară, Iosua le-a spus israeliţilor să strige. Ei au scos „un strigăt puternic de luptă“, iar zidurile Ierihonului s-au prăbuşit! (6:20) Au năvălit cu toţii în oraş, l-au cucerit şi i-au dat foc. Numai fidela Rahav şi cei din casa ei au fost cruţaţi.

11. Cum a fost remediată situaţia după înfrângerea suferită iniţial la Ai?

¹¹ Apoi au pornit spre vest, către Ai. Încrederea că vor câştiga cu uşurinţă o nouă victorie s-a transformat însă în deznădejde când bărbaţii din Ai i-au pus pe fugă pe cei 3 000 de soldaţi israeliţi trimişi să cucerească oraşul. Ce se întâmplase? Îi părăsise Iehova? Îngrijorat, Iosua l-a întrebat pe Iehova. Drept răspuns, Iehova i-a dezvăluit că cineva din tabără furase şi ascunsese unele obiecte, nesocotind şi încălcând astfel porunca sa de a distruge cu desăvârşire tot ce era în Ierihon. Pentru ca Israelul să poată avea în continuare succes şi binecuvântarea lui Iehova, această necurăţie trebuia îndepărtată din tabără. Prin îndrumare divină, a fost descoperit răufăcătorul: Acan. El şi familia lui au fost omorâţi cu pietre. Dobândind iarăşi favoarea lui Iehova, israeliţii s-au îndreptat spre Ai. Şi de data aceasta, Iehova le-a dezvăluit israeliţilor strategia de luptă. Bărbaţii din Ai au fost ademeniţi să iasă din oraşul lor împrejmuit cu ziduri şi astfel au fost prinşi într-o ambuscadă. Oraşul a fost cucerit şi distrus, împreună cu toţi locuitorii lui (8:26–28). Nu s-a făcut niciun compromis cu duşmanul!

12. Ce poruncă divină a îndeplinit apoi Iosua?

¹² Ascultând de porunca dată de Iehova prin Moise, Iosua a construit apoi un altar pe muntele Ebal şi a scris pe el „o copie a legii“ (8:32). Apoi a citit cuvintele Legii, precum şi binecuvântările şi blestemele în faţa adunării întregii naţiuni, care stătea în picioare, jumătate în faţa muntelui Garizim şi jumătate în faţa muntelui Ebal (Deut. 11:29; 27:1–13).

13. La ce a dus acţiunea ‘prevăzătoare’ a gabaoniţilor?

¹³ Alarmate de rapiditatea cu care avea loc această invazie, câteva dintre micile regate ale Canaanului şi-au unit forţele pentru a opri înaintarea lui Iosua. Însă, când ‘gabaoniţii au auzit ce făcuse Iosua cu Ierihonul şi cu Aiul, au acţionat în mod prevăzător’ (Ios. 9:3, 4). Întrucât pretindeau că veneau dintr-o ţară aflată la mare distanţă de Canaan, Iosua a încheiat un legământ cu ei „ca să-i lase în viaţă“. Când şiretlicul lor a fost descoperit, israeliţii şi-au respectat legământul, dar i-au pus pe gabaoniţi să „strângă lemne şi să scoată apă“, ca ‘ultimii între sclavi’. În felul acesta s-a împlinit în parte blestemul pe care Noe l-a rostit sub inspiraţie împotriva lui Canaan, fiul lui Ham (Ios. 9:15, 27; Gen. 9:25).

14. Cum a demonstrat Iehova la Gabaon că lupta pentru Israel?

¹⁴ Această acţiune a gabaoniţilor nu era lipsită de importanţă, deoarece „Gabaonul era un oraş mare . . . , mai mare decât Aiul, şi toţi bărbaţii din el erau puternici“ (Ios. 10:2). Adoni-Ţedec, regele Ierusalimului, a văzut în aceasta o ameninţare la adresa lui şi a celorlalte regate din Canaan. Trebuia să li se dea o lecţie ca să nu treacă şi alţii de partea duşmanului. Astfel, Adoni-Ţedec şi alţi patru regi (ai oraşelor-regate Hebron, Iarmut, Lachis şi Eglon) s-au organizat şi au pornit război împotriva Gabaonului. Respectându-şi legământul încheiat cu gabaoniţii, Iosua a mărşăluit toată noaptea ca să le vină în ajutor şi a pus pe fugă armatele celor cinci regi. Iehova a intervenit încă o dată în luptă, folosind semne şi puteri supraomeneşti, iar urmările au fost dezastruoase. Din cer au căzut pietre mari de grindină care au omorât mai mulţi duşmani decât au omorât săbiile soldaţilor israeliţi. Apoi a avut loc o minune extraordinară: „Soarele s-a oprit în mijlocul cerului şi nu s-a grăbit să apună aproape o zi întreagă“ (10:13). Astfel a putut fi încheiată operaţiunea împotriva duşmanilor. Poate că înţelepţii lumii contestă acest eveniment miraculos, dar oamenii credinţei acceptă relatarea divină, fiind conştienţi că Iehova are puterea să ţină sub control forţele universului şi să le dirijeze potrivit voinţei sale. În realitate, „Iehova însuşi lupta pentru Israel“ (10:14).

15. Descrieţi invazia lui Iosua şi punctul ei culminant de la Haţor.

¹⁵ După ce i-a ucis pe cei cinci regi, Iosua a distrus Macheda. Îndreptându-se cu repeziciune spre sud, el a distrus complet Libna, Lachisul, Eglonul, Hebronul şi Debirul, oraşe situate pe dealurile dintre Marea Moartă şi Marea Mediterană. Vestea despre această invazie s-a răspândit în tot Canaanul. În nord, alarma a fost dată de Iabin, regele Haţorului. El le-a lansat o chemare tuturor celor aflaţi de-o parte şi de alta a Iordanului ca să se adune în vederea unei acţiuni unite împotriva israeliţilor. Forţele aliate ale duşmanului, ‘numeroase ca firele de nisip de pe ţărmul mării’, şi-au aşezat tabăra lângă apele de la Merom (11:4). Iehova l-a asigurat din nou pe Iosua de victorie şi i-a arătat strategia de luptă. Care a fost rezultatul? Duşmanii poporului lui Iehova au suferit o înfrângere zdrobitoare. I s-a dat foc Haţorului, iar oraşele aliate, împreună cu regii lor, au fost distruse cu desăvârşire. Astfel, Iosua a extins zona de dominaţie a Israelului pe tot teritoriul Canaanului. Au fost înfrânţi treizeci şi unu de regi.

16. Ce împărţire teritorială a avut loc?

¹⁶ Împărţirea ţării (13:1—22:34). Deşi fuseseră obţinute numeroase victorii, fuseseră distruse multe oraşe fortificate importante şi fusese înfrântă pentru moment coaliţia care luptase împotriva israeliţilor, „a mai rămas o foarte mare parte din ţară de luat în stăpânire“ (13:1). Iosua avea atunci în jur de 90 de ani, totuşi mai trebuia îndeplinită o sarcină importantă: ţara trebuia împărţită şi trebuia dată partea de moştenire celor nouă triburi întregi şi unei jumătăţi din tribul lui Manase. Ruben, Gad şi cealaltă jumătate din tribul lui Manase primiseră deja partea lor de moştenire la est de Iordan, iar tribul lui Levi nu avea să primească nicio parte, „Iehova, Dumnezeul lui Israel“ fiind moştenirea lor (13:33). Cu ajutorul preotului Eleazar, Iosua a împărţit teritoriul de la vest de Iordan. Caleb, care avea 85 de ani şi dorea să lupte până la capăt împotriva duşmanilor lui Iehova, a cerut regiunea Hebronului, unde erau anachimii, şi aceasta i-a fost repartizată (14:12–15). După ce triburile şi-au primit partea de moştenire prin tragere la sorţi, Iosua a cerut oraşul Timnat-Serah, din munţii lui Efraim, care i-a fost dat „la porunca lui Iehova“ (19:50). Cortul întâlnirii a fost instalat la Şilo, care se afla tot în regiunea muntoasă a lui Efraim.

17. Ce măsuri s-au luat cu privire la oraşele de refugiu şi la oraşele de locuit ale leviţilor?

¹⁷ Au fost puse deoparte şase oraşe de refugiu pentru ucigaşul neintenţionat, câte trei de fiecare parte a Iordanului. Cele de la vest de Iordan au fost Chedeş, în Galileea, Sihem, în ţinutul lui Efraim, şi Hebron, în regiunea muntoasă a lui Iuda. Cele de la est au fost Beţer, în teritoriul lui Ruben, Ramot, în Galaad, şi Golan, în Basan. Ele au fost ‘declarate sacre’ (20:7). Leviţilor li s-au dat prin tragere la sorţi, din teritoriile repartizate triburilor, patruzeci şi opt de oraşe de locuit, împreună cu păşunile lor. Acestea includeau cele şase oraşe de refugiu. Astfel, israeliţii „au luat [ţara] în stăpânire şi au locuit în ea“. „Toate s-au împlinit“, aşa cum promisese Iehova (21:43, 45).

18. Ce situaţie tensionată s-a ivit între triburile de la est şi cele de la vest de Iordan, dar cum a fost ea soluţionată?

¹⁸ Bărbaţii de război din triburile lui Ruben şi Gad şi din jumătatea tribului lui Manase, care rămăseseră alături de Iosua până în momentul acela, s-au întors atunci la moştenirea lor, dincolo de Iordan, păstrând în minte binecuvântarea lui Iosua şi îndemnul său de a fi fideli. În timpul călătoriei, când au ajuns aproape de Iordan, ei au înălţat un altar mare. Acest lucru a creat o situaţie tensionată. Întrucât locul stabilit pentru închinarea la Iehova era la cortul întâlnirii din Şilo, triburile de la vest s-au temut că era vorba de trădare şi de lipsă de loialitate, astfel că s-au pregătit să lupte împotriva presupuşilor răzvrătiţi. Vărsarea de sânge a fost însă împiedicată când s-a explicat că altarul acela nu era pentru jertfe, ci urma să servească drept ‘martor între ei [israeliţii din partea de est şi cei din partea de vest a Iordanului] că Iehova era adevăratul Dumnezeu’ (22:34).

19, 20. a) Care au fost ultimele îndemnuri ale lui Iosua? b) Ce alegere a pus el în faţa Israelului, şi cum a arătat care era alegerea potrivită pentru Israel?

¹⁹ Ultimele îndemnuri ale lui Iosua (23:1—24:33). „La multe zile după ce Iehova îi dăduse lui Israel odihnă de toţi duşmanii din jurul lor, când Iosua era bătrân şi înaintat în vârstă“, el a convocat tot Israelul pentru a da naţiunii ultimele îndemnuri încurajatoare (23:1). Umil până la sfârşit, Iosua i-a atribuit lui Iehova meritul pentru marile victorii împotriva naţiunilor. El i-a îndemnat pe toţi să rămână fideli. El le-a spus: „Fiţi foarte curajoşi ca să respectaţi şi să faceţi tot ce este scris în cartea legii lui Moise şi să nu vă abateţi niciodată de la ea nici la dreapta, nici la stânga“ (23:6). Ei trebuiau să respingă dumnezeii falşi şi să-şi ‘păzească neîncetat sufletele, iubindu-l pe Iehova, Dumnezeul lor’ (23:11). Nu trebuiau să facă niciun compromis cu canaaniţii care mai rămăseseră şi nu trebuiau să aibă cu ei nici legături de căsătorie, nici legături religioase, pentru că acest lucru ar fi atras asupra lor mânia aprinsă a lui Iehova.

²⁰ Apoi, Iosua a adunat la Sihem toate triburile şi i-a convocat pe supraveghetorii lor înaintea lui Iehova. El le-a transmis ce spusese Iehova cu privire la modul său de a acţiona faţă de poporul său, din ziua în care l-a chemat pe Avraam şi l-a adus în Canaan, până la cucerirea şi ocuparea Ţării Promise. Iosua i-a avertizat din nou pe israeliţi cu privire la religia falsă, îndemnându-i ‘să se teamă de Iehova şi să-i slujească ireproşabil şi cu fidelitate’. Da, „slujiţi-i lui Iehova!“, le-a spus el. Apoi le-a pus înainte o alegere foarte clară: „Alegeţi astăzi cui vreţi să-i slujiţi: fie dumnezeilor cărora le-au slujit strămoşii voştri . . . , fie dumnezeilor amoriţilor în a căror ţară locuiţi. Dar eu şi casa mea îi vom sluji lui Iehova!“. Cu o convingere care amintea de cea a lui Moise, el le-a spus israeliţilor că Iehova „este un Dumnezeu sfânt, este un Dumnezeu care pretinde devoţiune exclusivă“. Aşadar, dumnezeii străini trebuiau distruşi! Poporul s-a simţit îndemnat să declare la unison: „Lui Iehova, Dumnezeul nostru, îi vom sluji şi de glasul său vom asculta!“ (24:14, 15, 19, 24). Înainte de a le da drumul, Iosua a încheiat un legământ cu ei, a scris aceste cuvinte în cartea legii lui Dumnezeu şi a ridicat o piatră mare ca mărturie. Apoi, Iosua a murit la înaintata vârstă de 110 ani şi a fost înmormântat la Timnat-Serah.

DE CE ESTE DE FOLOS?

21. Ce îndemn înţelept din cartea Iosua este deosebit de folositor astăzi?

²¹ Nu vă vibrează inima când citiţi ultimele îndemnuri ale lui Iosua cu privire la îndeplinirea unui serviciu fidel? Nu vă simţiţi îndemnaţi să spuneţi şi voi aceleaşi cuvinte pe care le-a rostit Iosua cu mai bine de 3 400 de ani în urmă: „Dar eu şi casa mea îi vom sluji lui Iehova“? Sau, dacă îi slujiţi lui Iehova în timp ce vă aflaţi în încercări sau sunteţi izolaţi de alţi slujitori fideli, nu vă simţiţi încurajaţi de cuvintele pe care i le-a adresat Iehova lui Iosua cu puţin timp înainte de a intra în Ţara Promisă: „Numai fii curajos şi foarte tare“? Mai mult, nu consideraţi că este de mare folos să urmaţi îndemnul său de a ‘citi din [Biblie] în şoaptă zi şi noapte ca să prosperaţi în căile voastre’? Cu siguranţă, cei ce urmează acest sfat înţelept vor constata că el este deosebit de folositor (24:15; 1:7–9).

22. Ce trăsături esenţiale ale închinării adevărate sunt scoase în evidenţă?

²² Evenimentele prezentate cu însufleţire în cartea Iosua sunt mai mult decât istorie antică. Ele scot în evidenţă principii divine. Un principiu primordial este acela că, pentru a primi binecuvântarea lui Iehova, este esenţial să dăm dovadă de credinţă şi de ascultare. Apostolul Pavel consemnează că, prin credinţă, „zidurile Ierihonului au căzut după ce fuseseră înconjurate şapte zile“ şi că, datorită credinţei, „prostituata Rahav n-a pierit cu cei neascultători“ (Evr. 11:30, 31). Iacov o menţionează şi el pe Rahav ca un exemplu folositor pentru creştini în ce priveşte faptele de credinţă (Iac. 2:24–26).

23. Ce aduceri-aminte puternice conţine cartea Iosua?

²³ Evenimentele supranaturale neobişnuite consemnate în Iosua 10:10–14, când soarele a rămas nemişcat şi luna s-a oprit, precum şi multe alte miracole pe care le-a făcut Iehova în folosul poporului său, constituie aduceri-aminte puternice cu privire la capacitatea şi scopul lui Iehova de a aduce o distrugere finală peste toţi oamenii nelegiuiţi care i se împotrivesc. Isaia pune în legătură ceea ce s-a întâmplat la Gabaon, care a fost scena multor bătălii atât în timpul lui Iosua, cât şi în timpul lui David, cu acţiunea pe care o va întreprinde Iehova când se va ridica plin de mânie pentru această distrugere finală, „ca să-şi ducă la îndeplinire fapta — fapta sa este ciudată — şi ca să-şi facă lucrarea — lucrarea sa este neobişnuită“ (Is. 28:21, 22).

24. Ce legătură există între cartea Iosua şi promisiunile referitoare la Regat, şi ce garanţie ne oferă ea că ‘toate se vor împlini’?

²⁴ Îndreaptă oare atenţia evenimentele consemnate în Iosua spre Regatul lui Dumnezeu? Cu siguranţă! Cucerirea şi ocuparea Ţării Promise sunt puse în legătură cu un eveniment mult mai important, după cum reiese din cuvintele apostolului Pavel: „Căci, dacă Iosua i-ar fi dus într-un loc de odihnă, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit după aceea despre o altă zi. Rămâne deci pentru poporul lui Dumnezeu o odihnă de sabat“ (Evr. 4:1, 8, 9). Membrii acestui popor înaintează energic pentru a-şi asigura „intrarea în regatul veşnic al Domnului şi Salvatorului nostru Isus Cristos“ (2 Pet. 1:10, 11). După cum se arată în Matei 1:5, Rahav a devenit o ascendentă a lui Isus Cristos. Cartea Iosua furnizează astfel încă o verigă importantă a liniei ce duce la apariţia Seminţei Regatului. Această carte ne dă garanţia fermă că promisiunile privitoare la Regatul lui Iehova se vor împlini în mod sigur. Vorbind despre promisiunea pe care Dumnezeu le-a făcut-o lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacob şi pe care le-a repetat-o israeliţilor, descendenţii lor, relatarea spune cu privire la timpul lui Iosua: „Nicio promisiune dintre toate promisiunile bune pe care Iehova i le făcuse casei lui Israel n-a rămas neîmplinită; toate s-au împlinit“ (Ios. 21:45; Gen. 13:14–17). La fel va fi şi cu „promisiunile bune“ ale lui Iehova cu privire la Regatul ceresc al dreptăţii: toate se vor împlini!