DEBIR

[Lăuntric; Cel mai din spate]

1. Regele Eglonului, conducătorul unuia dintre cele patru regate mici care s-au aliat cu regele Ierusalimului împotriva Gabaonului fiindcă acesta făcuse pace cu Iosua (Ios 10:1–5). Când au aflat că gabaoniții i s-au supus lui Iosua, regii canaaniți s-au temut probabil deoarece orice alianță ar fi format împotriva Israelului n-ar mai fi fost atât de puternică (Ios 9:1, 2). În plus, Iosua avea, se pare, mai multă libertate de mișcare atât spre nord, cât și spre sud, ceea ce îi permitea să cucerească Țara Promisă regiune cu regiune. Când Gabaonul a fost asediat, Iosua i-a venit în ajutor cu armata sa și, grație unor miracole, a obținut o victorie zdrobitoare asupra armatelor canaanite. Debir și ceilalți regi au fost nevoiți să se ascundă într-o peșteră, unde au fost blocați până mai târziu, când au fost uciși (Ios 10:6–27).

2. Oraș regal din Canaan (Ios 10:38, 39), cunoscut și cu numele Chiriat-Sefer și Chiriat-Sana (Ios 15:15, 49; Ju 1:11). Se afla pe teritoriul lui Iuda, dar a devenit oraș levitic al chehatiților (Ios 21:9, 15; 1Cr 6:54, 58).

Se pare că există două relatări despre prima cucerire a Debirului în cadrul campaniei militare conduse de Iosua. În prima relatare se spune doar că locuitorii Debirului au fost nimiciți (Ios 10:38, 39). În a doua relatare, cea din Iosua 11:21–23 (care, foarte probabil, se referă tot la această cucerire întrucât în versetul 18 se spune că „Iosua a purtat război multe zile cu toți acești regi“), se menționează și faptul că Iosua „i-a nimicit pe anachimii . . . din Debir“ și din alte orașe. S-ar putea ca această informație suplimentară să fi fost inclusă pentru a se arăta că nici chiar uriașii anachimi, care îi înspăimântaseră atât de mult pe spionii israeliți cu peste 40 de ani mai înainte (Nu 13:28, 31–33; De 9:2), nu le-au putut sta împotrivă.

Se pare însă că anachimii s-au stabilit din nou în Debir, probabil venind de pe coasta Filistiei (Ios 11:22) în timp ce israeliții erau campați la Ghilgal sau purtau lupte în nord (Ios 10:43–11:15). Iosua a condus o campanie-fulger, în cadrul căreia au fost distruse toate fortărețele importante pentru ca forțele dușmane unite din Canaan să nu mai poată opune rezistență. Însă, din câte se pare, acest tip de campanie n-a permis să fie înființate garnizoane pentru a păzi toate orașele cucerite. Așa se explică de ce Debirul a fost cucerit a doua oară. Această „operațiune de curățare“ a fost condusă de Otniel, care, pentru curajul său, a primit-o de soție pe Acsa, fiica lui Caleb, un războinic ce a luat parte la multe lupte (Ios 15:13–19; Ju 1:11–15).

Nu se poate spune cu exactitate când au cucerit israeliții Debirul a doua oară. Cartea Judecătorii începe prin cuvintele „după moartea lui Iosua“, iar relatarea despre cucerirea Debirului de către Caleb este prezentată după câteva versete (Ju 1:11–15). În opinia unora, de aici s-ar înțelege că Debirul a fost cucerit de tribul lui Iuda după moartea lui Iosua și că relatarea paralelă din Iosua 15:13–19 a fost adăugată ulterior la cartea cu același nume. În opinia altora, versetul din Judecătorii 1:1 este o simplă introducere care face legătura cu cartea Iosua. După părerea lor, Caleb n-ar fi așteptat atâția ani, până la moartea lui Iosua, pentru a-i alunga pe anachimi de pe teritoriul ce îi fusese promis. De aceea, ei consideră că relatarea din Judecătorii este o reluare a relatării din Iosua.

Bibliștii au identificat Debirul cu diferite locuri din regiunea muntoasă a lui Iuda. În trecut, orașul a fost identificat cu Tell Beit Mirsim, aflat la circa 20 km V-S-V de Hebron. În prezent însă este identificat cu Khirbet Rabud, aflat la aproximativ 13 km S-V de Hebron.

Numele Debirului era înainte Chiriat-Sefer (Ios 15:15; Ju 1:11), care înseamnă „Orașul cărții“. De aceea, unii au emis ipoteza că Debirul era centrul de învățământ juridic și religios al canaaniților și un loc unde se păstrau registrele publice.

3. Loc „în valea Acor“, menționat în descrierea hotarului lui Iuda (Ios 15:7). Nu se cunoaște cu exactitate unde s-a aflat. Unii geografi sunt de părere că numele s-a păstrat în numele Thogheret ed-Debr, trecătoare aflată la S-V de Ierihon, și în numele Wadi Debr, ued aflat mai aproape de locul unde se consideră că a fost valea Acor.

4. Localitate la hotarul tribului lui Gad, în Galaad (Ios 13:26). În general se consideră că este aceeași cu Lo-Debar, localitate unde s-a aflat casa lui Machir (care l-a găzduit pe Mefiboșet, iar mai târziu, pe David) (2Sa 9:4–6; 17:27–29). Unii presupun că Debirul din Gad corespunde cu Umm ed-Dabar, aflat la 16 km S de Marea Galileii.