În tot acest timp, Iefta se confrunta cu o serie de probleme personale. Din lăcomie, fraţii săi vitregi îl alungaseră ca să-i ia moştenirea. De aceea, Iefta s-a mutat la Tob, regiune din estul Galaadului, care era expusă atacului duşman. „Nişte oameni fără căpătâi“, probabil oameni care îşi pierduseră slujba din cauza cotropitorilor sau care se răsculaseră împotriva stăpânirii acestora, i s-au alăturat lui Iefta. Aceştia „ieşeau cu el“, ceea ce ar putea însemna că îl însoţeau când organiza atacuri împotriva vecinilor ostili.

(Judecătorii 11:1–3).