CÂINE

[ebr. kélev; gr. kýōn; kynárion, ‘cățel’ (Mt 15:26)]

Pentru israeliți, acest animal era necurat din punct de vedere ceremonial. Prin urmare, era puțin probabil ca ei să fi avut în vedere domesticirea câinilor. (Le 11:27; Is 66:3) Deși oile și păstorii sunt menționați deseori în Biblie, numai Iov, care nu era israelit, vorbește despre ‘câinii turmei sale’. (Iov 30:1)

Câinii (Canis familiaris), la fel ca păsările necrofage, se hrăneau cu cadavre, îndeosebi în orașe. Legea prevedea ca animalele sfâșiate de fiare să fie aruncate la câini. (Ex 22:31) Uneori, conform sentinței rostite de Iehova împotriva dușmanilor săi, câinii le mâncau acestora trupurile moarte sau le lingeau sângele. Din cauza infidelității crase a regilor Ieroboam, Baeșa și Ahab, toți cei din casele lor care mureau în oraș aveau să fie devorați de câini. (1Re 14:11; 16:4; 21:24) Ca împlinire a cuvântului lui Iehova, sângele lui Ahab a fost lins de câini, iar carnea soției sale, Izabela, a devenit hrană pentru câini. (1Re 21:19; 22:38; 21:23; 2Re 9:10, 35, 36) Psalmistul a scris că sângele dușmanilor poporului lui Iehova avea să fie lins de câini. (Ps 68:23) Potrivit profeției, câinii aveau să ia parte și la distrugerea ce urma să se abată asupra Ierusalimului și a lui Iuda, care au fost infidele. Ei aveau să târască trupurile moarte, să le mutileze, să le devoreze și să le lingă sângele. (Ier 15:3)

Sensul figurat. Obiceiul respingător al câinelui de a vărsa mâncarea pe care a înghițit-o și de a se întoarce la ea mai târziu pentru a o mânca ilustrează modul de acțiune al celor care abandonează calea dreptății și se întorc la starea lor întinată din trecut. (2Pe 2:20-22; Pr 26:11) În textul ebraic original, persoanele necurate din punct de vedere moral sunt numite câini. Legea dată de Dumnezeu Israelului prevedea: „Plata pentru o prostituată sau banii dați unui prostituat [lit. câine, n.s.; probabil un pederast, o persoană care practică relații sexuale anale, mai ales cu băieți, NW, n.s.] să nu fie duși în casa lui Iehova, Dumnezeul tău, pentru îndeplinirea unei promisiuni solemne, fiindcă Iehova, Dumnezeul tău, îi detestă pe amândoi”. (De 23:18) Toți cei care se dedau la practici dezgustătoare, cum ar fi homosexualitatea, depravarea și cruzimea, sunt asemenea câinilor necrofagi de pe străzi; ei nu vor intra în Noul Ierusalim. (Re 22:15; vezi și Flp 3:2)

Și alte expresii biblice indică disprețul cu care erau priviți acești câini sălbatici. „Sunt eu câine?”, a strigat Goliat către David, când acesta a venit la el cu un toiag. (1Sa 17:43) „Pe cine urmărești tu? Un câine mort?”, l-a întrebat David pe regele Saul, descriindu-se astfel drept un om neînsemnat, la fel de periculos pentru Saul precum un câine mort. (1Sa 24:14) În mod asemănător, când a fost adus înaintea regelui David, Mefiboșet, fiul lui Ionatan, s-a numit pe sine „un câine mort”, aceasta fiind cea mai decăzută stare în care se putea afla un om. (2Sa 9:8; vezi și 2Sa 3:8; 16:9; 2Re 8:13) Profetul Isaia i-a comparat pe așa-zișii străjeri spirituali ai lui Dumnezeu cu niște câini muți, lacomi, cărora le plăcea să doarmă și care erau complet inutili în caz de pericol. (Is 56:10, 11) Dușmanii slujitorilor lui Iehova, precum și neevreii au fost asemănați cu câinii. (Ps 22:16, 20; 59:6, 14; Mt 15:26, 27; vezi SIRO-FENICIANĂ) Isus Cristos i-a comparat pe cei care nu apreciază lucrurile spirituale cu câinii, spunând: „Nu dați la câini ce este sfânt”. (Mt 7:6)

Având în vedere imaginea negativă a câinelui în Biblie, este evident că, în ilustrarea despre Lazăr, Isus subliniază starea deplorabilă a acestui om când spune: „Câinii veneau și îi lingeau ulcerațiile”. (Lu 16:21) Pe de altă parte, Biblia arată că un câine este mai bun decât un leu mort, deoarece câinele viu, deși disprețuit, este conștient, pe când leul mort, deși maiestuos, nu este conștient de nimic. (Ec 9:4, 5, n.s.)

Când Dumnezeu a stabilit ca bărbații din armata lui Ghedeon să fie puși la încercare, el a făcut referire la modul în care câinele lipăie apa în timp ce urmărește cu atenție ce se întâmplă în jur. Doar cei care aveau să fie vigilenți, luând apă în căușul palmei și lipăind-o, „cum lipăie câinele”, urmau să fie aleși pentru a lupta împotriva Madianului. (Ju 7:5)