TABOR

1. Munte aflat la hotarul de nord al teritoriului lui Isahar (Ios 19:17, 22). Numele arab al muntelui este Jebel et-Tur, iar cel ebraic, Har Tavor. Taborul este situat la circa 20 km V de capătul sudic al Mării Galileii și la circa 8 km E-S-E de orașul Nazaret.

Izolat de ceilalți munți, Taborul se înalță solitar în Câmpia Izreelului, atingând o altitudine de aproximativ 562 m. Dinspre V-N-V arată ca un trunchi de con, iar dinspre S-V, ca un segment de sferă. De pe vârf (un platou în formă de elipsă având circa 0,4 km lățime, pe direcția N-S, și 0,8 km lungime, pe direcția E-V) se poate vedea de jur împrejur până departe; panorama este superbă. Înfățișarea impresionantă a muntelui explică de ce psalmistul a menționat Taborul împreună cu muntele Hermon ca exemplu ce dovedește măiestria desăvârșită a Creatorului (Ps 89:12). De asemenea, Iehova a folosit imaginea impunătoare a Taborului, ce se înalță în mijlocul Câmpiei Izreelului, pentru a ilustra impresionanta intrare în Egipt a lui Nebucadnețar cu armata sa puternică (Ier 46:13, 18).

Taborul a devenit cunoscut îndeosebi în zilele lui Barac. La îndrumarea lui Dumnezeu, acesta a adunat 10 000 de bărbați din triburile lui Neftali și Zabulon pentru a lupta împotriva lui Sisera și a armatei lui, ce avea 900 de care cu „coase de fier”. La semnalul dat, Barac și armata lui au coborât de pe muntele Tabor. Iehova a provocat învălmășeală în rândurile canaaniților, iar israeliții au obținut o victorie zdrobitoare asupra dușmanilor, care o luaseră la fugă (Ju 4:4-16).

Ani mai târziu, la muntele Tabor, Zebah și Țalmuna, regii Madianului, i-au omorât pe frații lui Ghedeon (Ju 8:18, 19). Pe la jumătatea secolului al VIII-lea î.e.n., casa preoțească și cea regală din Israel erau ca „un laț întins peste Tabor”, probabil deoarece, în infidelitatea lor, foloseau acest munte de la vest de Iordan drept centru al închinării idolatre, ca să-i prindă în capcană pe israeliți; e posibil ca Mițpa să fi fost folosită în același scop la est de Iordan (Os 5:1).

Vârful Taborului era un loc ideal pentru un oraș fortificat, oferind și o poziție strategică. Ruinele de pe Tabor sunt o dovadă că un astfel de oraș a existat aici și înainte, și după secolul I e.n. Lucrul acesta pune sub semnul întrebării tradiția potrivit căreia muntele Tabor a fost locul unde a avut loc transfigurarea lui Isus. Potrivit relatării biblice, Isus și cei trei discipoli care l-au însoțit au urcat pe un munte înalt „unde au rămas singuri” (Mr 9:2, NTTM), sau „ca să fie singuri” (Mt 17:1, 2, NTTM). Este mult mai plauzibil ca acel „munte înalt” să fi fost Hermonul, care se află în apropiere de Cezareea lui Filip și de izvoarele Iordanului, unde Isus fusese cu puțin timp înainte de transfigurare (Mr 8:27).

2. Unul dintre orașele de pe teritoriul lui Zabulon date leviților din familia lui Merari. Nu se știe unde s-a aflat (1Cr 6:1, 77).

3. „Copacul cel mare din Tabor” s-a aflat foarte probabil pe teritoriul lui Beniamin. A fost un punct de reper pe care Samuel i l-a dat lui Saul după ungerea acestuia, când i-a spus unde avea să întâlnească trei bărbați aflați în drum spre Betel. Nu se știe unde s-a aflat (1Sa 10:1-3).