Ehud, un bărbat al credinţei şi curajului

TRECUSERĂ mulţi ani de când israeliţii puseseră prima dată piciorul în Ţara Promisă. Moise şi succesorul său, Iosua, muriseră de mult. În absenţa unor astfel de oameni ai credinţei, aprecierea faţă de închinarea pură scăzuse considerabil. Israeliţii chiar începuseră să se închine la baali şi la stâlpii sacria. Ca urmare, Iehova a dat poporul său în mâinile sirienilor pentru opt ani de zile. Atunci israeliţii au strigat la Dumnezeu după ajutor. Plin de îndurare, el a ascultat. Iehova a ridicat un judecător, pe Otniel, ca să-Şi elibereze poporul. — Judecătorii 3:7–11.

Din aceste evenimente israeliţii ar fi trebuit să înveţe un adevăr fundamental: că ascultarea de Iehova aduce binecuvântări, în timp ce neascultarea duce la blesteme (Deuteronomul 11:26–28). Însă poporul Israel nu a învăţat această lecţie. După o perioadă de 40 de ani de pace, ei au abandonat din nou închinarea pură. — Judecătorii 3:12.

Cuceriţi de Moab

De data aceasta, Iehova a lăsat ca poporul său să cadă în mâinile regelui Eglon al Moabului. Biblia spune că acesta era „un om foarte gras“. Cu ajutorul lui Amon şi al lui Amalec, Eglon a atacat Israelul şi şi-a stabilit palatul în Ierihon, „Cetatea Palmierilor“. Ce ironie că prima cetate canaanită cucerită de israeliţi găzduia acum reşedinţa unuia care se închina la dumnezeul fals Chemoşb! — Judecătorii 3:12, 13, 17.

Eglon i-a asuprit pe israeliţi în următorii 18 ani, evident pretinzându-le taxe împovărătoare. Cerând periodic tribut, Moabul şi-a întărit propria poziţie economică în timp ce a secat resursele Israelului. Este de înţeles că poporul lui Dumnezeu a strigat după uşurare, iar Iehova l-a ascultat încă o dată. El i-a ridicat un alt salvator, de data aceasta pe beniamitul Ehud. Pentru a pune capăt tiraniei exercitate de Eglon asupra Israelului, Ehud a plănuit să treacă la acţiune în ziua următoarei plătiri a tributului. — Judecătorii 3:14, 15.

Ca pregătire pentru această manevră curajoasă, Ehud şi-a făcut o sabie cu două ţăişuri, lungă de un cot. Dacă era vorba de un cot scurt, arma avea circa 40 de centimetri lungime. Unii o consideră un pumnal. După cât se pare, între lamă şi mâner nu era prevăzută cu o gardă. Prin urmare, Ehud şi-a putut ascunde mica sabie între cutele hainei. În plus, fiind stângaci, Ehud şi-a putut încinge sabia în partea dreaptă a corpului, care nu era locul obişnuit pentru purtarea armei. — Judecătorii 3:15, 16.

Strategia lui Ehud era destul de riscantă. De exemplu, ce s-ar fi întâmplat dacă slujitorii regelui l-ar fi percheziţionat pe Ehud ca să vadă dacă avea arme? Chiar dacă nu ar fi făcut-o, cu siguranţă că aceştia nu şi-ar fi lăsat singur regele împreună cu un israelit! Iar dacă i-ar fi lăsat singuri şi Eglon ar fi fost ucis, cum avea să scape Ehud? Cât de departe putea el să fugă înainte ca slujitorii lui Eglon să descopere cele întâmplate?

Fără îndoială că Ehud s-a gândit la asemenea amănunte, imaginându-şi probabil o mulţime de deznodăminte dezastruoase. Totuşi, el a trecut la realizarea planului său, dând dovadă de curaj şi exercitând credinţă în Iehova.

Întâlnirea dintre Ehud şi Eglon

Ziua pentru plătirea următorului tribut a sosit. Ehud şi oamenii lui au intrat în palatul regelui. În scurt timp se aflau în faţa regelui Eglon însuşi. Însă nu sosise timpul ca Ehud să atace. După prezentarea tributului, Ehud le-a dat drumul celor ce aduseseră tributul. — Judecătorii 3:17, 18.

De ce amâna Ehud să-l lovească pe Eglon? Oare cedase fricii? În nici un caz! Pentru a-şi duce la îndeplinire planul, Ehud avea nevoie de o întrevedere personală cu regele, ceea ce nu i s-a permis cu ocazia acestei prime întâlniri. În plus, Ehud trebuia să fugă imediat. Era mult mai uşor să fugă un om decât tot alaiul de tributari. Ca urmare, Ehud a aşteptat momentul potrivit. Scurta vizită pe care i-a făcut-o lui Eglon i-a permis să se familiarizeze cu planul general al palatului şi să îşi dea seama de nivelul de securitate din jurul regelui.

Când a ajuns la „pietrăriile de lângă Ghilgal“, Ehud s-a despărţit de oamenii lui şi s-a întors la palatul lui Eglon. Plimbarea de aproximativ 2 kilometri i-a dat puţin timp să se gândească la misiunea sa şi să se roage pentru binecuvântarea lui Iehova. — Judecătorii 3:19.

Ehud se întoarce

După cât se pare, Ehud a fost primit bine în palat. Probabil că tributul generos pe care l-a adus el mai devreme i-a creat lui Eglon o dispoziţie bună. Se pare că, deşi vizita iniţială a fost scurtă, ea i-a dat lui Ehud ocazia să stabilească unele relaţii cu regele. Oricum ar fi stat lucrurile, Ehud era din nou în prezenţa lui Eglon.

„Împărate, am pentru tine un cuvânt secret“, a zis Ehud. Faptul că ajunsese atât de departe demonstra că Iehova îl dirija. Însă exista o problemă. Acel „cuvânt secret“ pe care îl purta Ehud nu putea fi rostit în prezenţa slujitorilor regelui. Dacă Iehova dorea să intervină, Ehud avea nevoie de ajutorul lui imediat. „Tăcere!“, a poruncit regele. Întrucât Eglon nu dorea ca acest „cuvânt secret“ să fie auzit de alţii, el i-a trimis afară pe slujitori. Imaginaţi-vă uşurarea lui Ehud! — Judecătorii 3:19.

Eglon era aşezat în camera lui de pe acoperiş când Ehud a venit la el şi i-a zis: „Am un cuvânt din partea lui Dumnezeu pentru tine“. Când a spus „Dumnezeu“, s-a referit oare Ehud la Chemoş? Poate că Eglon a crezut astfel. Curios, el s-a ridicat de pe tron şi a aşteptat. Ehud s-a apropiat, controlându-şi probabil mişcările, ca să nu-i trezească regelui bănuieli cu privire la un atac. Apoi, cu o mişcare rapidă, „Ehud a întins mâna stângă, a scos sabia de la coapsa lui dreaptă şi i-a înfipt-o în pântece [lui Eglon]. Chiar şi mânerul a intrat după tăiş şi grăsimea s-a strâns în jurul tăişului; căci n-a scos sabia din pântecele lui şi ea i-a ieşit prin spate [şi au început să iasă materiile fecale, NW]“. — Judecătorii 3:20–22.

Zăbovind prin preajmă, slujitorii regelui nu s-au agitat. Dar Ehud era încă în pericol. Slujitorii lui Eglon puteau să intre în orice moment şi să descopere cadavrul regelui lor căzut. Ehud trebuia să plece cât se putea de repede! Încuind uşile, el a ieşit prin gura de aerisire a camerei de pe acoperiş. — Judecătorii 3:23, 24a.

Descoperire şi înfrângere

După puţin timp, slujitorii lui Eglon au devenit curioşi. Însă nu au îndrăznit să rişte să-şi supere regele întrerupându-i întâlnirea confidenţială. Apoi au observat că uşile de la camera de pe acoperiş erau zăvorâte. „Fără îndoială, îşi acoperă picioarele [îşi face nevoile, NW] în camera de vară“, s-au gândit ei. Pe măsură ce timpul trecea, un val de nelinişte lua locul simplei curiozităţi. Slujitorii lui Eglon nu mai puteau aştepta. „Au luat cheia şi au descuiat [uşile camerei de pe acoperiş]; şi iată, stăpânul lor era mort, întins pe pământ.“ — Judecătorii 3:24b, 25.

Între timp, Ehud fugise. El a trecut de carierele de piatră de la Ghilgal şi a ajuns în cele din urmă la Seira, în regiunea muntoasă a lui Efraim. Ehud i-a adunat pe bărbaţii lui Israel şi i-a condus la atac împotriva moabiţilor. Relatarea spune că ei „au ucis atunci aproape zece mii de oameni din Moab, toţi voinici şi viteji, şi n-a scăpat nici unul“. Moabul fiind subjugat, ţara Israelului nu a mai fost tulburată timp de 80 de ani. — Judecătorii 3:26–30.

Învăţăminte din exemplul lui Ehud

Ehud a trecut la acţiune datorită credinţei lui în Dumnezeu. Evrei, capitolul 11, nu îl menţionează în mod specific ca pe unul care ‘prin credinţă a cucerit împărăţii, a fost viteaz în războaie, a pus pe fugă armatele vrăjmaşe’ (Evrei 11:33, 34). Cu toate acestea, Iehova l-a susţinut pe Ehud în timp ce acesta a acţionat cu credinţă şi a eliberat Israelul de sub dominaţia tiranică a regelui Eglon.

Una dintre calităţile lui Ehud a fost curajul. El a trebuit să fie curajos ca să mânuiască bine o sabie literală. În calitate de slujitori actuali ai lui Dumnezeu, noi nu mânuim o astfel de sabie (Isaia 2:4; Matei 26:52). Cu toate acestea, noi ne folosim de „sabia spiritului“, Cuvântul lui Dumnezeu (Efeseni 6:17, NW). Ehud a fost priceput în folosirea armei lui. Şi noi trebuie să folosim cu îndemânare Cuvântul lui Dumnezeu când predicăm vestea bună a Regatului (Matei 24:14). Studiul personal al Bibliei, asistarea cu regularitate la întrunirile creştine, participarea zeloasă la minister şi faptul de a ne bizui în rugăciune pe Tatăl nostru ceresc ne vor ajuta să imităm calităţile manifestate de Ehud, un adevărat om al credinţei şi curajului.

[Note de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 31]

Ehud şi oamenii lui îi dau tribut regelui Eglon.

[Provenienţa ilustraţiei]

Reproducere după Illustrirte Pracht - Bibel/Heilige Schrift des Alten und Neuen Testaments, nach der deutschen Uebersetzung D. Martin Luther’s