GHILGAL

[Rostogolire; Rostogolire departe]

1. Oraș situat „la hotarul de est al Ierihonului” (Ios 4:19). Din câte se pare, regele moabit Eglon, care i-a asuprit pe israeliți pe vremea lui Ehud, își avea reședința lângă „carierele de la Ghilgal” (Ju 3:12-26).

În trecut, majoritatea geografilor considerau plauzibilă identificarea Ghilgalului cu Khirbet en-Nitleh. Însă îndeosebi din 1931 s-a sugerat identificarea cu Khirbet El Mafjir, aflat la 2 km N-E de Ierihonul antic (Tell es-Sultan; Tel Yeriho). Acest loc se potrivește mai bine cu ceea ce spun scriitorii antici (precum Josephus și Eusebiu) referitor la distanța dintre Ierihon și Ghilgal. În plus, în urma săpăturilor arheologice efectuate la Khirbet en-Nitleh nu s-a găsit nicio dovadă care să ateste că aici ar fi existat așezări umane înaintea erei noastre. În schimb, în urma explorărilor de suprafață efectuate în zona Khirbet El Mafjirului s-au descoperit fragmente ceramice care arată că aici au existat așezări umane cu secole înainte de era noastră. E adevărat, acest sit nu se află chiar la est de Ierihon, dar expresia biblică „hotarul de est al Ierihonului” poate include și nord-estul.

Ghilgalul a fost primul loc unde și-au așezat tabăra israeliții după ce au traversat Iordanul, în luna abib (nisan) a anului 1473 î.e.n. Aici Iosua a înălțat cele 12 pietre luate din albia Iordanului; ele aveau să fie o aducere-aminte a miracolului înfăptuit de Iehova când a secat apele Iordanului pentru ca israeliții să traverseze pe uscat (Ios 4:8, 19-24). Tot aici au fost circumciși israeliții de sex bărbătesc născuți în pustiu. Atunci Iehova a spus: „Am îndepărtat [lit. «am rostogolit departe», vezi n.s.] de la voi batjocurile Egiptului”; de aceea, locului i s-a pus numele „Ghilgal”, care înseamnă „rostogolire; rostogolire departe” (Ios 5:8, 9). Mai târziu, câțiva gabaoniți deghizați au coborât din regiunea deluroasă de la vest în Valea Iordanului și au mers la Iosua, la Ghilgal, pentru a încheia un legământ cu israeliții (Ios 9:3-15). Apoi, când gabaoniții au fost atacați de armatele aliate a cinci regi amoriți, armata lui Iosua a mărșăluit o noapte întreagă de la Ghilgal până la Gabaon și a învins atacatorii (Ios 10:1-15). Împărțirea țării Canaanului a început la Ghilgal (Ios 14:6–17:18) și s-a încheiat la Șilo (Ios 18:1–21:42).

În Judecătorii 2:1 se spune că îngerul lui Iehova „s-a suit de la Ghilgal la Bochim”. Acest verset s-ar putea referi la apariția îngerului lângă Ghilgal la scurt timp după ce israeliții au traversat Iordanul (Ios 5:10-14) și, prin urmare, sugerează că același înger a apărut și la Bochim.

Ghilgalul (nu se știe sigur dacă cel de lângă Iordan sau cel de la nr. 2) era unul dintre orașele pe care le vizita anual Samuel (1Sa 7:15, 16). Aici el a adus jertfe după ungerea lui Saul ca rege (1Sa 10:1, 8) și, împreună cu poporul, a confirmat domnia lui Saul (1Sa 11:14, 15).

În timp ce armata filisteană era adunată în regiunea deluroasă din jurul Micmașului, regele Saul se afla în Valea Iordanului, la Ghilgal. Temându-se că dușmanii aveau să se năpustească asupra armatei israelite, Saul și-a arogat cu înfumurare dreptul de a aduce jertfe și a adus o jertfă arsă (1Sa 13:4-15). Tot la Ghilgal, Saul a fost înștiințat că Iehova l-a respins ca rege fiindcă nu respectase porunca divină de a-i distruge cu desăvârșire pe toți amaleciții, precum și turmele și cirezile lor (1Sa 15:12-28).

Mai târziu, după ce revolta lui Absalom a eșuat, bărbații lui Iuda au venit la Ghilgal ca să-l conducă pe David dincolo de Iordan (2Sa 19:15, 40).

Prin intermediul profetului Mica, Iehova le-a amintit israeliților cum i-a binecuvântat „de la Sitim până la Ghilgal”: a zădărnicit planurile moabiților de a-i corupe, i-a ajutat să traverseze Iordanul și a îndepărtat batjocurile Egiptului. Însă israeliții n-au discernut aceste ‘fapte drepte ale lui Iehova’ (Mi 6:5; Nu 25:1).

E posibil ca Ghilgalul să fie unul și același cu Ghelilotul. (Vezi GHELILOT.)

Bet-Ghilgalul din perioada postexilică ar putea fi unul și același cu Ghilgalul de lângă Ierihon sau cu cel de la nr. 2 (Ne 12:28, 29).

2. Deși există și păreri contrare, se pare că Ghilgalul menționat în legătură cu Ilie și Elisei nu este unul și același cu cel de la nr. 1. Înainte de a fi ridicat la cer într-o vijelie, Ilie a coborât însoțit de Elisei de la Ghilgal la Betel și de acolo la Ierihon (2Re 2:1-5). Acest traseu sugerează că este vorba despre o localitate aflată în apropierea Betelului. De asemenea, verbul folosit, „a coborî”, lasă să se înțeleagă că acest Ghilgal era situat într-o regiune muntoasă. Ghilgalul din Valea Iordanului nu se potrivește acestei descrieri. Prin urmare, acest Ghilgal este de obicei asociat cu Jil Jiliya, un sat mare aflat pe culmea unui deal, la circa 11 km N de Betel. La Ghilgal, Elisei a neutralizat efectul otrăvitor al unei tocane (2Re 4:38-41). Poate că acest Ghilgal sau poate chiar un altul este cel descris în Deuteronomul 11:29, 30, unde se spune că orașul avea în față munții Garizim și Ebal.

Mai târziu, acest oraș (sau poate cel de la nr. 1) a devenit, din câte se pare, un centru al închinării false (Os 4:15; 9:15; 12:11). Profețind că locuitorii regatului de nord aveau să fie duși în exil, Iehova, prin profetul Amos, le-a spus în mod ironic israeliților incorigibili ‘să comită multe fărădelegi’ la Ghilgal; totodată, a prezis exilul pentru locuitorii acestui oraș (Am 4:4; 5:5).

3. Loc la vest de Iordan menționat printre locurile cucerite de israeliți sub conducerea lui Iosua (Ios 12:7, 8, 23). Unii cred că s-ar putea ca textul să conțină o eroare de copiere și, de aceea, preferă redarea „Galileea”, din Septuaginta (vezi BG).