Sunteţi preţioşi în ochii lui Dumnezeu!

„Te-am iubit cu o iubire veşnică; de aceea te-am atras cu bunătatea Mea!“ — IEREMIA 31:3.

 1. Ce deosebire exista între atitudinea lui Isus faţă de oamenii de rând şi cea a fariseilor?

ÎN OCHII săi se citea o grijă plină de iubire. Acest om, Isus, nu era asemenea conducătorilor lor religioşi, ci se interesa de ei. Îi era milă de aceşti oameni, deoarece ‘erau necăjiţi [jefuiţi, NW] şi risipiţi ca nişte oi care n-au păstor’ (Matei 9:36). Conducătorii lor religioşi trebuiau să fie păstori iubitori şi reprezentanţi ai Celui care este un Dumnezeu îndurător şi iubitor. Dar în loc să fie aşa, ei îi dispreţuiau pe oamenii de rând, considerându-i pleava blestemată a societăţii (Ioan 7:47–49; compară cu Ezechiel 34:4).a Este clar că între o asemenea concepţie nescripturală, denaturată şi concepţia lui Iehova despre poporul său era o mare deosebire. El îi spusese naţiunii Israel: „Te-am iubit cu o iubire veşnică“. — Ieremia 31:3.

 2. Cum au încercat cei trei prieteni ai lui Iov să-l convingă că el nu avea nici o valoare în ochii lui Dumnezeu?

² Dar, bineînţeles, nu fariseii au fost primii care au încercat să le convingă pe oile iubite ale lui Iehova că ele nu au nici o valoare. Să luăm cazul lui Iov. Iehova îl considera un om drept şi ireproşabil, dar cei trei „consolatori“ (NW) au insinuat că Iov era un imoral şi un apostat rău care va muri fără să lase ceva în urma sa. Ei au spus că Dumnezeu nu va aprecia deloc dreptatea manifestată de Iov, deoarece Dumnezeu nu se încredea nici măcar în îngeri şi considera cerul ca fiind necurat! — Iov 1:8; 4:18; 15:15, 16; 18:17–19; 22:3.

 3. Ce mijloace foloseşte Satan azi pentru a încerca să-i convingă pe oameni că nu au nici o valoare şi că nu sunt demni de a fi iubiţi?

³ Satan foloseşte şi azi această ‘uneltire’ încercând să-i convingă pe oameni că nu sunt iubiţi şi că sunt lipsiţi de valoare (Efeseni 6:11). Este adevărat că, deseori, el îi amăgeşte speculându-le mândria (2 Corinteni 11:3). Dar îi place şi să distrugă respectul de sine al celor vulnerabili. Aceasta se petrece îndeosebi acum, în „zilele din urmă“, când sunt timpuri critice. Mulţi cresc azi în familii în care nu există „afecţiune naturală“; mulţi trebuie să vină zilnic în contact cu oameni cruzi, egoişti şi încăpăţânaţi (2 Timotei 3:1–5). Poate că mulţi ani de maltratare, de discriminare rasială, de ură sau de abuzuri i-au determinat pe unii dintre ei să creadă că nu sunt utili şi demni de a fi iubiţi. Iată ce se spune într-o scrisoare adresată Societăţii: „Nu simt iubire pentru nimeni şi nu mă simt iubit de nimeni. Mi-e foarte greu să cred că Dumnezeu se mai interesează de mine“.

 4, 5. a) De ce concepţia potrivit căreia omul nu are nici o valoare este în contradicţie cu Scripturile? b) Care este consecinţa periculoasă a credinţei că nici unul dintre eforturile noastre nu are valoare?

⁴ Concepţia că omul nu are nici o valoare este în contradicţie cu esenţa adevărului din Cuvântul lui Dumnezeu, şi anume doctrina răscumpărării (Ioan 3:16). Dacă Dumnezeu a vrut să plătească un preţ atât de ridicat — viaţa preţioasă a propriului său Fiu — ca să ne ofere posibilitatea de a trăi veşnic, cu certitudine că El ne iubeşte şi cu certitudine că avem valoare în ochii Săi!

⁵ Pe lângă aceasta, ce descurajant ar fi să credem că nu îi plăcem lui Dumnezeu, că nici unul dintre eforturile noastre nu valorează nimic (compară cu Proverbele 24:10)! Dacă avem această concepţie negativă, chiar şi încurajările bine intenţionate, al căror scop este să ne ajute să ne îmbunătăţim ori de câte ori este posibil serviciul pentru Dumnezeu, ar putea părea unora ca o condamnare care nu face decât să ne consolideze convingerea că oricât am face nu este suficient.

 6. Care este cel mai bun antidot pentru părerile exagerat de negative despre propria persoană?

⁶ Dacă vă încearcă astfel de sentimente negative, nu disperaţi. Din când în când, mulţi suntem exagerat de aspri cu noi înşine. Dar nu uitaţi: Cuvântul lui Dumnezeu are menirea „să îndrepte“ şi „să dărâme întăriturile“ (2 Timotei 3:16; 2 Corinteni 10:4). Iată ce a scris apostolul Ioan: „Prin aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi ne vom linişti inimile înaintea Lui: fiindcă, dacă ne condamnă inima noastră, Dumnezeu este mai mare decât inima noastră şi cunoaşte toate“ (1 Ioan 3:19, 20). Să analizăm acum trei modalităţi prin care Biblia ne învaţă că suntem preţioşi în faţa lui Iehova.

Iehova ne preţuieşte

 7. Cum i-a învăţat Isus pe toţi creştinii despre valoarea pe care o au în ochii lui Dumnezeu?

⁷ În primul rând, Biblia ne învaţă în mod direct că fiecare dintre noi este valoros în ochii lui Dumnezeu. Isus a zis: „Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuşi, nici una din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. Şi chiar perii de pe cap, toţi vă sunt număraţi. Deci, să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii“ (Luca 12:6, 7). În timpul acela, vrabia era cea mai ieftină dintre păsările care erau vândute ca hrană; totuşi, nici una dintre ele nu trecea neobservată de Creator. În felul acesta se pregăteşte terenul pentru un contrast uluitor: privitor la oameni, care au o valoare mult mai mare comparativ cu vrăbiile, Dumnezeu cunoaşte toate amănuntele, ca şi cum fiecare fir de păr din capul nostru ar fi numărat!

 8. De ce suntem realişti dacă credem că Iehova ar putea să ne numere firele de păr din cap?

⁸ Firele de păr numărate? Dacă nu credeţi că acest aspect al ilustrării lui Isus ar fi realist, gândiţi-vă la următorul lucru: Dumnezeu îi ţine minte atât de bine pe slujitorii săi fideli, încât el este capabil să-i învie, respectiv să-i creeze din nou până în cele mai mici amănunte, inclusiv complicatul lor cod genetic şi memoria lor cu toate experienţele pe care le-au trăit de-a lungul anilor. În comparaţie cu aceasta, numărarea firelor de păr din capul unui om (care sunt, în medie, 100 000) ar fi un fleac! — Luca 20:37, 38.

Ce valoare avem în ochii lui Iehova?

 9. a) Care sunt unele calităţi preţuite de Iehova? b) De ce credeţi că aceste calităţi sunt preţioase pentru el?

⁹ În al doilea rând, Biblia ne învaţă ce preţuieşte Iehova la noi. Simplu spus, el îşi găseşte plăcerea în calităţile noastre pozitive şi în eforturile pe care le facem. Iată ce i-a spus regele David fiului său Solomon: „DOMNUL [Iehova, NW] cercetează toate inimile şi pătrunde toate imaginaţiile gândurilor“ (1 Cronici 28:9). În timp ce Dumnezeu cercetează miliardele de inimi din această lume plină de ură şi violenţă, câtă plăcere trebuie să îi facă atunci când găseşte una care iubeşte pacea, adevărul şi dreptatea (compară cu Ioan 1:47; 1 Petru 3:4)! Ce se întâmplă când Dumnezeu găseşte o inimă plină de iubire pentru el şi care caută să înveţe despre el şi să le împărtăşească altora aceste cunoştinţe? În Maleahi 3:16, Iehova ne spune că el îi ascultă pe cei care vorbesc cu alţii despre el şi că are chiar şi o „carte de aducere aminte“ pentru toţi „cei care se tem de Iehova şi pentru cei care se gândesc la numele său“ (NW). Asemenea calităţi sunt preţioase pentru el!

10, 11. a) Cum ar putea unii respinge dovezile că Iehova le preţuieşte calităţile pozitive? b) Cum dovedeşte exemplul lui Abia că Iehova preţuieşte calităţile pozitive, indiferent de nivelul lor?

¹⁰ Însă inima care se condamnă singură poate respinge dovezile despre valoarea pe care o avem în ochii lui Dumnezeu. Poate că ea şopteşte insistent: „Dar există mulţi alţii care sunt mai buni decât mine la aceste calităţi. Cât de dezamăgit trebuie să fie Iehova când mă compară cu ei!“ Iehova nu face comparaţie între slujitorii săi, nici nu îi apreciază pe baza unor norme rigide (Galateni 6:4). El citeşte inima cu multă perspicacitate şi preţuieşte calităţile pozitive, indiferent de nivelul lor.

¹¹ De exemplu, când Iehova a decretat executarea întregii dinastii apostate a regelui Ieroboam şi înlăturarea ei ca pe un „bălegar“, El a poruncit ca numai unui singur fiu al regelui, şi anume Abia, să i se facă o înmormântate decentă. De ce? Deoarece ‘s-a găsit ceva bun în el înaintea DOMNULUI Dumnezeului lui Israel’ (1 Împăraţi 14:10, 13). A însemnat aceasta că Abia a fost un închinător fidel al lui Iehova? Nu neapărat, deoarece el a murit la fel ca toţi ceilalţi din casa lui rea (Deuteronomul 24:16). Totuşi, Iehova a preţuit acel „ceva bun“ pe care l-a văzut în inima lui Abia şi a acţionat în consecinţă. În lucrarea sa Commentary on the Whole Bible, Matthew Henry spune că „acolo unde există fie şi numai ceva bun dintr-o calitate pozitivă, acel ceva va fi găsit: Dumnezeu, care îl caută, îl vede, oricât de mic ar fi acesta, şi îşi găseşte plăcerea în el“. Şi să nu uităm că, dacă Dumnezeu găseşte în noi chiar şi o cantitate infimă dintr-o calitate pozitivă, el o poate face să se dezvolte atât timp cât ne străduim să-i slujim cu fidelitate.

12, 13. a) Cum arată Psalmul 139:3 că Iehova preţuieşte eforturile noastre? b) În ce sens s-ar putea spune că Iehova ne cerne activităţile?

¹² Iehova ne preţuieşte eforturile într-un mod asemănător. În Psalmul 139:1–3 citim după cum urmează: „DOAMNE [Iehova, NW], Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti; ştii când stau jos şi când mă scol; şi de departe îmi pătrunzi gândul. Tu îmi cunoşti cărarea şi somnul [călătoritul şi statul meu culcat, tu mi le-ai măsurat, NW] şi ştii toate căile mele“. Deci Iehova ne cunoaşte toate activităţile. Dar Iehova depăşeşte cu mult simpla cunoaştere a unui lucru. În ebraică, propoziţia „ştii toate căile mele“ poate avea şi sensul „preţuieşti toate căile mele“ (compară cu Matei 6:19, 20). Cum ar putea Iehova preţui căile noastre dacă suntem atât de imperfecţi şi de păcătoşi?

¹³ Este interesant de notat că, potrivit opiniei unor ebraişti, termenul folosit de David în ebraică atunci când a scris că Iehova i-a „măsurat“ călătoriile şi perioadele de odihnă înseamnă literalmente „a cerne“ sau „a vântura“. O lucrare de referinţă arată că „el înseamnă . . . a vântura toată pleava şi a păstra toate seminţele — a salva tot ce este valoros. Deci aici termenul arată că Dumnezeu l-a cernut pe David în mod figurativ. . . . Dumnezeu a împrăştiat tot ce era pleavă, sau tot ce era lipsit de valoare, şi a văzut că ceea ce a rămas era autentic şi important“. Inima care se condamnă singură ne poate cerne activităţile în sens contrar, condamnându-ne fără milă pentru greşelile din trecut şi anulându-ne lucrările bune, ca şi cum nu ar fi importante. Dar, dacă ne căim cu sinceritate şi ne străduim din răsputeri să nu repetăm greşelile, Iehova ne iartă păcatele (Psalmul 103:10–14; Faptele 3:19). El cerne lucrările noastre bune şi îşi aminteşte de ele. De fapt, el şi le aminteşte veşnic atât timp cât îi rămânem fideli. El consideră că ar fi o nedreptate să le uite, însă el niciodată nu este nedrept. — Evrei 6:10.

14. Ce anume arată că Iehova ne preţuieşte activitatea în ministerul creştin?

¹⁴ Care sunt unele dintre lucrările bune pe care Dumnezeu le preţuieşte? Practic, este vorba de orice lucru pe care îl facem pentru a-l imita pe Fiul său, Isus Cristos (1 Petru 2:21). Fără îndoială, o lucrare foarte importantă este răspândirea veştii bune despre Regatul lui Dumnezeu. Iată ce citim în Romani 10:15: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc evanghelia păcii, ale celor ce vestesc lucrurile bune!“ Deşi, în mod normal, poate că nu ne gândim la picioarele noastre obişnuite ca fiind „frumoase“, cuvântul pe care Pavel îl foloseşte aici este acelaşi cu cel folosit în versiunea grecească Septuaginta la descrierea Rebecăi, a Rahelei şi a lui Iosif, toţi aceştia fiind cunoscuţi pentru frumuseţea lor (Geneza 26:7; 29:17; 39:6). Deci faptul că activăm în serviciul Dumnezeului nostru, Iehova, este foarte frumos şi de preţ în ochii săi. — Matei 24:14; 28:19, 20.

15, 16. De ce preţuieşte Iehova perseverenţa noastră, şi cum este subliniat acest lucru de cuvintele regelui David în Psalmul 56:8?

¹⁵ O altă calitate pe care Dumnezeu o preţuieşte este perseverenţa noastră (Matei 24:13). Să ne amintim că Satan vrea să-i întoarcem spatele lui Iehova. Fiecare zi în care îi rămânem loiali lui Iehova este încă o zi în care am ajutat să se răspundă la acuzaţiile lui Satan (Proverbele 27:11). Uneori perseverenţa nu este un lucru uşor. Problemele de sănătate, greutăţile financiare, depresia de natură afectivă şi alte obstacole pot transforma fiecare zi într-o încercare. Perseverenţa în astfel de încercări este cu atât mai preţioasă în faţa lui Iehova. Iată de ce regele David l-a rugat pe Iehova să-i adune lacrimile într-un „burduf“ figurativ şi l-a întrebat plin de încredere: „Nu sunt ele scrise în cartea Ta?“ (Psalmul 56:8) Într-adevăr, Iehova preţuieşte şi îşi aduce aminte de toate lacrimile şi suferinţele pe care le suportăm ca să ne păstrăm loialitatea faţă de el. Şi ele sunt preţioase în ochii săi.

¹⁶ Date fiind calităţile noastre excelente şi eforturile pe care le facem, este clar că Iehova constată că în fiecare dintre noi există ceva de mare preţ! Indiferent de felul în care ne-a tratat lumea lui Satan, Iehova ne consideră preţioşi şi că facem parte din „lucrurile demne de dorit ale tuturor naţiunilor“. — Hagai 2:7, NW.

Ce a făcut Iehova ca să-şi dovedească iubirea

17. De ce ar trebui ca jertfa de răscumpărare a lui Cristos să ne convingă de faptul că Iehova şi Isus ne iubesc în mod individual?

¹⁷ În al treilea rând, Iehova face mult ca să-şi dovedească iubirea pentru noi. Fără îndoială că jertfa de răscumpărare a lui Cristos este cel mai concludent răspuns la minciuna satanică potrivit căreia nu avem nici o valoare sau nu suntem demni de a fi iubiţi. Nu ar trebui să uităm niciodată că moartea chinuitoare pe care a suferit-o Isus pe stâlpul de tortură şi chinul şi mai mare pe care l-a suportat Iehova în timp ce urmărea moartea Fiului său iubit constituie dovada iubirii lor pentru noi. Mai mult decât atât, această iubire este pentru noi personal. Aşa a considerat-o şi apostolul Pavel, fiindcă el a scris: „Fiul lui Dumnezeu . . . m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine“. — Galateni 2:20.

18. În ce sens ne atrage Iehova la Cristos?

¹⁸ Iehova şi-a dovedit iubirea faţă de noi ajutându-ne în mod individual să tragem foloase din jertfa lui Cristos. Iată ce a zis Isus în Ioan 6:44: „Nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis“. Prin intermediul lucrării de predicare, care ajunge la noi în mod individual, şi al spiritului sfânt, pe care Iehova îl foloseşte pentru a ne ajuta să înţelegem şi să aplicăm adevărurile spirituale în pofida limitelor şi imperfecţiunilor noastre, Iehova ne atrage personal la Fiul său şi la speranţa vieţii eterne. Prin urmare, Iehova poate spune despre noi la fel cum a spus despre Israel: „Te-am iubit cu o iubire veşnică; de aceea te-am atras cu bunătatea Mea!“ — Ieremia 31:3.

19. De ce ar trebui ca privilegiul de a ne ruga să ne convingă de iubirea lui Iehova faţă de noi?

¹⁹ Probabil însă că prin privilegiul rugăciunii simţim cel mai profund iubirea lui Iehova. El ne invită pe fiecare să ne ‘rugăm neîncetat’ (1 Tesaloniceni 5:17). Şi ne ascultă, chiar fiind numit ‘Cel care ascultă rugăciunea’ (Psalmul 65:2)! El nu a delegat pe nimeni, nici chiar pe Fiul său, să îndeplinească această funcţie. Să ne gândim puţin: Creatorul Universului ne îndeamnă să ne apropiem de el în rugăciune, folosind libertatea de exprimare. Implorările noastre pot chiar să-l determine pe Iehova să facă ceea ce altminteri nu ar fi făcut. — Evrei 4:16; Iacov 5:16; vezi Isaia 38:1–16.

20. De ce iubirea lui Dumnezeu pentru noi nu este o scuză ca să ne dăm importanţă sau să fim egotişti?

²⁰ Nici un creştin echilibrat nu ar folosi iubirea şi aprecierea manifestate de Dumnezeu ca scuză pentru a se considera mai important decât este în realitate. În acest sens, Pavel a scris: „Prin harul [bunătatea nemeritată, NW] care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine gânduri înalte, mai presus de ceea ce se potriveşte, ci să aibă gânduri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care Dumnezeu a împărţit-o fiecăruia“ (Romani 12:3). Deci, în timp ce beneficiem de căldura iubirii Tatălui nostru ceresc, să avem o judecată sănătoasă şi să ne amintim că nu merităm bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu. — Compară cu Luca 17:10.

21. Împotriva cărei minciuni satanice trebuie să continuăm să ne împotrivim, şi la ce adevăr divin trebuie să reflectăm veşnic?

²¹ Fiecare dintre noi să facă tot ce îi stă în putere pentru a se împotrivi tuturor ideilor pe care Satan le promovează în această lume veche şi muribundă. Aceasta include abandonarea ideii că nu avem valoare sau că nu suntem iubiţi. Dacă viaţa în acest sistem ne-a învăţat să credem că suntem un obstacol prea descurajant chiar şi pentru iubirea infinită a lui Dumnezeu sau că lucrările noastre bune sunt prea mici chiar şi pentru ochii săi care văd totul sau că păcatele noastre sunt prea mari chiar şi pentru moartea pe care Fiul său preţios a suferit-o ca să ne răscumpere din ele, înseamnă că am fost învăţaţi o minciună. Să respingem aceste minciuni cu toată repulsia pe care o simţim şi pe care o merită! Să ţinem întotdeauna minte cuvintele inspirate pe care apostolul Pavel le menţionează în Romani 8:38, 39: „Sunt bine încredinţat că nici moarte, nici viaţă, nici îngeri, nici stăpâniri, nici cele de acum, nici cele viitoare, nici puteri, nici înălţime, nici adâncime, nici o altă creatură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru“.

[Notă de subsol]

Ştiţi să răspundeţi?

◻ De ce încearcă Satan să ne convingă de faptul că nu avem nici o valoare şi că nu suntem iubiţi?

◻ Cum ne-a învăţat Isus că Iehova ne preţuieşte pe fiecare în parte?

◻ De unde ştim că Iehova ne preţuieşte calităţile pozitive?

◻ Cum putem fi siguri că Iehova ne preţuieşte eforturile?

◻ Cum şi-a dovedit Iehova iubirea pentru noi în mod individual?

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Iehova îi vede pe toţi cei care se gândesc la numele său şi îşi aduce aminte de ei.