HAROD
[Tremur]
Fântână (izvor, potrivit sensului uzual al cuvântului ebraic; însă termenii ebraici pentru „izvor“ și „fântână“ sunt folosiți uneori ca sinonime; compară Ge 16:7, 14; 24:11, 13) în apropierea căreia a campat armata israelită aflată sub comanda lui Ghedeon. Aici au fost supuși unui test 10 000 de soldați israeliți, rămași după ce alți 22 000 plecaseră deoarece ‘s-au temut și au tremurat’. În urma testului, au fost aleși 300 de bărbați pentru a lupta cu madianiții. Se pare că plecarea israeliților care au tremurat este motivul pentru care fântâna a fost numită Harod (Ju 7:1–7).
Potrivit tradiției, fântâna Harod corespunde cu ʽAin Jalud (Mayan Harod), un izvor ce se găsește în pintenul nord-vestic al muntelui Ghilboa. Iată ce a spus marele erudit G. Smith despre ʽAin Jalud: „La poalele muntelui Ghilboa, la izvor, apa are o lățime de circa cincisprezece picioare [aproape 5 m] și o adâncime de două picioare [60 cm]. Având ca sursă principală acest izvor, iar pe parcurs fiind alimentat de alte două izvoare [ʽAin el-Meiyiteh și ʽAin Tubaʽun], râul format curge cu suficientă forță pentru a acționa șase sau șapte mori. Albia adâncă cu maluri din sol moale constituie un șanț foarte bun în fața muntelui Ghilboa și le dă posibilitatea celor ce apără muntele să controleze izvorul când sunt atacați din câmpie: iar izvorul le este indispensabil, întrucât nici la dreapta, nici la stânga, nici în spate nu există altă sursă de apă potabilă. . . . Chiar dacă, datorită cursului pe care îl urmează apa, cei poziționați pe deal pot să le oprească dușmanilor din câmpie accesul la fântână, ei nu-și pot permite să fie imprudenți când beau apă, întrucât se află chiar în fața dușmanului, care, la adăpostul stufului și al arbuștilor de pe maluri, îi poate ataca prin surprindere“ (The Historical Geography of the Holy Land, London, 1968, p. 258).