Discipolii lui Isus smulg spice în sabat

Isus şi discipolii săi se îndreaptă spre nord pentru a ajunge în Galileea. Este primăvară, iar grâul s-a copt. Când li se face foame, discipolii smulg câteva spice de grâu şi le mănâncă boabele. Însă, fiind zi de sabat, acţiunea lor nu trece neobservată de farisei.

Să ne amintim că, nu cu mult timp în urmă, câţiva iudei din Ierusalim au vrut să-l omoare pe Isus, acuzându-l că a încălcat sabatul. Acum, fariseii îi acuză pe discipoli spunându-i lui Isus: „Uite că discipolii tăi fac ce nu este permis să se facă în sabat” (Matei 12:2).

Fariseii susţin că a culege spice şi a le freca cu mâinile pentru a le mânca boabele înseamnă a secera şi a treiera (Exodul 34:21). Interpretarea lor rigidă referitoare la ce înseamnă a munci face din sabat o povară, când, de fapt, el a fost instituit pentru a fi o zi de bucurie şi de întărire spirituală. Vrând să le corecteze concepţia greşită despre sabat, Isus le dă exemple care demonstrează că Iehova Dumnezeu nu a intenţionat ca legea sa cu privire la sabat să fie aplicată în acest mod.

Unul dintre exemplele date de Isus este cel al lui David şi al oamenilor săi. Când li s-a făcut foame, ei s-au oprit la tabernacol şi au mâncat pâinile de prezentare. Acele pâini, care fuseseră deja luate dinaintea lui Iehova şi înlocuite cu altele proaspete, erau, de regulă, mâncate de preoţi. Totuşi, în acea împrejurare, David şi oamenii săi nu au fost condamnaţi pentru că au mâncat pâinile de prezentare (Leviticul 24:5-9; 1 Samuel 21:1-6).

Isus dă un alt exemplu: „N-aţi citit în Lege că în zilele de sabat preoţii profanează sabatul în templu şi rămân totuşi nevinovaţi?”. El se referă la faptul că preoţii taie animale pentru jertfă şi fac şi alte munci la templu chiar în ziua de sabat. Isus continuă: „Dar vă spun că aici este unul mai mare decât templul” (Matei 12:5, 6; Numerele 28:9).

Isus foloseşte şi de această dată Scripturile pentru a-şi susţine ideea: „Dacă aţi fi înţeles ce înseamnă: «Îndurare vreau, nu jertfă», nu i-aţi fi condamnat pe cei nevinovaţi”. El încheie astfel: „Pentru că Fiul omului este Domn al sabatului”. Prin aceste cuvinte, Isus face referire la viitoarea sa Domnie de O Mie de Ani, care va aduce pacea pe pământ (Matei 12:7, 8; Osea 6:6).

Omenirea suferă de multă vreme sub sclavia apăsătoare a lui Satan, violenţa şi războaiele fiind larg răspândite. Cât de diferit vor sta lucrurile pe parcursul domniei lui Cristos, asemănătoare unui sabat, care va fi un timp de odihnă mult aşteptat!