„Străbate ţara“

„Străbate ţara în lung şi în lat.“ — GENEZA 13:17.

 1. Ce poruncă neobişnuită i-a dat Dumnezeu lui Avraam?

VĂ PLACE să mergeţi cu maşina în week-end prin provincie? Unii preferă să meargă cu bicicleta ca să facă mişcare şi ca să admire peisajul mai pe îndelete. Altora le plac drumeţiile, pentru că vor să cunoască mai bine împrejurimile şi să se bucure cât mai mult de priveliştile din natură. De obicei, astfel de excursii sunt de scurtă durată. Imaginaţi-vă însă ce a simţit Avraam când Dumnezeu i-a spus: „Scoală-te, străbate ţara în lung şi în lat; căci ţie ţi-o voi da“. — Geneza 13:17!

 2. Unde s-a dus Avraam după ce a plecat din Egipt?

² Să analizăm aceste cuvinte în context. Avraam locuise un timp în Egipt împreună cu soţia lui şi cu alte persoane. În Geneza, capitolul 13, se spune că ei au plecat din Egipt, ducându-şi turmele spre „Neghev“ (vezi Geneza 13:1, nota de subsol). Din Neghev, Avraam „s-a îndreptat şi a mers până la Betel“. Când s-au ivit neînţelegeri între păzitorii turmelor sale şi cei ai turmelor nepotului său Lot, Avraam a înţeles că trebuiau să caute păşuni în locuri diferite. Dovedind generozitate, el i-a dat lui Lot posibilitatea să aleagă primul. Lot a ales „Câmpia Iordanului“, o vale cu o vegetaţie bogată, care era „ca o grădină a DOMNULUI“. După un timp, el s-a stabilit în Sodoma. Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Ridică-ţi ochii şi, din locul în care eşti, priveşte spre miazănoapte şi spre miazăzi, spre răsărit şi spre apus“. De pe un loc înalt de la Betel, Avraam a putut vedea alte zone ale ţării. Însă asta nu era totul. Dumnezeu l-a invitat ‘să străbată ţara’ şi să se familiarizeze cu natura şi regiunile ei.

 3. De ce ne-ar putea fi greu să vizualizăm călătoriile lui Avraam?

³ Deşi nu ştim cât de mult a mers Avraam prin Ţara Promisă înainte de a ajunge la Hebron, cu siguranţă el a cunoscut acea ţară mai bine decât majoritatea dintre noi. Să ne gândim la locurile menţionate în această relatare: Neghev, Betel, Câmpia Iordanului, Sodoma şi Hebron. Vă este greu să vizualizaţi unde se află aceste locuri? Multor slujitori ai lui Iehova le este greu, deoarece puţini au călătorit de la un capăt la celălalt al Ţării Promise ca să viziteze locurile despre care citesc în Biblie. Totuşi, este bine să fim interesaţi să cunoaştem unde se află aceste locuri menţionate în Biblie. De ce?

 4, 5. a) Cum putem aplica Proverbele 18:15 în ce priveşte cunoaşterea ţinuturilor biblice şi înţelegerea pe care o avem cu privire la ele? b) Ce învăţăm analizând Ţefania, capitolul 2?

⁴ Cuvântul lui Dumnezeu spune: „O inimă pricepută dobândeşte cunoştinţă şi urechea celor înţelepţi caută cunoştinţa“ (Proverbele 18:15). Cineva poate acumula cunoştinţe din multe domenii, dar cunoştinţa exactă despre Iehova Dumnezeu şi despre acţiunile sale este de importanţă primordială. Desigur, este esenţial să citim Biblia pentru a dobândi această cunoştinţă (2 Timotei 3:16). Dar este necesar şi să înţelegem, sau să pricepem, ceea ce citim. A înţelege înseamnă a vedea în profunzime un lucru, a discerne sau a sesiza legătura dintre părţile lui componente şi întreg. Acest lucru este valabil şi cu privire la locurile menţionate în Biblie. De exemplu, ştim unde este Egiptul, dar în ce măsură înţelegem afirmaţia potrivit căreia Avraam a plecat din Egipt „spre Neghev“, apoi spre Betel, iar apoi spre Hebron? Puteţi urmări acest traseu?

⁵ Să presupunem că în programul vostru de citire a Bibliei aţi ajuns la capitolul 2 al cărţii Ţefania. Aici sunt menţionate numele unor oraşe, ale unor popoare şi ale unor ţinuturi. În acest capitol apar următoarele nume: Gaza, Ascalon, Asdod, Ecron, Sodoma şi Ninive, precum şi Canaan, Moab, Amon şi Asiria. Aţi reuşit să vizualizaţi unde se aflau aceste zone locuite de oamenii acelor vremuri, oameni care au trăit împlinirea unor profeţii divine?

 6. De ce apreciază unii creştini hărţile (vezi şi chenarul)?

⁶ Numeroşi cercetători ai Cuvântului lui Dumnezeu trag mari foloase din consultarea unor hărţi ale ţinuturilor biblice. Ei fac acest lucru nu din pasiune pentru hărţi, ci deoarece îşi dau seama că, folosindu-le, îşi sporesc cunoştinţele despre Cuvântul lui Dumnezeu. Hărţile îi ajută, de asemenea, să înţeleagă mai bine ceea ce citesc şi să facă astfel legătura între lucrurile pe care le cunosc şi alte informaţii. În continuare vom analiza câteva exemple care v-ar putea ajuta şi pe voi să-l apreciaţi mai mult pe Iehova şi să aveţi o imagine mai clară a unor întâmplări consemnate în Cuvântul său. — Vezi chenarul de la pagina 14.

Cunoaşterea distanţelor e edificatoare

 7, 8. a) Ce lucru uluitor, care are legătură cu Gaza, a făcut Samson? b) Ce informaţii fac şi mai impresionantă fapta lui Samson? c) De ce ne este de folos să cunoaştem şi să înţelegem această relatare despre Samson?

⁷ În Judecătorii 16:2 citim că judecătorul Samson se afla la un moment dat în Gaza. Întrucât azi acest nume este deseori menţionat în buletinele de ştiri, poate că aveţi idee unde se afla Samson, şi anume în teritoriul filistean din apropierea coastei Mării Mediterane [11]. Observaţi ce se spune în Judecătorii 16:3: „Samson a rămas culcat până la miezul nopţii. Pe la miezul nopţii, s-a sculat şi a apucat porţile cetăţii cu amândoi stâlpii, le-a scos împreună cu zăvorul, le-a pus pe umeri şi le-a dus pe vârful muntelui din faţa Hebronului“.

⁸ Ţinând cont că Gaza era o fortăreaţă, porţile şi stâlpii laterali trebuie să fi fost imenşi şi grei. Credeţi că aţi fi putut duce o asemenea greutate? Samson a putut. Dar unde a dus el porţile şi stâlpii laterali şi ce drum a trebuit el să facă? Gaza este situată pe coastă, aproximativ la nivelul mării [15], însă Hebronul se află spre est, la o altitudine de 900 de metri. Deci Samson a avut ceva de urcat! Nu ştim precis unde se afla „muntele din faţa Hebronului“, dar oraşul era situat la aproximativ 60 km de Gaza şi la o altitudine mai mare! Nu-i aşa că, odată ce cunoaştem distanţele parcurse de Samson, fapta sa capătă noi dimensiuni? Dar să ne amintim de ce a reuşit Samson să facă asemenea lucruri — deoarece „Duhul DOMNULUI a venit peste el“ (Judecătorii 14:6, 19; 15:14). Noi, creştinii de azi, nu ne aşteptăm ca spiritul lui Dumnezeu să ne dea o forţă fizică ieşită din comun. Însă acelaşi spirit puternic ne poate ajuta să înţelegem mai bine lucrurile spirituale profunde şi ne poate face tari în omul care suntem în interior (1 Corinteni 2:10–16; 13:8; Efeseni 3:16; Coloseni 1:9, 10). Da, relatarea despre Samson subliniază faptul că spiritul lui Dumnezeu ne poate ajuta.

 9, 10. a) Ce informaţii ne sunt date în relatarea despre victoria lui Ghedeon asupra madianiţilor? b) Cum capătă această relatare o semnificaţie specială dacă o analizăm şi din punct de vedere geografic?

⁹ Relatarea despre victoria lui Ghedeon asupra madianiţilor subliniază şi ea cât de important este să cunoaştem distanţele dintre locurile biblice. Majoritatea cititorilor Bibliei ştiu că judecătorul Ghedeon şi cei 300 de oameni ai săi au învins o coaliţie formată din 135 000 de invadatori — madianiţi, amaleciţi şi alţii care îşi aşezaseră tabăra în câmpia Izreelului, lângă dealul More [18]. Oamenii lui Ghedeon au sunat din corn, au spart nişte urcioare de apă, şi, ţinând în mână făclii aprinse, au strigat: „Sabia DOMNULUI şi a lui Ghedeon!“ Aceasta a provocat confuzie şi panică în rândul duşmanilor, astfel că aceştia au început să se ucidă unii pe alţii (Judecătorii 6:33; 7:1–22). A fost tactica evreilor o acţiune rapidă la adăpostul întunericului? Citiţi în acest sens Judecătorii, capitolele 7 şi 8. Veţi observa că Ghedeon şi-a continuat atacul. Dintre multele locuri menţionate în această relatare, unele nu pot fi identificate în prezent şi, prin urmare, s-ar putea să nu apară pe hărţile biblice. Totuşi sunt identificate suficiente locuri, aşa încât putem şti pe unde a trecut Ghedeon.

¹⁰ Ghedeon i-a urmărit pe inamicii rămaşi în viaţă până dincolo de Bet-Şita şi apoi la sud, spre Abel-Mehola, lângă Iordan (Judecătorii 7:22–25). Relatarea spune: „Ghedeon a ajuns la Iordan şi l-a trecut, el şi cei trei sute de oameni care erau cu el, obosiţi dar urmărind mereu pe vrăjmaş“. După ce au traversat Iordanul, israeliţii i-au urmărit pe duşmani spre sud, până la Sucot şi Penuel, lângă Iaboc, apoi au urcat spre dealuri, înspre Iogbeha (în apropiere de actualul Amman, în Iordania). Urmărirea şi lupta s-au întins deci pe o distanţă de 80 km. Ghedeon i-a prins şi i-a ucis pe cei doi regi madianiţi, apoi s-a întors în cetatea sa, Ofra, aproape de locul unde începuse lupta (Judecătorii 8:4–12, 21–27). Este clar deci că lupta dusă de Ghedeon nu a durat doar câteva minute, în care el şi oamenii lui au sunat din corn, au spart urcioarele, au luat făclii şi au strigat. Şi gândiţi-vă ce forţă dau aceste informaţii următoarelor cuvinte referitoare la unii oameni ai credinţei: „Nu-mi va ajunge timpul să relatez în continuare despre Ghedeon [şi despre alţii care] din slabi cum erau au fost făcuţi puternici, au devenit viteji în război“ (Evrei 11:32–34). Şi noi, creştinii, am putea obosi în sens fizic, dar nu-i aşa că este vital să continuăm să înfăptuim voinţa lui Dumnezeu? — 2 Corinteni 4:1, 16; Galateni 6:9.

Cum gândesc şi cum reacţionează oamenii?

11. Ce călătorii au făcut israeliţii înainte şi după ce au ajuns la Cades?

¹¹ Unii consultă hărţile biblice pentru a găsi anumite locuri. Ştiaţi însă că hărţile ne ajută să înţelegem câte ceva şi despre modul de gândire al oamenilor? Să analizăm, de pildă, cazul israeliţilor care au plecat de la Muntele Sinai spre Ţara Promisă. După câteva opriri, ei au ajuns în cele din urmă la Cades (sau Cades-Barnea) [9]. În Deuteronomul 1:2 se spune că aceasta era o călătorie de 11 zile, israeliţii parcurgând atunci 270 km. Din Cades, Moise a trimis 12 spioni în Ţara Promisă (Numeri 10:12, 33; 11:34, 35; 12:16; 13:1–3, 25, 26). Spionii au mers spre nord, prin Neghev, au trecut probabil de Beer-Şeba, apoi de Hebron şi au ajuns până la hotarul nordic al Ţării Promise (Numeri 13:21–24). Din cauză că au dat ascultare raportului negativ prezentat de zece dintre spioni, israeliţii au trebuit să rătăcească 40 de ani prin pustiu (Numeri 14:1–34). Ce dezvăluie acest lucru despre credinţa şi încrederea lor în Iehova? — Deuteronomul 1:19–33; Psalmul 78:22, 32–43; Iuda 5.

12. Ce concluzie putem trage cu privire la credinţa israeliţilor, şi de ce trebuie să medităm la acest lucru?

¹² Să medităm la această relatare luând în considerare unele aspecte geografice. Dacă israeliţii ar fi exercitat credinţă şi ar fi urmat sfatul lui Iosua şi al lui Caleb, ar mai fi trebuit ei oare să meargă atât de mult pentru a ajunge în Ţara Promisă? Cades se afla la numai 16 km de Beer Lahai-Roi, unde locuiseră Isaac şi Rebeca [7]. Până la Beer-Şeba, oraş considerat punctul sudic al Ţării Promise, erau mai puţin de 95 km (Geneza 24:62; 25:11; 2 Samuel 3:10). Se putea spune că, după călătoria din Egipt până la Muntele Sinai şi după cei 270 km parcurşi apoi până la Cades, poporul se afla la porţile Ţării Promise. Şi noi ne aflăm în pragul promisului Paradis pământesc. Ce învăţăm din ceea ce li s-a întâmplat israeliţilor? După ce a evocat situaţia în care s-au aflat aceştia, apostolul Pavel a dat următorul sfat: „Să facem deci tot posibilul să intrăm în această odihnă, ca nu cumva cineva să cadă în acelaşi exemplu de neascultare“. — Evrei 3:16—4:11.

13, 14. a) În ce situaţie au întreprins gabaoniţii o acţiune hotărâtă? b) Ce dezvăluie atitudinea gabaoniţilor, şi ce învăţăm din exemplul lor?

¹³ O atitudine cu totul diferită — încredere în Dumnezeu pentru a înfăptui voinţa sa — reiese din episodul biblic referitor la gabaoniţi. După ce Iosua îi condusese pe israeliţi dincolo de Iordan, în ţara promisă de Dumnezeu familiei lui Avraam, venise timpul să-i alunge pe canaaniţi (Deuteronomul 7:1–3). Printre aceştia se numărau şi gabaoniţii. Israeliţii au cucerit cetăţile Ierihon şi Ai. Apoi şi-au aşezat tabăra lângă Ghilgal. Gabaoniţii nu voiau să moară alături de canaaniţii care fuseseră condamnaţi la pieire, aşa că au trimis câţiva reprezentanţi la Iosua, la Ghilgal. Vrând ca evreii să încheie un tratat de pace cu ei, gabaoniţii au pretins că vin dintr-o ţară aflată în afara teritoriului canaanit.

¹⁴ Acei reprezentanţi au spus: „Robii tăi vin dintr-o ţară foarte depărtată, din cauza Numelui DOMNULUI, Dumnezeului tău“ (Iosua 9:3–9). Hainele lor şi hrana pe care o aveau pentru drum păreau să le confirme spusele, dar în realitate Gabaonul era la numai 30 km de Ghilgal [19]. Iosua şi căpeteniile israeliţilor i-au crezut şi au încheiat un tratat de prietenie cu Gabaonul şi cu cetăţile din apropiere aferente Gabaonului. A fost şiretlicul gabaoniţilor doar un mijloc de a scăpa cu viaţă? Nu, ei au arătat astfel că doreau să fie acceptaţi de Dumnezeul lui Israel. Iehova a aprobat ca gabaoniţii „să taie lemne şi să scoată apă pentru adunare şi pentru altarul DOMNULUI“, ei furnizând astfel lemnele necesare pentru altarul pe care se aduceau jertfe (Iosua 9:11–27). Gabaoniţii au acceptat în continuare să îndeplinească sarcini umile în serviciul lui Iehova. Unii dintre descendenţii lor erau probabil printre netinimii care s-au întors din Babilon şi au slujit la templul reconstruit (Ezra 2:1, 2, 43–54; 8:20). Putem să le imităm atitudinea străduindu-ne să rămânem în relaţii de pace cu Dumnezeu şi fiind dornici să îndeplinim chiar şi însărcinări umile în serviciul său.

Să manifestăm spirit de sacrificiu

15. De ce este instructiv să analizăm sub aspect geografic Scripturile greceşti creştine?

¹⁵ Aspecte geografice ale ţinuturilor biblice apar şi în relatările Scripturilor greceşti creştine, cum ar fi cele despre călătoriile şi ministerul lui Isus şi ale apostolului Pavel (Marcu 1:38; 7:24, 31; 10:1; Luca 8:1; 13:22; 2 Corinteni 11:25, 26). Încercaţi să vă imaginaţi călătoriile prezentate în următoarele relatări.

16. Cum şi-au manifestat aprecierea faţă de Pavel creştinii din Bereea?

¹⁶ În a doua sa călătorie misionară (linia violet de pe hartă), Pavel a sosit în Filipi (pe teritoriul Greciei de azi) [33]. Aici el a depus mărturie, a fost închis şi apoi eliberat. După aceea, a plecat la Tesalonic (Faptele 16:6—17:1). După ce evreii au instigat din nou o gloată împotriva lui Pavel, fraţii din Tesalonic l-au îndemnat să meargă la Bereea, care se afla la o distanţă de aproximativ 65 km. Pavel a predicat cu succes în Bereea, dar evreii au venit şi au întărâtat şi aici populaţia. Atunci, „fraţii l-au trimis imediat pe Pavel să se ducă până la mare“ şi „cei care îl conduceau pe Pavel l-au adus până la Atena“ (Faptele 17:5–15). După cât se pare, unii credincioşi recent convertiţi au mers pe jos 40 km până la Marea Egee, au plătit ca să meargă cu corabia şi au străbătut în jur de 500 km pe mare. O asemenea călătorie putea fi periculoasă, dar fraţii şi-au asumat riscurile pentru a petrece mai mult timp cu reprezentantul itinerant al lui Dumnezeu.

17. Ce putem înţelege mai bine dacă luăm în considerare distanţa dintre Milet şi Efes?

¹⁷ În a treia sa călătorie (linia verde de pe hartă), Pavel a sosit în portul Milet. El i-a chemat pe bătrânii congregaţiei din Efes, oraş situat la o distanţă de 50 km. Fără îndoială că acei bătrâni au renunţat la alte activităţi pentru a se întâlni cu Pavel. Probabil că pe drum ei au discutat entuziasmaţi despre întrunirea care urma să aibă loc. După ce s-au întâlnit cu Pavel şi l-au auzit rugându-se, „un mare plâns a izbucnit printre ei toţi şi au căzut pe gâtul lui Pavel şi l-au sărutat cu tandreţe“. Apoi „l-au condus până la corabie“, Pavel urmând să se îndrepte spre Ierusalim (Faptele 20:14–38). La întoarcerea în Efes, ei au avut multe lucruri la care să se gândească şi despre care să discute pe drum. Nu-i aşa că este impresionant să observăm aprecierea acestor creştini care au parcurs acea distanţă ca să se întâlnească cu un ministru itinerant ce îi putea instrui şi încuraja? Puteţi extrage din această relatare o idee pe care s-o aplicaţi în viaţă şi care să vă influenţeze modul de gândire?

Să aflăm mai multe despre Ţara Promisă şi despre viitorul Paradis

18. Ce hotărâre putem lua în ce priveşte locurile menţionate în Biblie?

¹⁸ Din exemplele de mai înainte înţelegem cât de important este să cunoaştem ţara pe care Dumnezeu le-a dat-o israeliţilor şi în care au avut loc multe dintre evenimentele relatate în Biblie. (De asemenea, am putea învăţa câte ceva şi despre ţările din jur care sunt menţionate cu numele în relatările biblice.) În timp ce acumulăm cunoştinţe şi ne sporim înţelegerea cu privire la Ţara Promisă, este necesar să păstrăm în minte o cerinţă fundamentală pe care israeliţii trebuiau să o îndeplinească pentru a intra în ‘ţara în care curgea lapte şi miere’ şi pentru a se bucura de ea: să se teamă de Iehova şi să respecte poruncile sale. — Deuteronomul 6:1, 2; 27:3.

19. Care sunt cele două feluri de paradis asupra cărora e bine să ne concentrăm în permanenţă?

¹⁹ În mod asemănător, şi noi trebuie să ne facem partea, adică să ne temem de Iehova şi să respectăm cu stricteţe poruncile sale. Procedând astfel, vom contribui la extinderea şi înfrumuseţarea paradisului spiritual care există acum în congregaţia creştină mondială. Treptat, vom cunoaşte mai multe despre caracteristicile sale şi despre binecuvântările pe care ni le aduce. Ştim însă că ne aşteaptă binecuvântări şi mai mari. Iosua i-a condus pe israeliţi dincolo de Iordan, într-o ţară roditoare şi mănoasă. Acum avem motive întemeiate să privim cu încredere spre Paradisul fizic, ţara aceea bună care ne stă în faţă.

Vă amintiţi?

• De ce ar trebui să dorim să ne sporim cunoştinţele despre ţinuturile biblice?

• Ce detaliu geografic analizat în acest articol vi s-a părut foarte interesant?

• Ce idee practică aţi reţinut în timp ce am analizat detaliile geografice care au legătură cu un anumit eveniment biblic?

[Chenarul/Fotografia de la pagina 14]

„Să vedem ţara aceea bună“

La congresele de district din 2003 şi 2004, Martorii lui Iehova au primit cu bucurie broşura „Să vedem ţara aceea bună!“. Această nouă publicaţie, disponibilă în aproximativ 80 de limbi, conţine foarte multe hărţi în culori şi tabele care prezintă diferite ţinuturi biblice, îndeosebi Ţara Promisă, în diverse perioade.

În acest articol de studiu se face referire la unele dintre aceste hărţi, menţionându-se cu caractere aldine numărul paginii din broşură, de exemplu [15]. Dacă aveţi noua broşură, faceţi-vă timp să vă familiarizaţi cu ea, întrucât vă poate ajuta să vă lărgiţi cunoştinţele şi să înţelegeţi mai bine Cuvântul lui Dumnezeu.

1) Multe hărţi au o legendă sau un chenar în care sunt explicate simbolurile sau abrevierile de pe hartă [18]. 2) Majoritatea hărţilor includ scara în mile şi în kilometri, ceea ce ne ajută să înţelegem distanţele reprezentate [26]. 3) Pe hărţi apare de obicei o săgeată care indică nordul, ajutându-ne să ne orientăm [19]. 4) Multe hărţi indică prin culori diferenţele de altitudine [12]. 5) Pe margine, hărţile au litere şi numere care ne ajută să găsim denumirile pe care le căutăm [23]. 6) La indexul de două pagini [34–35], numărul paginii este scris cu caractere aldine şi este urmat de cele mai multe ori de o literă şi o cifră care ne ajută să ne orientăm pe hartă (de exemplu: E2). După ce veţi folosi de câteva ori broşura ţinând cont de aceste aspecte, veţi fi uimiţi văzând cât de mult vă ajută să vă aprofundaţi cunoştinţele şi să înţelegeţi mai bine relatările biblice.

[Chenarul/Harta de la paginile 16, 17]

REGIUNILE ŢĂRII PROMISE

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

A. Regiunea de coastă a Mării cea Mare

B. Câmpiile de la vest de Iordan

1. Câmpia lui Aşer

2. Fâşia de coastă a Dorului

3. Păşunile Saronului

4. Câmpia Filistiei

5. Valea centrală est-vest

a. Câmpia Meghido

b. Câmpia joasă a Izreelului

C. Regiunile muntoase de la vest de Iordan

1. Dealurile Galileii

2. Dealurile Carmelului

3. Dealurile Samariei

4. Şfelah (dealuri joase)

5. Ţinutul deluros al lui Iuda

6. Pustiul Iudeii

7. Neghev

8. Pustiul Paran

D. Araba (Valea Riftului)

1. Bazinul Hula

2. Împrejurimile Mării Galileii

3. Valea Iordanului

4. Marea Sărată (Marea Moartă)

5. Araba (la sud de Marea Sărată)

E. Munţii/Podişurile de la est de Iordan

1. Basanul

2. Galaadul

3. Amonul şi Moabul

4. Platoul muntos al Edomului

F. Munţii Libanului

[Harta]

Mt. Hermon

More

Abel-Mehola

Sucot

Iogbeha

Betel

Ghilgal

Gabaon

Ierusalim

Hebron

Gaza

Beer-Şeba

Sodoma?

Cades

[Harta/Ilustraţia de la pagina 15]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

CANAAN

Meghido

GALAAD

Dotan

Sihem

Betel (Luz)

Ai

Ierusalim (Salem)

Betleem (Efrata)

Mamre

Hebron (Macpela)

Gherar

Beer-Şeba

Sodoma?

NEGHEV

Rehobot?

[Munţi]

Moria

[Ape]

Marea Sărată

[Râuri]

Iordan

[Legenda ilustraţiei]

Avraam a traversat ţara

[Harta de la pagina 18]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Troa

SAMOTRACE

Neapolis

Filipi

Amfipoli

Tesalonic

Bereea

Atena

Corint

Efes

Milet

RODOS