El a vegheat şi l-a aşteptat pe Dumnezeu

 1, 2. Ce sarcină neplăcută trebuia să îndeplinească Ilie şi în ce privinţe se deosebea el de Ahab?

ILIE îşi dorea să rămână singur pentru a i se ruga Tatălui său ceresc. Însă mulţimea nu-i dădea răgaz. Tocmai fusese martoră la un miracol extraordinar: Dumnezeu trimisese foc din cer la rugăciunea profetului. Acum, fără îndoială că mulţi israeliţi încercau să intre în graţiile lui Ilie. Înainte de a se urca pe culmile muntelui Carmel ca să se roage în linişte lui Iehova Dumnezeu, Ilie avea de îndeplinit o sarcină deloc plăcută: trebuia să vorbească cu regele Ahab.

² Ilie şi Ahab erau total diferiţi. Ahab, îmbrăcat în veşminte regale, era un om lacom şi cu un caracter slab. Mai mult, era un apostat. În schimb, Ilie, îmbrăcat în haina sa oficială de profet, un veşmânt simplu făcut probabil din piele de animal ori ţesut din păr de cămilă sau de capră, era un om de o integritate remarcabilă, deosebit de curajos şi cu o mare credinţă. În acea zi, care era pe sfârşite, ieşiseră la iveală multe lucruri despre caracterul fiecăruia dintre ei.

 3, 4. a) Ce umilire suferiseră Ahab şi alţi închinători la Baal? b) La ce întrebări se va răspunde în acest capitol?

³ Ahab şi ceilalţi închinători la Baal suferiseră o mare umilire. Religia păgână pe care Ahab şi soţia lui, regina Izabela, o promovaseră în regatul celor zece triburi ale lui Israel primise o grea lovitură. Oamenii îşi dăduseră seama că închinarea la Baal era o mare şarlatanie. Acest zeu lipsit de viaţă nu fusese în stare nici măcar să aprindă focul pentru jertfă ca răspuns la implorările disperate ale profeţilor lui şi la dansul lor frenetic. În zadar se umpluseră ei de sânge făcându-şi tăieturi ritualice! Baal nu reuşise să-i salveze pe cei 450 de profeţi ai lui de la moarte, o moarte, de altfel, binemeritată. Mai era un aspect în care acest zeu fals se dovedise neputincios şi care avea să-l demaşte complet. De mai bine de trei ani, profeţii săi îl imploraseră să pună capăt secetei cumplite ce chinuia ţara. Dar Baal nu reuşise să facă acest lucru. În scurtă vreme, Iehova avea să demonstreze că numai El este adevăratul Dumnezeu punând capăt secetei (1 Regi 16:30—17:1; 18:1–40).

⁴ Însă când urma să acţioneze Iehova? Ce avea să facă Ilie până atunci? Şi ce putem învăţa noi de la acest bărbat plin de credinţă? Să vedem ce spune în continuare relatarea biblică. (Citeşte 1 Regi 18:41–46.)

 5. a) Ce i-a spus Ilie lui Ahab să facă? b) A învăţat Ahab ceva din cele întâmplate în ziua respectivă? Explicaţi.

⁵ Ilie i-a spus lui Ahab: „Urcă, mănâncă şi bea, căci zgomotul care se aude este vuietul unei ploi mari“. A învăţat ceva acest rege rău din cele întâmplate în ziua respectivă? Biblia nu specifică. Însă ea nu arată că regele ar fi dat vreun semn de căinţă sau că i-ar fi cerut profetului să-l ajute să se apropie de Iehova şi să primească iertare. Nu, Ahab pur şi simplu „a urcat să mănânce şi să bea“ (1 Regi 18:41, 42). Dar ce a făcut profetul Ilie?

 6, 7. Pentru ce s-a rugat Ilie şi de ce?

⁶ „Ilie a urcat în vârful Carmelului, s-a ghemuit la pământ şi şi-a pus faţa între genunchi.“ Da, în timp ce Ahab a plecat să mănânce, profetul a găsit un moment pentru a i se ruga Tatălui său ceresc. Remarcaţi poziţia plină de umilinţă a lui Ilie: ghemuit la pământ, cu capul plecat atât de mult, încât faţa îi atingea genunchii. Pentru ce se ruga el? Biblia ne spune la Iacov 5:18 că Ilie s-a rugat ca seceta să înceteze. Foarte probabil că el a rostit această rugăciune pe vârful muntelui Carmel.

⁷ Mai înainte, Iehova spusese următoarele: „Sunt hotărât să dau ploaie pe faţa pământului!“ (1 Regi 18:1). Astfel, Ilie s-a rugat ca voinţa declarată a lui Iehova să fie înfăptuită. În mod asemănător, aproximativ 1 000 de ani mai târziu, Isus şi-a învăţat discipolii să se roage pentru înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu (Mat. 6:9, 10).

 8. Ce învăţăm de la Ilie cu privire la rugăciune?

⁸ Din exemplul lui Ilie învăţăm multe despre rugăciune. Principala preocupare a profetului a fost îndeplinirea voinţei divine. Când ne rugăm, este bine să ţinem cont de următorul aspect: „Indiferent ce am cere după voinţa [lui Dumnezeu], El ne ascultă“ (1 Ioan 5:14). Evident, dacă dorim să ne rugăm lui Dumnezeu după voinţa sa, trebuie s-o cunoaştem bine. Iată un motiv întemeiat pentru a studia Biblia în fiecare zi. Fără îndoială, Ilie dorea ca Iehova să pună capăt secetei şi pentru că aceasta le provocase multă suferinţă israeliţilor. Foarte probabil că profetul i-a fost recunoscător lui Iehova pentru miracolul înfăptuit de El în acea zi. Şi noi ne dorim ca rugăciunile noastre să reflecte recunoştinţă profundă faţă de Dumnezeu şi interes sincer faţă de binele altora. (Citeşte 2 Corinteni 1:11; Filipeni 4:6.)

 9. Ce i-a zis Ilie slujitorului său să facă şi despre ce calităţi vom vorbi în continuare?

⁹ Ilie era convins că Iehova avea să pună capăt secetei, însă nu ştia când urma El să intervină. Ce a făcut Ilie între timp? Să remarcăm ce spune relatarea biblică: „[Ilie] i-a zis slujitorului său: «Urcă, te rog, şi priveşte spre mare». El a urcat, a privit şi a zis: «Nu este nimic». De şapte ori, Ilie i-a spus slujitorului: «Du-te înapoi!»“ (1 Regi 18:43). Din exemplul lui Ilie desprindem cel puţin două învăţăminte. În primul rând, observăm încrederea lui în Iehova, iar în al doilea rând, vigilenţa sa.

10, 11. a) Cum a arătat Ilie că avea încredere în promisiunea lui Iehova? b) De ce putem avea şi noi aceeaşi încredere în Iehova?

¹⁰ Întrucât avea încredere în promisiunea lui Iehova, Ilie urmărea cu viu interes orice indiciu că El urma să intervină. Profetul l-a trimis pe slujitorul său pe o culme ca să privească în zare şi să vadă dacă exista vreun semn de ploaie. Când s-a întors, slujitorul i-a răspuns fără entuziasm: „Nu este nimic“. Cerul era cât se poate de senin; nici urmă de nor. Este interesant însă că Ilie îi spusese regelui Ahab: „Zgomotul care se aude este vuietul unei ploi mari“. De ce a afirmat profetul acest lucru, când pe cer nu era nici măcar un norişor?

¹¹ Ilie nu uitase promisiunea lui Iehova. Fiind profetul şi reprezentantul lui Iehova Dumnezeu, Ilie era convins că El se va ţine de cuvânt. Era ca şi cum ar fi auzit deja ropotul ploii, atât de mare era încrederea lui în Iehova! Exemplul profetului ne duce cu gândul la ceea ce spune Biblia despre Moise: „A rămas neclintit, ca şi cum l-ar fi văzut pe Cel nevăzut“. Este Dumnezeu la fel de real şi pentru tine? Iehova ne oferă suficiente dovezi pentru a avea o încredere la fel de puternică în el şi în promisiunile sale (Evr. 11:1, 27).

12. Cum a demonstrat Ilie că era vigilent şi cum a reacţionat când slujitorul său i-a spus că a văzut un nor mic?

¹² Să remarcăm, de asemenea, cât de vigilent a fost Ilie. El l-a trimis înapoi pe slujitorul său nu o dată, nici de două ori, ci de şapte ori! Ni-l putem imagina pe slujitor cum, obosit, mergea şi se întorcea la profet cu acelaşi răspuns. Cu toate acestea, Ilie urmărea cu înfrigurare orice semn; el nu s-a descurajat. În cele din urmă, când s-a întors a şaptea oară, slujitorul i-a spus: „Iată că din mare se ridică un nor mic, ca o palmă de om“. Ţi-l poţi închipui pe slujitorul profetului stând cu braţul întins şi măsurând cu palma acel norişor ce se ridica din Marea cea Mare? Probabil că pentru el, acel nor mic nu însemna mare lucru. Însă pentru Ilie avea o importanţă deosebită. Fără să stea pe gânduri, el i-a poruncit slujitorului: „Urcă şi spune-i lui Ahab: «Înhamă şi coboară, ca nu cumva să te oprească ploaia cea mare!»“ (1 Regi 18:44).

13, 14. a) Cum putem fi şi noi vigilenţi asemenea lui Ilie? b) Ce motive avem pentru a acţiona cu sentimentul urgenţei?

¹³ Aşadar, şi în privinţa vigilenţei, Ilie este un exemplu remarcabil pentru noi. La fel ca el, noi ne aflăm foarte aproape de momentul când Dumnezeu va trece la acţiune pentru a-şi realiza scopul declarat. Ilie a aşteptat sfârşitul unei secete. Noi, slujitorii de azi ai lui Dumnezeu, aşteptăm sfârşitul acestui sistem mondial corupt (1 Ioan 2:17). Până atunci însă trebuie să veghem mereu, asemenea lui Ilie. Isus, Fiul lui Dumnezeu, şi-a îndemnat discipolii: „Vegheaţi deci, pentru că nu ştiţi în ce zi vine Domnul vostru“ (Mat. 24:42). A vrut Isus să spună că discipolii nu aveau să ştie nimic în legătură cu venirea sfârşitului? Nu, deoarece el a arătat pe larg cum avea să fie lumea înainte de a veni sfârşitul. Cu toţii putem observa împlinirea semnului complex al „încheierii acestui sistem“. (Citeşte Matei 24:3–7.)

¹⁴ Fiecare aspect al semnului descris de Isus ne oferă dovezi clare şi convingătoare. Ne îndeamnă aceste dovezi să acţionăm cu sentimentul urgenţei în serviciul adus lui Iehova? Sunt ele suficiente pentru noi? Pentru Ilie a fost suficient un norişor ce se ridica din mare ca să-l convingă că Iehova era pe punctul de a acţiona. A fost fidelul profet dezamăgit?

15, 16. Ce evenimente se desfăşurau cu rapiditate şi ce este posibil să se fi întrebat Ilie referitor la Ahab?

¹⁵ Relatarea biblică spune: „Între timp, cerul s-a întunecat de nori şi de vânt şi a început o ploaie mare. Ahab urcase în carul lui şi se ducea la Izreel“ (1 Regi 18:45). Evenimentele au început să se deruleze cu repeziciune. În timp ce slujitorul lui Ilie îi transmitea regelui mesajul din partea profetului, cerul s-a acoperit de nori şi s-a întunecat, iar apoi a început să sufle un vânt puternic. În sfârşit, după trei ani şi jumătate de secetă, în Israel ploua. Pământul ars de soare sorbea fiecare picătură. Şuvoaiele mari de apă au umflat râul Chison, spălând valea de sângele profeţilor lui Baal ce fuseseră omorâţi. Şi israeliţilor rebeli li se oferea şansa de a spăla, sau de a înlătura, pata imensă pe care o aduseseră asupra ţării prin închinarea lor la Baal.

¹⁶ Cu siguranţă, Ilie spera din toată inima ca israeliţii să profite de această şansă. Poate că se întreba cum avea să reacţioneze Ahab la evenimentele dramatice care erau în curs de desfăşurare. Urma Ahab să se căiască şi să renunţe la dezgustătoarea închinare la Baal? Evenimentele din această zi îi oferiseră suficiente motive pentru a face schimbările necesare. Bineînţeles, nu putem şti ce gândea Ahab în acele momente. Scripturile ne spun doar că regele ‘a urcat în carul lui şi s-a dus la Izreel’. A învăţat el ceva din cele întâmplate? Era el hotărât să-şi schimbe conduita? Evenimentele ulterioare arată că nu. Dar ziua nu se încheiase încă, nici pentru Ahab, nici pentru Ilie.

17, 18. a) Ce i s-a întâmplat lui Ilie în drum spre Izreel? b) De ce a fost impresionant modul în care a alergat Ilie de la Carmel la Izreel? (Vezi şi nota de subsol.)

¹⁷ Profetul lui Iehova a pornit pe acelaşi drum pe care o luase Ahab. În faţă îi stătea o călătorie lungă şi anevoioasă din cauza ploii. În plus, drumul era întunecat. Însă la un moment dat s-a întâmplat ceva neobişnuit.

¹⁸ „Mâna lui Iehova a fost peste Ilie, iar el şi-a încins şoldurile şi a alergat înaintea lui Ahab până la Izreel“ (1 Regi 18:46). Evident, „mâna lui Iehova“ acţiona asupra lui Ilie într-un mod supranatural. Izreelul se afla la o distanţă de 30 de kilometri, iar Ilie nu mai era tânăr.a Să ni-l imaginăm pe profet cum îşi leagă la şolduri poalele veşmintelor sale lungi pentru a putea fugi mai uşor şi cum aleargă apoi pe acel drum care nu mai putea înghiţi apa ploii. El a alergat atât de repede, încât l-a ajuns din urmă pe Ahab, ce călătorea în carul său regal, şi chiar l-a depăşit!

19. a) De ce profeţii ne amintesc puterea şi vigoarea lui Ilie? b) De ce anume era convins Ilie în timp ce alerga spre Izreel?

¹⁹ Ce binecuvântare trebuie să fi fost pentru Ilie să simtă atâta putere, energie şi vigoare, poate chiar mai multă decât în tinereţe! Trebuie să fi fost extraordinar! Această experienţă ne aminteşte de profeţiile care ne asigură că, atunci când Dumnezeu va transforma pământul în paradis, oamenii fideli se vor bucura de sănătate perfectă şi vor fi plini de vigoare (Luca 23:43). (Citeşte Isaia 35:6.) În timp ce alerga pe acel drum anevoios, Ilie era sigur că avea aprobarea Tatălui său ceresc, Iehova, singurul Dumnezeu adevărat!

20. Ce trebuie să facem pentru a primi binecuvântarea lui Iehova?

²⁰ Iehova aşteaptă cu nerăbdare să ne binecuvânteze. Să ne străduim, aşadar, să primim binecuvântările sale. Merită să depunem toate eforturile. Să veghem, asemenea lui Ilie, şi să urmărim cu atenţie dovezile cât se poate de clare că Iehova va trece în curând la acţiune în aceste timpuri critice şi pline de pericole spirituale. La fel ca Ilie, avem toate motivele să fim ferm convinşi că Iehova, „Dumnezeul adevărului“, îşi va îndeplini promisiunile! (Ps. 31:5)