Profetul lui Iehova a pornit şi el pe drumul spre Izreel. În faţă îi stătea o călătorie lungă şi anevoioasă din cauza ploii. În plus, cărarea era întunecată. Însă la un moment dat s-a întâmplat ceva neobişnuit.

„Mâna lui Iehova a fost peste Ilie, iar el şi-a încins şoldurile şi a alergat înaintea lui Ahab până la Izreel“ (versetul 46). Evident, „mâna lui Iehova“ acţiona asupra lui Ilie într-un mod supranatural. Izreelul se afla la o distanţă de 30 km, iar Ilie nu mai era tânăr.e Probabil, Ilie şi-a legat poalele veşmintelor sale lungi la şolduri pentru a putea fugi mai uşor. Apoi a alergat atât de repede pe acel drum îmbibat cu apă, încât l-a ajuns din urmă pe Ahab, ce călătorea în carul său regal, şi chiar l-a depăşit!

Ce binecuvântare trebuie să fi fost pentru Ilie să simtă atâta putere, energie şi vigoare, poate chiar mai multă decât în tinereţe! Trebuie să fi fost extraordinar! Această experienţă ne aminteşte de profeţiile care ne asigură că, atunci când Dumnezeu va instaura Paradisul pe pământ, oamenii fideli se vor bucura de sănătate perfectă şi vor fi plini de vigoare (Isaia 35:6; Luca 23:43). În timp ce mergea pe acel drum anevoios, Ilie era sigur că avea aprobarea Tatălui ceresc, Iehova, singurul Dumnezeu adevărat!