ADONIA

[Iehova este Domn]

1. Al patrulea fiu al lui David, născut de Haghit la Hebron. (2Sa 3:4, 5)

Deși Adonia și Absalom aveau mame diferite, Adonia semăna mult cu acesta, deoarece și el „era foarte frumos” și ambițios. (1Re 1:5, 6; compară cu 2Sa 14:25; 15:1) El a început să se remarce în relatarea biblică în perioada finală a vieții lui David. Deși Iehova declarase deja că Solomon avea să urce la tron (1Cr 22:9, 10), Adonia a început să se laude că el avea să fie următorul rege al Israelului. Deoarece Amnon și Absalom nu mai erau în viață și probabil nici Chileab, Adonia a încercat să-și justifice pretenția la tron, susținând că acum el era cel mai mare fiu al lui David. La fel ca Absalom, el și-a etalat pretențiile, fără ca tatăl lui să-l mustre. Și-a făcut adepți câștigând favoarea lui Ioab, comandantul armatei, precum și a lui Abiatar, care era mare preot. (1Re 1:5-8) Apoi, a oferit o jertfă într-un cadru festiv aproape de En-Roghel, nu departe de Ierusalim, unde i-a invitat pe aproape toți membrii casei regale, în afară de Solomon, profetul Natan și Benaia. Intenția sa evidentă era aceea de a se autoproclama rege. (1Re 1:9, 10, 25)

Profetul Natan a intervenit cu promptitudine pentru a zădărnici planul pus la cale de Adonia. El a sfătuit-o pe Bat-Șeba, mama lui Solomon, să-i amintească lui David de jurământul pe care acesta îl făcuse, și anume că Solomon avea să primească domnia. Apoi, el a intrat la rege după ea, ca să întărească spusele ei și să-l atenționeze pe David cu privire la gravitatea situației, exprimându-și, totodată, îngrijorarea că David i-a lăsat impresia că ar fi acționat fără știrea prietenilor săi apropiați. (1Re 1:11-27) Aceasta l-a mobilizat pe vârstnicul rege. El a dat imediat ordin ca Solomon să fie uns fără întârziere coregent și succesor la tron. Această acțiune a produs în popor strigăte de bucurie și o zarvă mare, care s-au auzit până la locul unde Adonia ținea banchetul. La scurt timp după aceea, un alergător, fiul preotului Abiatar, i-a adus lui Adonia vestea tulburătoare că David l-a proclamat rege pe Solomon. Susținătorii lui Adonia s-au împrăștiat imediat, iar el a căutat refugiu în curtea tabernacolului. Solomon i-a promis că avea să-l ierte, cu condiția ca acesta să se poarte în mod onorabil. (1Re 1:32-53)

Cu toate acestea, după moartea lui David, Adonia s-a dus la Bat-Șeba și a convins-o să se prezinte înaintea lui Solomon în numele lui pentru a i-o cere de soție pe tânăra Abișag, îngrijitoarea și partenera lui David. Cuvintele lui Adonia „domnia ar fi trebuit să fie a mea și [. . .] tot Israelul se aștepta ca eu să devin rege” arată că el se simțea privat de acest drept, chiar dacă lăsa impresia de a recunoaște intervenția divină în acea chestiune. (1Re 2:13-21) Deși s-ar putea ca la baza cererii lui să fi stat doar dorința de a obține o compensare pentru pierderea domniei, cuvintele sale trădează o ambiție pe care el a continuat să și-o alimenteze, dat fiind că în Orientul antic exista obiceiul ca soțiile și concubinele unui rege să le poată fi date doar succesorilor săi de drept. (Compară cu 2Sa 3:7; 16:21.) Acesta a fost modul în care a privit Solomon cererea intermediată de mama lui. De aceea, a dat ordin ca Adonia să fie ucis, iar Benaia a executat imediat ordinul. (1Re 2:22-25)

2. Un levit trimis de Iosafat pentru a învăța poporul în orașele din Iuda. (2Cr 17:7-9)

3. Una dintre „căpeteniile poporului” al cărei descendent – dacă nu chiar Adonia însuși – li s-a alăturat prinților și leviților ce au validat prin sigiliu promisiunea solemnă făcută în scris de israeliții întorși în timpul lui Neemia și al lui Ezra. (Ne 9:38; 10:1, 14, 16) Unii consideră că acest Adonia ar fi una și aceeași persoană cu Adonicam, menționat în Ezra 2:13, ai cărui descendenți, în număr de 666, s-au întors din Babilon sub guvernarea lui Zorobabel în 537 î.e.n. O comparație a numelor celor ce, în calitate de reprezentanți ai poporului, au sigilat rezoluția consemnată în Neemia 10 și a numelor celor enumerați în Ezra 2 drept căpetenii ale israeliților întorși din exil pare să susțină această presupunere.