CAPITOLUL ZECE
El a apărat închinarea curată
1, 2. a) Prin ce perioadă grea treceau israeliţii? b) Cine i s-a împotrivit lui Ilie pe muntele Carmel?
ILIE privea mulţimea care urca anevoios versanţii muntelui Carmel. Deşi abia se crăpase de ziuă şi lumina era difuză, înfăţişarea acestor oameni trăda sărăcia lucie în care se zbăteau. Cei trei ani şi jumătate de secetă lăsaseră urme adânci asupra lor.
2 Împreună cu ei urcau plini de aroganţă cei 450 de profeţi ai lui Baal, care nutreau o ură aprigă faţă de Ilie, profetul lui Iehova. Regina Izabela îi executase pe mulţi slujitori ai lui Iehova, dar acest bărbat era încă ferm pe poziţie împotriva închinării la Baal. Da, însă pentru cât timp, spuneau, poate, în sinea lor preoţii lui Baal? Ei considerau, probabil, că un singur om nu le putea sta împotrivă (1 Regi 18:4, 19, 20). Printre cei care urcau se afla şi regele Ahab în carul său regal. Nici el nu-l privea cu ochi buni pe Ilie.
3, 4. a) De ce este posibil ca lui Ilie să-i fi fost teamă în zorii acelei zile importante? b) Ce întrebări vom analiza în acest capitol?
3 Pentru profetul lui Iehova, aceasta avea să fie o zi cu totul deosebită. Sub ochii săi se pregătea scena uneia dintre cele mai impresionante confruntări dintre bine şi rău care a avut loc vreodată. Cum se simţea Ilie în zorii acelei zile? Foarte probabil, îi era teamă, deoarece era „un om cu sentimente ca ale noastre“. (Citeşte Iacov 5:17.) Cert este însă că, văzând mulţimea de oameni lipsiţi de credinţă, pe regele lor apostat şi pe preoţii criminali, Ilie trebuie să se fi simţit foarte singur (1 Regi 18:22).
4 Dar cum ajunsese Israelul în această situaţie dramatică? Şi ce însemnătate are această relatare pentru noi? În continuare vom analiza exemplul de credinţă al lui Ilie şi vom vedea cum ne poate fi el de folos.
O luptă îndelungată ajunge la apogeu
5, 6. a) Ce luptă se ducea în Israel? b) Cum l-a mâniat regele Ahab pe Iehova?
5 De ani de zile, Ilie privea neputincios cum închinarea la Iehova, cel mai preţios lucru al ţării sale şi al poporului său, era dată la o parte şi desconsiderată. În Israel se ducea de mult timp o luptă între închinarea curată şi cea falsă, între închinarea la Iehova Dumnezeu şi idolatria în care erau cufundate naţiunile din jur. În vremea lui Ilie, situaţia se înrăutăţise mult.
6 Regele Ahab îl mâniase foarte tare pe Iehova. Se căsătorise cu Izabela, fiica regelui Sidonului. Aceasta era hotărâtă să răspândească închinarea la Baal în tot Israelul şi să pună capăt închinării la Iehova. Ahab a cedat repede influenţei Izabelei; el a construit un templu şi un altar pentru Baal şi s-a închinat acestui zeu păgân, dând un exemplu rău poporului (1 Regi 16:30–33).
7. a) De ce era închinarea la Baal atât de dezgustătoare? b) De ce putem fi siguri că Biblia nu se contrazice în privinţa perioadei de secetă din timpul lui Ilie? (Vezi chenarul.)
7 De ce era închinarea la Baal atât de respingătoare? Mulţi israeliţi au devenit infideli din cauza acestei religii, îndepărtându-se de adevăratul Dumnezeu. Era o religie dezgustătoare şi plină de cruzime, în care se practicau prostituţia la templu, atât de către bărbaţi, cât şi de către femei, orgiile sexuale şi chiar jertfirea copiilor. De aceea, Iehova l-a trimis pe Ilie să-l anunţe pe Ahab că urma o perioadă de secetă care nu avea să înceteze decât la cuvântul profetului lui Dumnezeu (1 Regi 17:1). După mai mulţi ani, Ilie a venit din nou înaintea regelui Ahab şi i-a spus să-i strângă pe israeliţi şi pe profeţii lui Baal la muntele Carmel.a
Într-un anumit sens, aspectele de bază ale închinării la Baal sunt şi astăzi larg răspândite
8. Ce importanţă are pentru noi această relatare despre închinarea la Baal?
8 Însă ce importanţă are această confruntare pentru noi? Unii ar putea spune că relatarea despre închinarea la Baal nu ne este de niciun folos, întrucât în zilele noastre nu mai există temple şi altare dedicate lui Baal. Dar această relatare nu prezintă doar informaţii de interes istoric (Rom. 15:4). „Baal“ înseamnă „proprietar“ sau „stăpân“. Iehova le-a spus israeliţilor că pe El trebuiau să-l aleagă ca „baal“ al lor, sau ca proprietar conjugal (Is. 54:5). Nu sunteţi de acord că şi în prezent oamenii slujesc altor stăpâni, nu Dumnezeului Atotputernic? Când îşi pun viaţa în slujba carierei, a banilor, a distracţiilor, a plăcerilor sexuale sau a oricăruia dintre nenumăraţii zei pe care îi venerează în locul lui Iehova, oamenii îşi aleg, de fapt, un stăpân (Mat. 6:24). (Citeşte Romani 6:16.) S-ar putea spune că aspectele de bază ale închinării la Baal sunt şi astăzi larg răspândite. Meditând la acea confruntare din vechime dintre Iehova şi Baal, putem să luăm o decizie înţeleaptă în ce priveşte stăpânul căruia dorim să-i slujim.
Israeliţii ‘şchiopătau între două păreri’
9. a) De ce era muntele Carmel locul ideal pentru a dovedi că închinarea la Baal era falsă? (Vezi şi nota de subsol.) b) Ce a spus Ilie poporului?
9 Înălţimile muntelui Carmel ofereau o privelişte vastă — de la valea Chison, aflată la poalele muntelui, la Marea cea Mare (Marea Mediterană), din apropiere, şi până la munţii Libanului, din extremitatea nordică a ţării.b Însă, în acea zi crucială, priveliştea dezvăluită de lumina tot mai puternică a soarelui era foarte sumbră. Peste ţara cândva mănoasă, pe care Iehova le-o dăduse copiilor lui Avraam, plutea acum umbra morţii. Ţara era pârjolită de razele necruţătoare ale soarelui şi distrusă din cauza nechibzuinţei poporului lui Dumnezeu. Când s-au adunat cu toţii pe munte, Ilie s-a apropiat de ei şi le-a spus: „Până când veţi şchiopăta între două păreri? Dacă Iehova este adevăratul Dumnezeu, urmaţi-l pe el, dar dacă este Baal, urmaţi-l pe el!“ (1 Regi 18:21).
10. În ce sens ‘şchiopătau între două păreri’ israeliţii din timpul lui Ilie şi ce adevăr fundamental uitaseră ei?
10 La ce s-a referit Ilie când a spus că israeliţii ‘şchiopătau între două păreri’? Aceştia nu înţelegeau că trebuiau să aleagă între închinarea la Iehova şi închinarea la Baal. Ei credeau că le puteau practica pe amândouă, cu alte cuvinte că puteau să-l îmbuneze pe Baal cu ritualurile lor revoltătoare şi în acelaşi timp să-i ceară favoare lui Iehova Dumnezeu. Probabil considerau că Baal le binecuvânta culturile şi cirezile, iar „Iehova al armatelor“ îi ocrotea în luptă (1 Sam. 17:45). Israeliţii uitaseră un adevăr fundamental, adevăr pe care îl pierd din vedere şi mulţi oameni de astăzi: Iehova nu acceptă ca oamenii să i se închine şi lui, şi altor dumnezei. El pretinde devoţiune exclusivă deoarece numai el este demn s-o primească. Iehova nu doar că nu acceptă ca închinarea adusă lui să fie amestecată cu alte forme de închinare, dar şi consideră acest lucru o jignire! (Citeşte Exodul 20:5.)
11. Cum consideri că te poate ajuta îndemnul lui Ilie dat israeliţilor pe muntele Carmel să-ţi reevaluezi priorităţile şi să-ţi analizezi modul de închinare?
11 Aşadar, acei israeliţi ‘şchiopătau’ ca un om care încearcă să meargă pe două cărări. Astăzi, mulţi oameni fac aceeaşi greşeală, permiţând altor „baali“ să se strecoare în viaţa lor şi dând la o parte închinarea la Dumnezeu. Îndemnul clar şi energic dat israeliţilor de Ilie de a nu mai şchiopăta ne ajută să ne reevaluăm priorităţile şi să ne analizăm modul de închinare.
Un test decisiv
12, 13. a) Ce test le-a propus Ilie israeliţilor? b) Cum am putea dovedi că avem aceeaşi încredere în Iehova ca Ilie?
12 Ilie le-a propus apoi israeliţilor un test cât se poate de simplu. Preoţii lui Baal trebuiau să facă un altar şi să aducă o jertfă pe el, după care să-l roage pe dumnezeul lor să aprindă focul. Ilie avea să facă la fel. El a spus că „Dumnezeul care va răspunde prin foc este adevăratul Dumnezeu“. Ilie ştia foarte bine cine este adevăratul Dumnezeu. Credinţa lui era atât de puternică, încât le-a oferit profeţilor lui Baal toate avantajele posibile. I-a lăsat pe ei să-şi aducă jertfa primii. Drept urmare, ei şi-au ales taurul pentru jertfă şi s-au rugat lui Baal (1 Regi 18:24, 25).c
13 Deşi în zilele noastre nu se mai fac miracole, Iehova nu s-a schimbat. Putem avea o încredere la fel de puternică în Iehova cum a avut Ilie. De pildă, când unii oameni nu sunt de acord cu învăţăturile Bibliei, să nu ne fie teamă să-i lăsăm să-şi aducă primii argumentele. Asemenea lui Ilie, noi putem avea încredere că adevăratul Dumnezeu va rezolva şi va clarifica lucrurile. Vom demonstra că avem încredere în Iehova dacă nu ne bizuim pe noi înşine, ci pe Cuvântul său inspirat, care are menirea de ‘a îndrepta lucrurile’ (2 Tim. 3:16).
Ilie ştia foarte bine că închinarea la Baal nu era decât o şarlatanie ridicolă şi dorea ca poporul lui Dumnezeu să-şi dea seama de acest lucru
14. Cum şi de ce i-a ironizat Ilie pe profeţii lui Baal?
14 Profeţii lui Baal au pus jertfa pe altar şi au început să-l cheme pe dumnezeul lor. „O, Baal, răspunde-ne!“, strigau ei neîncetat. Şi au făcut aceasta ore în şir. „Dar nu s-a auzit niciun glas şi n-a răspuns nimeni“, spune Biblia. Pe la amiază, Ilie a început să-şi bată joc de ei, zicându-le în mod ironic că Baal era probabil prea ocupat ca să le răspundă sau că poate se dusese să-şi facă nevoile ori că aţipise şi cineva trebuia să-l trezească. „Strigaţi cât vă ţine gura“, i-a îndemnat Ilie pe acei impostori. Evident, Ilie ştia că închinarea la Baal nu era decât o şarlatanie ridicolă şi dorea ca poporul lui Dumnezeu să-şi dea seama de acest lucru (1 Regi 18:26, 27).
15. Cum reiese din episodul referitor la preoţii lui Baal că este iraţional să ne alegem alt stăpân decât Iehova?
15 Preoţii lui Baal au început să aiureze, „să strige cât îi ţinea gura şi să-şi facă tăieturi, după obiceiul lor, cu pumnale şi lănci, până a curs sânge pe ei“. Însă în zadar! „Nu s-a auzit niciun glas, n-a răspuns nimeni şi n-a fost niciun semn de luare-aminte.“ (1 Regi 18:28, 29) Într-adevăr, Baal nu exista! Era doar o născocire folosită de Satan pentru a-i îndepărta pe oameni de Iehova. Adevărul este că alegerea oricărui alt stăpân în afară de Iehova nu duce decât la dezamăgire, ba chiar la ruşine. (Citeşte Psalmii 25:3; 115:4–8.)
Răspunsul lui Iehova
16. a) Ce este posibil să le fi reamintit israeliţilor faptul că Ilie a reparat altarul lui Iehova de pe muntele Carmel? b) În ce alt mod şi-a dovedit Ilie încrederea în Dumnezeu?
16 Spre sfârşitul după-amiezii a venit rândul lui Ilie să aducă o jertfă. El a reparat un altar al lui Iehova care fusese dărâmat, fără îndoială, de duşmanii închinării pure. Ilie a folosit 12 pietre, poate pentru a le reaminti multor israeliţi din regatul celor zece triburi că aveau în continuare obligaţia de a respecta Legea dată tuturor celor 12 triburi ale lui Israel. A pus apoi jertfa pe altar şi le-a spus israeliţilor să toarne multă apă peste jertfă şi peste lemne, apă care fusese adusă probabil de la Marea Mediterană, aflată în apropiere. A săpat chiar şi un şanţ în jurul altarului pe care l-a umplut cu apă. Dacă profeţilor lui Baal le oferise toate avantajele posibile în acest test, Ilie a luat acum toate măsurile în defavoarea lui Iehova. Încrederea lui în Iehova Dumnezeu era, cu adevărat, foarte mare! (1 Regi 18:30–35)
Rugăciunea lui Ilie demonstrează că lui îi păsa încă de popor, întrucât dorea nespus de mult ca Iehova ‘să le întoarcă israeliţilor inima înapoi’
17. Cum a dezvăluit rugăciunea lui Ilie care erau priorităţile lui şi cum îi putem imita exemplul când ne rugăm?
17 Când totul a fost gata, Ilie a rostit o rugăciune simplă, dar plină de semnificaţie, în care a arătat clar ce priorităţi avea. În primul rând, el dorea să se ştie că Iehova, nu Baal, era „Dumnezeu în Israel“. În al doilea rând, a vrut ca toţi să ştie că el era slujitorul lui Iehova şi că toată gloria i se cuvenea lui Dumnezeu. Şi nu în ultimul rând, Ilie a arătat că încă îi păsa de popor, întrucât dorea nespus de mult ca Iehova ‘să le întoarcă israeliţilor inima înapoi’ (1 Regi 18:36, 37). În pofida sărăciei şi a suferinţei pe care le provocaseră israeliţii prin infidelitatea lor, Ilie continua să-i iubească. Putem manifesta şi noi în rugăciunile noastre aceeaşi umilinţă, preocupare faţă de numele lui Dumnezeu şi compasiune faţă de cei ce au nevoie de ajutor?
18, 19. a) Cum a răspuns Iehova la rugăciunea lui Ilie? b) Ce le-a poruncit Ilie israeliţilor să facă şi de ce nu meritau îndurare preoţii lui Baal?
18 Înainte ca Ilie să se roage, probabil că mulţimea se întreba dacă nu cumva şi Iehova era o mare minciună, aşa cum se dovedise Baal. Însă răspunsul la rugăciune nu s-a lăsat aşteptat. Relatarea biblică spune: „Atunci focul lui Iehova a căzut şi a mistuit ofranda arsă, lemnele, pietrele şi ţărâna şi a supt apa care era în şanţ“ (1 Regi 18:38). Ce răspuns impresionant! Care a fost reacţia israeliţilor?
19 „Iehova este adevăratul Dumnezeu! Iehova este adevăratul Dumnezeu!“, au strigat ei cu toţii (1 Regi 18:39). În sfârşit îşi dădeau seama care era adevărul! Cu toate acestea, încă nu-şi dovediseră credinţa. La drept vorbind, recunoaşterea faptului că Iehova este adevăratul Dumnezeu după ce au văzut focul trimis din cer ca răspuns la rugăciunea lui Ilie nu constituia o dovadă extraordinară de credinţă. Prin urmare, Ilie le-a cerut ceva mai mult, ceva ce ar fi trebuit să facă în urmă cu mulţi ani: să asculte de Legea lui Iehova. Legea divină spunea că profeţii falşi şi oamenii idolatri trebuiau să fie omorâţi (Deut. 13:5–9). Aceşti preoţi ai lui Baal erau duşmani înverşunaţi ai lui Iehova Dumnezeu şi acţionau în mod deliberat împotriva scopurilor sale. Meritau ei îndurare? Câtă îndurare le arătaseră ei copilaşilor nevinovaţi ce fuseseră arşi de vii ca jertfă pentru Baal? (Ieremia 19:5) (Citeşte Proverbele 21:13.) Aceşti oameni nu meritau deloc îndurare! Ilie a poruncit să fie omorâţi şi astfel au fost ucişi toţi profeţii lui Baal (1 Regi 18:40).
20. De ce criticii nu au niciun motiv să condamne uciderea profeţilor lui Baal la porunca lui Ilie?
20 Anumiţi critici ar putea condamna deznodământul testului de la muntele Carmel. Unii oameni s-ar putea teme ca nu cumva extremiştii religioşi să se folosească de acest episod din Biblie pentru a-şi justifica actele de violenţă ce au la bază intoleranţa religioasă. Şi, din nefericire, există multe astfel de persoane în zilele noastre. Însă Ilie nu era un extremist. El a înfăptuit voinţa lui Dumnezeu, a cărui dreptate pretindea ca acei preoţi să fie omorâţi. În plus, creştinii adevăraţi ştiu că nu pot să acţioneze asemenea lui Ilie ucigându-i pe cei răi. Norma de conduită a tuturor continuatorilor lui Isus este exprimată în cuvintele pe care acesta i le-a adresat lui Petru: „Pune-ţi sabia la loc, pentru că toţi cei care iau sabia de sabie vor pieri“ (Mat. 26:52). Iehova îl va folosi pe Fiul său pentru a face dreptate în viitor.
21. De ce este Ilie un exemplu bun pentru creştini?
21 Responsabilitatea unui creştin adevărat este să dovedească credinţă prin modul său de viaţă (Ioan 3:16). O modalitate de a face acest lucru este să imite exemplul unor oameni fideli precum profetul Ilie. El i-a adus închinare numai lui Iehova şi i-a îndemnat şi pe alţii să facă la fel. Ilie a demascat în mod curajos falsitatea unei religii pe care Satan o folosea pentru a-i îndepărta pe oameni de Iehova. El a avut încredere că Iehova urma să îndrepte lucrurile; nu s-a bizuit pe capacităţile sale şi nu a acţionat după bunul său plac. Ilie a apărat închinarea curată. Să imităm şi noi credinţa sa!
a Vezi chenarul „Cât a durat seceta din zilele lui Ilie?“.
b Muntele Carmel este de obicei plin de vegetaţie datorită maselor de aer umed aduse de vânt dinspre mare. Ajunse pe versanţii muntelui, acestea se ridică şi produc din abundenţă rouă şi precipitaţii. Având în vedere că Baal era considerat de închinătorii săi un zeu care aducea ploaia, acest munte era, după cât se pare, un loc important al închinării la Baal. Prin urmare, muntele Carmel, acum sterp şi pârjolit de soare, constituia cadrul ideal pentru a demonstra că închinarea la Baal era falsă.
c Un amănunt interesant este că Ilie le-a spus ‘să nu aprindă focul’ pentru a arde jertfa. Unii erudiţi susţin că aceşti idolatri foloseau uneori altare care aveau sub ele un loc secret pentru a da impresia că focul se aprindea în mod supranatural.