Capitolul douăzeci şi nouă

Credinţa unui rege este răsplătită

Isaia 36:1—39:8

 1, 2. Cum a dovedit Ezechia că era un rege mai bun decât Ahaz?

EZECHIA era în vârstă de 25 de ani când a devenit rege în Iuda. Ce fel de conducător avea să fie el? Avea să calce el pe urmele tatălui său, regele Ahaz, şi să îi încurajeze pe supuşii săi să se închine la dumnezei falşi? Sau avea să îndrume poporul să se închine la Iehova, aşa cum făcuse strămoşul său, regele David? — 2 Împăraţi 16:2.

² La scurt timp după ce Ezechia a urcat pe tron, s-a văzut cu claritate că el dorea să facă „ce era drept înaintea DOMNULUI“ (2 Împăraţi 18:2, 3). În primul său an de domnie, Ezechia a poruncit ca templul lui Iehova să fie reparat, iar serviciul la templu să fie reluat (2 Cronici 29:3, 7, 11). După aceea, el a organizat o sărbătoare mare cu ocazia Paştelui, la care a fost invitată întreaga naţiune, inclusiv cele zece triburi ale regatului de nord al lui Israel. Aceasta a fost o sărbătoare de neuitat. Nu mai fusese nici una ca ea din zilele regelui Solomon. — 2 Cronici 30:1, 25, 26.

 3. a) Ce acţiune au întreprins locuitorii lui Israel şi ai lui Iuda care au fost prezenţi la sărbătoarea organizată de Ezechia cu ocazia Paştelui? b) Ce învăţăminte trag creştinii din acţiunea hotărâtă întreprinsă de cei prezenţi cu ocazia acelui Paşte?

³ După ce au terminat de celebrat Paştele, participanţii la sărbătoare s-au simţit îndemnaţi să taie parii sacri, să distrugă stâlpii sacri, să surpe înălţimile şi altarele dumnezeilor lor falşi, după care s-au întors în cetăţile lor hotărâţi să îi slujească adevăratului Dumnezeu (2 Cronici 31:1). Ce schimbare radicală a fost aceasta dacă ne gândim la atitudinea religioasă pe care o avuseseră mai înainte! Adevăraţii creştini de astăzi pot învăţa de aici cât de important este să nu ‘abandoneze întrunirile lor’. Aceste întruniri, fie că e vorba de întrunirile congregaţiei locale, fie de întrunirile mai mari prilejuite de congrese, sunt ocazii importante în care suntem încurajaţi şi îndemnaţi de fraternitate şi de spiritul lui Dumnezeu să „ne stimulăm la iubire şi la lucrări excelente“. — Evrei 10:23–25.

Credinţa este pusă la încercare

 4, 5. a) Cum a arătat Ezechia că este independent faţă de Asiria? b) Ce acţiune militară a întreprins Sanherib împotriva lui Iuda, şi ce paşi a făcut Ezechia pentru a preîntâmpina un atac imediat împotriva Ierusalimului? c) Ce pregătiri face Ezechia pentru a apăra Ierusalimul de asirieni?

⁴ La orizont se întrevăd mari încercări pentru Ierusalim. Ezechia a rupt o alianţă pe care Ahaz, tatăl său necredincios, o încheiase cu asirienii. El i-a supus chiar pe filisteni, care sunt aliaţi ai Asiriei (2 Împăraţi 18:7, 8). Lucrul acesta l-a înfuriat pe regele Asiriei. De aceea, iată ce citim: „În al paisprezecelea an al împăratului Ezechia, Sanherib, împăratul Asiriei s-a suit împotriva tuturor cetăţilor întărite ale lui Iuda şi le-a luat“ (Isaia 36:1). Sperând probabil că va pune la adăpost Ierusalimul de un atac imediat din partea neîndurătoarei armate asiriene, Ezechia consimte să îi plătească lui Sanherib un tribut enorm, constând din 300 de talanţi de argint şi 30 de talanţi de aur.a — 2 Împăraţi 18:14.

⁵ Deoarece în vistieria regală nu există suficient aur şi argint pentru a plăti tributul, Ezechia ia toate metalele preţioase pe care le găseşte în templu. De asemenea, el scoate uşile templului, care sunt placate cu aur, şi i le trimite lui Sanherib. Lucrul acesta îl mulţumeşte pentru moment pe asirian (2 Împăraţi 18:15, 16). Se pare că Ezechia îşi dă seama că asirienii nu vor lăsa în pace Ierusalimul prea mult timp. De aceea trebuie făcute pregătiri. Oamenii astupă sursele de apă care le-ar putea furniza apă cotropitorilor asirieni. Totodată, Ezechia consolidează fortificaţiile Ierusalimului şi construieşte un depozit de arme, în care pune „o mulţime de arme şi de scuturi“. — 2 Cronici 32:4, 5.

 6. În cine îşi pune încrederea Ezechia?

⁶ Cu toate acestea, Ezechia nu îşi pune încrederea în strategii de război ingenioase sau în fortificaţii, ci în Iehova al armatelor. El îi sfătuieşte astfel pe comandanţii armatei sale: „Fiţi tari şi curajoşi! Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi înaintea împăratului Asiriei şi înaintea întregii mulţimi care este cu el; căci cu noi sunt mai mulţi decât cu el. Cu el este un braţ de carne, dar cu noi este DOMNUL, Dumnezeul nostru, care ne va ajuta şi va lupta pentru noi“. Reacţionând favorabil, poporul „a avut încredere în cuvintele lui Ezechia, împăratul lui Iuda“ (2 Cronici 32:7, 8). Încercaţi să vă imaginaţi următoarele evenimente emoţionante pe măsură ce vom analiza capitolele 36 la 39 ale profeţiei lui Isaia.

Rabşache îşi prezintă argumentele

 7. Cine este Rabşache, şi de ce este trimis el la Ierusalim?

⁷ Sanherib îl desemnează pe Rabşache (un titlu militar, nu un nume de persoană), şi pe alţi doi demnitari, să meargă la Ierusalim pentru a cere capitularea oraşului (2 Împăraţi 18:17). Aceştia sunt întâmpinaţi în afara zidurilor cetăţii de către trei reprezentanţi ai lui Ezechia, şi anume, de Eliachim, supraveghetorul casei lui Ezechia, de Şebna, secretarul, şi de Ioah, fiul grefierului Asaf. — Isaia 36:2, 3.

 8. Cum încearcă Rabşache să slăbească rezistenţa Ierusalimului?

⁸ Rabşache nu urmăreşte altceva decât să convingă Ierusalimul să se predea fără luptă. Vorbind în evreieşte, el strigă: „Ce este încrederea aceasta pe care te bazezi? . . . În cine ţi-ai pus încrederea, de te-ai răsculat împotriva mea?“ (Isaia 36:4, 5). Apoi Rabşache îşi bate joc de evreii înspăimântaţi, amintindu-le că sunt complet izolaţi. Spre cine se pot îndrepta pentru ajutor? Spre acea „trestie ruptă“, adică spre Egipt (Isaia 36:6)? Pe timpul acela, Egiptul era asemenea unei trestii rupte — de fapt, acea fostă putere mondială s-a aflat un timp sub stăpânirea Etiopiei. Faraonul de atunci al Egiptului, regele Tirhaca, nu era egiptean, ci etiopian. Regele Tirhaca este pe punctul de a fi înfrânt de Asiria (2 Împăraţi 19:8, 9). Deoarece nu se poate salva nici pe sine, Egiptul nu va fi de prea mare ajutor pentru Iuda.

 9. De ce ajunge Rabşache la concluzia că Iehova îşi va abandona poporul, dar care este realitatea?

⁹ Rabşache susţine acum că Iehova nu va lupta pentru poporul Său deoarece este nemulţumit de el. Iată ce spune Rabşache: „Poate că îmi vei spune: «Ne încredem în DOMNUL, Dumnezeul nostru!» Dar nu este El acela ale cărui înălţimi şi altare le-a îndepărtat Ezechia? “ (Isaia 36:7). Bineînţeles, surpând înălţimile şi altarele din ţară, evreii nu l-au respins pe Iehova, ci s-au întors de fapt la el.

10. De ce nu are importanţă dacă apărătorii lui Iuda sunt mulţi sau puţini?

¹⁰ Apoi Rabşache le aminteşte evreilor că ei sunt cu mult inferiori din punct de vedere militar. El lansează această provocare dispreţuitoare: „[Î]ţi voi da două mii de cai; să vedem din partea ta dacă poţi face rost de călăreţi ca să încalece pe ei“ (Isaia 36:8). De fapt, are vreo importanţă cât de mare sau cât de mică este cavaleria lui Iuda? Nu, nu are importanţă, deoarece salvarea lui Iuda nu depinde de o forţă militară superioară. Proverbele 21:31 explică următorul lucru: „Calul este pregătit pentru ziua bătăliei, dar biruinţa este a DOMNULUI“. Apoi Rabşache pretinde că binecuvântarea lui Iehova nu este peste evrei, ci peste asirieni. În caz contrar, spune el, asirienii n-ar fi reuşit niciodată să pătrundă atât de mult pe teritoriul lui Iuda. — Isaia 36:9, 10.

11, 12. a) De ce insistă Rabşache să vorbească în „limba evreiască“, şi cum încearcă el să îi ademenească pe evreii care îl aud? b) Ce efect ar putea avea cuvintele lui Rabşache asupra iudeilor?

¹¹ Reprezentanţii lui Ezechia sunt îngrijoraţi de cum vor reacţiona la argumentele lui Rabşache oamenii care stau pe zidul oraşului şi îl aud. Funcţionarii evrei adresează următoarea cerere: „Vorbeşte, te rog, slujitorilor tăi în limba arameică, fiindcă o înţelegem; nu ne vorbi în limba evreiască, în auzul poporului care este pe zid“ (Isaia 36:11). Dar Rabşache nu intenţionează deloc să vorbească în limba arameică. El doreşte să semene îndoială şi teamă în inima evreilor, pentru ca aceştia să se predea, iar Ierusalimul să fie cucerit fără luptă (Isaia 36:12). De aceea, asirianul vorbeşte din nou în „limba evreiască“. El îi avertizează pe locuitorii Ierusalimului: „Nu vă lăsaţi amăgiţi de Ezechia, căci nu va putea să vă scape“. Procedând astfel, el încearcă de fapt să-i ademenească pe cei ce-l aud spunându-le ce viaţă ar putea duce evreii sub dominaţia asiriană: „Faceţi pace cu mine, ieşiţi la mine şi fiecare dintre voi va mânca din via lui şi din smochinul lui şi va bea apă din fântâna lui, până voi veni şi vă voi lua într-o ţară ca a voastră, într-o ţară plină de grâu şi de vin, o ţară plină de pâine şi de vii“. — Isaia 36:13–17.

¹² În anul acela evreii nu aveau să recolteze nimic, deoarece invazia asiriană îi împiedicase să cultive pământul. Perspectiva de a mânca struguri zemoşi şi de a bea apă rece trebuie să fi fost foarte tentantă pentru bărbaţii care stăteau pe zid şi ascultau. Însă încercările lui Rabşache de a-i intimida pe evrei nu se opresc aici.

13, 14. În pofida argumentelor lui Rabşache, de ce înfrângerea Samariei nu are nici o legătură cu situaţia lui Iuda?

¹³ Rabşache scoate o altă armă verbală din arsenalul lui de argumente. El îi avertizează pe evrei să nu-l creadă pe Ezechia dacă le va spune: „Iehova însuşi ne va elibera“ (NW). Rabşache le aminteşte evreilor că dumnezeii Samariei au fost incapabili să împiedice înfrângerea celor zece triburi de către asirieni. Şi ce se poate spune despre dumnezeii celorlalte naţiuni cucerite de Asiria? „Unde sunt dumnezeii Hamatului şi Arpadului?“, întreabă el. „Unde sunt dumnezeii din Sefarvaim? Au scăpat ei Samaria din mâna mea?“ — Isaia 36:18–20.

¹⁴ Bineînţeles că Rabşache, un închinător la dumnezei falşi, nu înţelege că există o mare diferenţă între Samaria apostată şi Ierusalimul la conducerea căruia se află Ezechia. Dumnezeii falşi ai Samariei nu au avut nici o putere să salveze regatul celor zece triburi (2 Împăraţi 17:7, 17, 18). Pe de altă parte, în zilele lui Ezechia, Ierusalimul a întors spatele dumnezeilor falşi şi i-a slujit din nou lui Iehova. Totuşi, cei trei reprezentanţi evrei nu încearcă să îi explice lucrul acesta lui Rabşache. „Ei au tăcut şi nu i-au răspuns nici un cuvânt, căci împăratul dăduse porunca aceasta: «Să nu-i răspundeţi!»“ (Isaia 36:21). Eliachim, Şebna şi Ioah se întorc la Ezechia şi întocmesc un raport despre cuvintele lui Rabşache. — Isaia 36:22.

Ezechia ia o hotărâre

15. a) Ce hotărâre trebuie să ia acum Ezechia? b) Ce asigurare îi dă Iehova poporului său?

¹⁵ Regele Ezechia trebuie să ia acum o hotărâre. Se va preda Ierusalimul asirienilor? Îşi va uni forţele cu Egiptul? Sau va rămâne pe poziţie şi va lupta? Ezechia se află la mare strâmtorare. El merge la templul lui Iehova, în timp ce pe Eliachim şi pe Şebna, împreună cu bătrânii şi cu preoţii îi trimite să îl întrebe pe Iehova prin intermediul profetului Isaia (Isaia 37:1, 2). Îmbrăcaţi în pânză de sac, trimişii regelui îl abordează pe Isaia astfel: „Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă şi de insultă . . . Poate că DOMNUL Dumnezeul tău va auzi cuvintele lui Rabşache, pe care împăratul Asiriei, stăpânul său, l-a trimis să batjocorească pe Dumnezeul Cel viu; şi poate că DOMNUL Dumnezeul tău îl va pedepsi pentru cuvintele pe care le-a auzit“ (Isaia 37:3–5). Da, asirienii au lansat o provocare la adresa Dumnezeului celui viu. Va lua în seamă Iehova batjocurile lor? Prin intermediul lui Isaia, Iehova le dă evreilor următoarea asigurare: „Nu te înspăimânta de cuvintele pe care le-ai auzit şi prin care slujitorii împăratului Asiriei M-au batjocorit. Iată, voi pune în el un duh şi la o veste pe care o va primi, se va întoarce în ţara lui; şi-l voi face să cadă ucis de sabie în ţara lui“. — Isaia 37:6, 7.

16. Ce scrisori trimite Sanherib?

¹⁶ Între timp, Rabşache este chemat să i se alăture lui Sanherib în războiul purtat de acesta împotriva Libnei. Sanherib va lua măsuri împotriva Ierusalimului mai târziu (Isaia 37:8). Cu toate acestea, plecarea lui Rabşache nu îi aduce nici o uşurare lui Ezechia. Sanherib trimite scrisori de ameninţare în care spune la ce se pot aştepta locuitorii Ierusalimului dacă refuză să se predea: „Ai auzit ce au făcut împăraţii Asiriei tuturor ţărilor, distrugându-le; şi tu, să scapi? Oare dumnezeii popoarelor pe care le-au distrus părinţii mei, le-au scăpat ei? . . . Unde este împăratul Hamatului, împăratul Arpadului şi împăratul cetăţii Sefarvaim, Hena şi Iva?“ (Isaia 37:9–13). În esenţă, asirianul spune că este absurd să se opună — rezistenţa nu va face altceva decât să aducă mai multe necazuri!

17, 18. a) Care este motivaţia lui Ezechia când cere ocrotire din partea lui Iehova? b) Cum îi răspunde Iehova asirianului prin intermediul lui Isaia?

¹⁷ Profund îngrijorat de consecinţele hotărârii pe care trebuie să o ia, Ezechia întinde pe jos scrisorile lui Sanherib înaintea lui Iehova, în templu (Isaia 37:14). Rugându-se fierbinte, el îl imploră pe Iehova să plece urechea la ameninţările asirienilor şi îşi încheie rugăciunea cu următoarele cuvinte: „Acum, DOAMNE Dumnezeul nostru, scapă-ne din mâna lui Sanherib, ca toate împărăţiile pământului să ştie că numai Tu eşti DOMNUL, numai Tu!“ (Isaia 37:15–20). De aici reiese cu claritate că Ezechia se gândeşte în primul rând nu la propria sa eliberare, ci la oprobriul cu care va fi acoperit numele lui Iehova dacă Asiria înfrânge Ierusalimul.

¹⁸ Răspunsul lui Iehova la rugăciunea pe care i-a adresat-o Ezechia vine prin intermediul lui Isaia. Ierusalimul nu trebuie să se predea Asiriei, ci trebuie să rămână pe poziţie. Ca şi cum i s-ar adresa lui Sanherib, Isaia îi transmite cu îndrăzneală asirianului mesajul lui Iehova: „Fecioara, fiica Sionului, te dispreţuieşte şi îşi bate joc de tine; fiica Ierusalimului dă din cap [batjocoritor] după tine“ (Isaia 37:21, 22). De fapt, Iehova adaugă apoi: Cine eşti tu să îl batjocoreşti pe Sfântul lui Israel? Îţi cunosc faptele. Ai ambiţii mari; te lauzi cu multe. Ţi-ai pus încrederea în puterea ta militară şi ai cucerit multe ţări. Dar nu eşti invincibil. Îţi voi zădărnici planurile. Te voi cuceri. Apoi îţi voi face ce le-ai făcut şi tu altora. Îţi voi pune un cârlig în nas şi te voi duce înapoi în Asiria! — Isaia 37:23–29.

„Acesta să-ţi fie semnul“

19. Ce semn îi dă Iehova lui Ezechia, şi ce semnifică acesta?

¹⁹ Ce garanţie are Ezechia că profeţia lui Isaia se va împlini? Iehova răspunde: „Acesta să-ţi fie semnul: anul acesta veţi mânca ce va creşte de la sine şi în al doilea an ce va răsări din aceasta; dar, în al treilea an, veţi semăna, veţi secera, veţi sădi vii şi veţi mânca din rodul lor“ (Isaia 37:30). Iehova le va furniza hrană evreilor împresuraţi. Deşi nu vor putea semăna din cauza ocupaţiei asiriene, ei vor mânca din spicele rămase după secerişul din anul precedent. În anul următor, un an sabatic, ei vor trebui să lase terenurile necultivate, în pofida situaţiei lor disperate (Exodul 23:11). Iehova promite că, dacă poporul va asculta de glasul său, terenurile vor produce suficiente grâne cu care să se hrănească. Apoi, în anul următor, oamenii vor semăna ca de obicei şi se vor bucura de roadele muncii lor.

20. În ce sens cei ce vor scăpa de atacul asirian ‘vor prinde rădăcini dedesubt şi vor aduce rod deasupra’?

²⁰ Iehova îşi compară acum poporul cu o plantă care nu poate fi scoasă cu uşurinţă din pământ: „Ce va mai scăpa din casa lui Iuda . . . va prinde rădăcini dedesubt şi va aduce rod deasupra“ (Isaia 37:31, 32). Într-adevăr, cei ce au încredere în Iehova nu au de ce să se teamă. Ei şi urmaşii lor nu vor fi strămutaţi din ţară.

21, 22. a) Ce se profeţeşte cu privire la Sanherib? b) Cum şi când se împlinesc cuvintele lui Iehova cu privire la Sanherib?

²¹ Ce se poate spune despre ameninţările asirianului împotriva Ierusalimului? Iehova răspunde: „El nu va intra în cetatea aceasta, nu va arunca o săgeată în ea, nu-i va sta înainte cu scuturi şi nu va ridica întărituri de şanţuri împotriva ei. Ci se va întoarce pe drumul pe care a venit şi nu va intra în cetatea aceasta“ (Isaia 37:33, 34). De fapt, nu va fi nici o luptă între Asiria şi Ierusalim. În mod surprinzător, nu evreii, ci asirienii vor fi cei înfrânţi fără luptă.

²² Conform cuvântului său, Iehova trimite un înger, care nimiceşte elita trupelor lui Sanherib — 185 000 de bărbaţi. Se pare că lucrul acesta are loc la Libna. Când se trezeşte, Sanherib însuşi constată că bărbaţii puternici, comandanţii şi conducătorii armatei sale sunt morţi. Ruşinat, el se întoarce la Ninive şi, în ciuda înfrângerii sale zdrobitoare, el se încăpăţânează şi rămâne devotat dumnezeului său fals Nisroc. Câţiva ani mai târziu, în timp ce se închina în templul lui Nisroc, Sanherib este asasinat de către doi fii ai săi. Încă o dată, neînsufleţitul Nisroc a dovedit că nu are putere să salveze. — Isaia 37:35–38.

Credinţa lui Ezechia este întărită în continuare

23. Cu ce situaţie critică se confruntă Ezechia când Sanherib porneşte primul atac împotriva lui Iuda, şi care sunt implicaţiile acestei situaţii critice?

²³ Cam în aceeaşi perioadă în care Sanherib porneşte primul atac împotriva lui Iuda, Ezechia se îmbolnăveşte grav. Isaia îi spune că în scurt timp va muri (Isaia 38:1). Regele, în vârstă de 39 de ani, este cuprins de deznădejde. Pe el îl preocupă nu numai propria sa bunăstare, ci şi viitorul poporului. Invazia asiriană ameninţă Ierusalimul şi Iuda. Dacă Ezechia va muri, cine va fi în fruntea armatei? Pe vremea aceea Ezechia nu avea nici un fiu care să îl urmeze la tron. Într-o rugăciune fierbinte, Ezechia îl imploră pe Iehova să îi arate îndurare. — Isaia 38:2, 3.

24, 25. a) Cum manifestă Iehova îndurare când răspunde la rugăciunea lui Ezechia? b) Aşa cum este descris în Isaia 38:7, 8, ce miracol înfăptuieşte Iehova?

²⁴ Isaia nu apucă să iasă din curţile palatului când Iehova îl trimite înapoi la căpătâiul regelui abătut cu un alt mesaj: „Am auzit rugăciunea ta şi am văzut lacrimile tale. Iată, voi mai adăuga încă cincisprezece ani la zilele tale. Te voi scăpa, pe tine şi cetatea aceasta, din mâna împăratului Asiriei; şi voi apăra cetatea aceasta“ (Isaia 38:4–6; 2 Împăraţi 20:4, 5). Iehova va întări această promisiune cu un semn neobişnuit: „Voi întoarce înapoi cu zece trepte umbra treptelor cu care s-a coborât soarele pe cadranul lui Ahaz“. — Isaia 38:7, 8a.

²⁵ Potrivit istoricului evreu Iosefus, în palatul regal exista o scară interioară, care avea probabil o coloană lângă ea. Când razele soarelui ajungeau în dreptul coloanei, aceasta umbrea treptele. Se putea şti ce oră din zi este în funcţie de locul unde se afla umbra pe trepte. Acum Iehova va înfăptui un miracol. După ce umbra va coborî, ca de obicei, treptat pe scări, ea se va întoarce cu zece trepte. Cine a auzit vreodată aşa ceva? Biblia spune: „Şi soarele s-a dat înapoi cu zece trepte de pe treptele pe care se coborâse“ (Isaia 38:8b). La scurt timp după aceea, Ezechia se însănătoşeşte. Vestea aceasta ajunge până în Babilon. Când aude lucrul acesta, regele Babilonului trimite mesageri la Ierusalim pentru a afla mai multe amănunte.

26. Care este unul dintre rezultatele prelungirii vieţii lui Ezechia?

²⁶ După aproape trei ani de la vindecarea miraculoasă a lui Ezechia, se naşte Manase, primul său fiu. Când devine adult, Manase nu arată apreciere pentru compasiunea lui Dumnezeu, fără de care el nu s-ar fi născut. Dimpotrivă, aproape toată viaţa, Manase face foarte mult rău în ochii lui Iehova. — 2 Cronici 32:24; 33:1–6.

O greşeală datorată lipsei de discernământ

27. Cum a manifestat Ezechia apreciere faţă de Iehova?

²⁷ La fel ca strămoşul său David, Ezechia este un om al credinţei. El are o mare apreciere pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Potrivit cu Proverbele 25:1, el a luat măsuri în vederea compilării materialului care se găseşte acum în Proverbele capitolele 25 la 29. Unii sunt de părere că el a compus şi Psalmul 119. Emoţionantul cântec de recunoştinţă pe care l-a compus după însănătoşirea sa arată că Ezechia era un om cu sentimente profunde. În încheiere el spune că cel mai important lucru din viaţă este acela de a putea să-l lăudăm pe Iehova în templul Său „în toate zilele vieţii noastre“ (Isaia 38:9–20). Fie ca fiecare dintre noi să nutrească aceleaşi sentimente pentru închinarea pură!

28. Ce greşeală în ce priveşte manifestarea discernământului face Ezechia la câtva timp după vindecarea sa miraculoasă?

²⁸ Deşi este un bărbat fidel, Ezechia este imperfect. La câtva timp după ce este vindecat, el face o greşeală gravă în ce priveşte manifestarea discernământului. Iată ce spune Isaia: „În acel timp, Merodac-Baladan, fiul lui Baladan, împăratul Babilonului, a trimis o scrisoare şi un dar lui Ezechia, pentru că aflase de boala şi însănătoşirea lui. Ezechia s-a bucurat şi a arătat trimişilor casa unde erau lucrurile lui de preţ, argintul şi aurul, miresmele şi untdelemnul de preţ, toată casa lui de arme şi tot ce se afla în vistieriile lui: n-a rămas nimic în casa lui şi în ţinuturile lui, pe care să nu li-l fi arătat“. — Isaia 39:1, 2.b

29. a) Care ar putea fi motivul pentru care Ezechia îi arată bogăţiile sale delegaţiei babiloniene? b) Care vor fi consecinţele greşelii făcute de Ezechia din cauza lipsei de discernământ?

²⁹ Chiar şi după înfrângerea zdrobitoare cauzată de îngerul lui Iehova, Asiria a reprezentat în continuare o ameninţare pentru multe naţiuni, inclusiv pentru Babilon. Probabil că Ezechia a vrut să îl impresioneze pe regele Babilonului, văzând în el un posibil aliat. Cu toate acestea, Iehova nu doreşte ca locuitorii lui Iuda să se asocieze cu duşmanii lor; el vrea ca aceştia să-şi pună încrederea în el. Prin intermediul profetului Isaia, Iehova îi dezvăluie lui Ezechia viitorul: „Vor veni zile când vor duce în Babilon tot ce este în casa ta şi tot ce au strâns părinţii tăi până în ziua de azi; nimic nu va rămâne . . . Şi vor lua din fiii tăi, ieşiţi din tine, care ţi se vor naşte, ca să-i facă fameni în palatul împăratului Babilonului“ (Isaia 39:3–7). Într-adevăr, chiar naţiunea pe care Ezechia a căutat să o impresioneze va lua, în cele din urmă, ca pradă lucrurile de preţ ale Ierusalimului şi îi va face sclavi pe locuitorii lui. Faptul că Ezechia le arată babilonienilor bogăţiile lui nu face altceva decât să stârnească pofta lor lacomă.

30. Cum a manifestat Ezechia o atitudine corectă?

³⁰ După cât se pare, referindu-se la incidentul în care Ezechia le arată bogăţiile sale babilonienilor, în 2 Cronici 32:26 se spune: „Ezechia s-a smerit din mândria inimii lui, împreună cu locuitorii Ierusalimului, şi mânia DOMNULUI n-a venit peste ei în zilele lui Ezechia“.

31. Cum au decurs lucrurile în cazul lui Ezechia, şi ce învăţăminte tragem noi de aici?

³¹ În pofida imperfecţiunii sale, Ezechia a fost un om al credinţei. El ştia că Iehova, Dumnezeul său, este o persoană reală, care are sentimente. Când s-a aflat la strâmtorare, Ezechia s-a rugat fierbinte la Iehova, iar Iehova i-a răspuns. Iehova Dumnezeu l-a binecuvântat cu pace pentru tot restul zilelor sale, motiv pentru care Ezechia a fost recunoscător (Isaia 39:8). Iehova trebuie să fie la fel de real şi pentru noi astăzi. Când apar probleme, la fel ca Ezechia, să ne bizuim pe Iehova pentru înţelepciune şi pentru o cale de ieşire, „căci el le dă tuturor cu generozitate şi fără să reproşeze“ (Iacov 1:5). Dacă vom continua să perseverăm şi să exercităm credinţă în Iehova, putem fi siguri că el va deveni atât acum, cât şi în viitor „răsplătitorul celor care îl caută stăruitor“. — Evrei 11:6.

[Note de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 383]

Regele Ezechia şi-a pus încrederea în Iehova când s-a confruntat cu puterea Asiriei

[Ilustraţie pe toată pagina 384]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 389]

Regele trimite emisari la Isaia pentru a afla sfatul lui Iehova

[Legenda ilustraţiei de la pagina 390]

Ezechia se roagă ca numele lui Iehova să fie preamărit prin înfrângerea Asiriei

[Legenda ilustraţiei de la pagina 393]

Îngerul lui Iehova doboară 185 000 de asirieni