Un Ierusalim fidel numelui lui

„Bucuraţi-vă pentru totdeauna de ceea ce creez. Căci iată eu creez Ierusalimul ca motiv de bucurie.“ — ISAIA 65:18, NW.

 1. Ce simţea Ezra pentru oraşul ales al lui Dumnezeu?

CA CERCETĂTOR sârguincios al Cuvântului lui Dumnezeu, preotul evreu Ezra preţuia legătura care a existat odinioară între Ierusalim şi închinarea pură la Iehova (Deuteronomul 12:5; Ezra 7:27). Iubirea pe care o avea el pentru oraşul lui Dumnezeu reiese din cărţile biblice scrise de el sub inspiraţie divină, şi anume Cartea întâi şi Cartea a doua a Cronicilor şi Ezra. În aceste consemnări istorice numele Ierusalim se găseşte în aproape 25 la sută din cele peste 800 de locuri în care apare aceasta în întreaga Biblie.

 2. Care este semnificaţia profetică a numelui Ierusalim?

² În ebraica biblică, numele Ierusalim poate fi înţeles ca fiind la o formă a limbii ebraice numită dual. Dualul este folosit de cele mai multe ori pentru a indica lucruri care alcătuiesc o pereche, cum ar fi ochii, urechile, mâinile şi picioarele. În forma de dual, numele Ierusalim poate fi considerat un simbol al dublei păci de care va avea parte poporul lui Dumnezeu, atât în sens spiritual, cât şi în sens fizic. Scripturile nu ne dezvăluie dacă Ezra a înţeles pe deplin lucrul acesta. Ca preot însă, el a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a-i ajuta pe evrei să se bucure de pace cu Dumnezeu. Şi, cu siguranţă, Ezra a lucrat din greu pentru ca Ierusalimul să fie la înălţimea semnificaţiei numelui lui, care este „Posesiunea [sau Fundamentul] unei Păci Duble“. — Ezra 7:6.

 3. După câţi ani aflăm din nou despre activitatea lui Ezra, şi în ce împrejurări îl găsim?

³ Biblia nu menţionează unde s-a aflat Ezra în cei 12 ani care au trecut de la vizita lui la Ierusalim până la sosirea lui Neemia în acest oraş. Starea spirituală precară de atunci a naţiunii lasă să se înţeleagă că Ezra nu era prezent. Însă, imediat după reconstruirea zidului Ierusalimului, îl găsim pe Ezra slujind din nou aici ca preot fidel.

O minunată zi de congres

 4. Prin ce se remarca prima zi a lunii a şaptea din calendarul Israelului?

⁴ Zidul Ierusalimului a fost terminat exact la timp pentru importanta lună festivă tişri, a şaptea lună din calendarul religios al Israelului. În prima zi a lunii tişri era o sărbătoare deosebită a lunii noi, numită Sărbătoarea Trompetelor. În această zi, preoţii sunau din trompete în timp ce i se aduceau jertfe lui Iehova (Numeri 10:10; 29:1). Această zi îi pregătea pe israeliţi pentru Ziua anuală a Ispăşirii, care se ţinea la 10 tişri, precum şi pentru Sărbătoarea Strângerii Roadelor, o sărbătoare plină de bucurie, care avea loc din 15 până în 21 ale aceleiaşi luni.

 5. a) Cum s-au folosit Ezra şi Neemia în mod eficient de „întâia zi a lunii a şaptea“? b) De ce au plâns israeliţii?

⁵ În „întâia zi a lunii a şaptea“ s-a adunat „tot poporul“, din câte se pare la îndemnul lui Neemia şi al lui Ezra. Au fost prezenţi bărbaţi, femei şi toţi „cei ce erau în stare să înţeleagă“. Au fost prezenţi şi copiii mici, care au fost atenţi în timp ce Ezra a stat pe un podium şi a citit Legea „de dimineaţă până la amiază“ (Neemia 8:1–4). La intervale egale de timp, leviţii explicau poporului ce se citea. Israeliţii au început să plângă deoarece şi-au dat seama cât de mult se depărtaseră ei şi strămoşii lor de Legea lui Dumnezeu. — Neemia 8:5–9.

 6, 7. Ce pot învăţa creştinii din felul în care a procedat Neemia pentru a-i opri din plâns pe evrei?

⁶ Însă nu era momentul ca ei să fie trişti şi să plângă. Era o zi de sărbătoare, iar poporul tocmai terminase de reconstruit zidul Ierusalimului. De aceea, Neemia i-a ajutat să aibă o atitudine potrivită, adresându-le următoarele cuvinte: „Duceţi-vă de mâncaţi ce este gras şi beţi băuturi dulci şi trimiteţi câte o porţie şi celor ce n-au nimic pregătit, căci ziua aceasta este sfinţită pentru DOMNUL nostru; nu vă mâhniţi, căci bucuria DOMNULUI este tăria voastră“. Dând dovadă de ascultare, „tot poporul s-a dus să mănânce şi să bea. Şi au trimis câte o porţie şi altora şi s-au înveselit mult. Căci înţeleseseră cuvintele care li se spuseseră“. — Neemia 8:10–12.

⁷ Poporul de astăzi al lui Dumnezeu poate învăţa multe lucruri din această relatare. Cei ce au privilegiul de a ţine teme la întruniri şi congrese nu trebuie să uite cele amintite mai înainte. Pe lângă oferirea de sfaturi menite să corecteze, lucru care este uneori necesar, cu aceste ocazii se subliniază foloasele şi binecuvântările ce rezultă din respectarea cerinţelor lui Dumnezeu. Sunt adresate laude pentru lucrările excelente şi se oferă încurajare pentru a persevera. Poporul lui Dumnezeu trebuie să plece de la aceste adunări cu bucurie în inimi datorită instruirii ziditoare primite din Cuvântul lui Dumnezeu. — Evrei 10:24, 25.

O altă adunare plină de bucurie

 8, 9. Ce întrunire specială a avut loc în a doua zi a lunii a şaptea, şi cu ce rezultat pentru poporul lui Dumnezeu?

⁸ În a doua zi a acestei luni deosebite, „capii de familie din tot poporul, preoţii şi leviţii s-au strâns la cărturarul Ezra, ca să primească înţelepciune din cuvintele Legii“ (Neemia 8:13). Ezra era foarte potrivit pentru a conduce această întrunire, deoarece „îşi pusese inima să adâncească şi să împlinească Legea DOMNULUI şi să înveţe pe oameni în mijlocul lui Israel legile şi rânduielile“ (Ezra 7:10). Fără îndoială, această întrunire a adus în centrul atenţiei domeniile în care poporul lui Dumnezeu trebuia să facă îmbunătăţiri în ce priveşte respectarea legământului Legii. Trebuiau făcute imediat pregătirile necesare în vederea celebrării apropiatei Sărbători a Colibelor.

⁹ Această sărbătoare de o săptămână a fost ţinută într-un mod corespunzător. Tot poporul a locuit în adăposturi provizorii, făcute din ramuri şi frunze de diferiţi pomi. Poporul a ridicat aceste colibe pe acoperişurile plate ale caselor lor, în curţile lor, în curţile templului şi în pieţele publice ale Ierusalimului (Neemia 8:15, 16). Ce ocazie excelentă a fost aceasta pentru a strânge poporul şi pentru a-i citi din Legea lui Dumnezeu (compară cu Deuteronomul 31:10–13)! Lucrul acesta s-a făcut în fiecare zi, „din cea dintâi zi până la cea din urmă“ zi a sărbătorii, având drept rezultat o „foarte mare veselie“ în mijlocul poporului lui Dumnezeu. — Neemia 8:17, 18.

Nu trebuie să neglijăm casa lui Dumnezeu

10. De ce a fost organizată o adunare specială în a 24-a zi a lunii a şaptea?

¹⁰ Există un anumit timp pentru a corecta greşelile grave din mijlocul poporului lui Dumnezeu. Din câte se pare, dându-şi seama că atunci era momentul potrivit, Ezra şi Neemia au organizat în ziua de 24 tişri o zi de post. A fost citită din nou Legea lui Dumnezeu, iar poporul şi-a mărturisit păcatele. Apoi leviţii au menţionat ocaziile în care Dumnezeu a arătat îndurare faţă de poporul său neascultător, l-au preamărit pe Iehova prin cuvinte de o mare frumuseţe şi au încheiat „un angajament ferm“ (NW), autentificat de pecetea prinţilor, a leviţilor şi a preoţilor lor. — Neemia 9:1–38.

11. Ce „angajament ferm“ şi-au luat evreii?

¹¹ În unanimitate, poporul a declarat sub jurământ că va pune în aplicare acel „angajament ferm“ aşternut în scris. Israeliţii au promis că vor „umbla în Legea [adevăratului, NW] Dumnezeu“. De asemenea, ei au fost de acord să nu încheie alianţe de căsătorie cu „popoarele ţării“ (Neemia 10:28–30). Mai mult decât atât, evreii s-au angajat să respecte sabatul, să facă în fiecare an o contribuţie financiară în vederea sprijinirii închinării adevărate, să furnizeze lemne pentru altarul pe care se aduceau jertfele, să aducă întâiul-născut din turmele şi din cirezile lor ca jertfă şi să aducă primele roade ale pământului la cămările de la templu. De aici reiese cu claritate că ei erau hotărâţi „să nu părăsească casa Dumnezeului“ lor. — Neemia 10:32–39.

12. Ce presupune astăzi faptul de a nu neglija casa lui Dumnezeu?

¹² Astăzi, membrii poporului lui Iehova trebuie să fie atenţi să nu neglijeze privilegiul pe care îl au de a „sluji printr-un serviciu sacru“ în curţile marelui templu spiritual al lui Iehova (Apocalipsa 7:15, NW). Aceasta presupune să ne rugăm în mod regulat şi din inimă pentru promovarea închinării la Iehova. Faptul de a trăi în armonie cu aceste rugăciuni pretinde din partea noastră să ne pregătim pentru întrunirile creştine şi să participăm la ele, să sprijinim măsurile luate în vederea predicării veştii bune şi să-i ajutăm pe cei interesaţi făcându-le vizite ulterioare şi, dacă este posibil, conducând studii biblice cu ei. Mulţi dintre cei ce nu vor să neglijeze casa lui Dumnezeu fac contribuţii financiare pentru lucrarea de predicare şi pentru întreţinerea locurilor unde se ţin întrunirile creştine. De asemenea, dacă situaţia ne permite, ne putem oferi să dăm o mână de ajutor la construirea locurilor de întrunire de care este urgentă nevoie, precum şi să ne străduim să le păstrăm curate şi în ordine. O modalitate importantă de a arăta iubire pentru casa spirituală a lui Dumnezeu este aceea de a promova pacea printre colaboratorii în credinţă şi de a-i ajuta pe cei ce au nevoie de ajutor material sau spiritual. — Matei 24:14; 28:19, 20; Evrei 13:15, 16.

O inaugurare plină de bucurie

13. Cărei probleme urgente trebuia să i se acorde atenţie înainte ca zidul Ierusalimului să poată fi inaugurat, şi ce exemplu excelent au dat mulţi?

¹³ „Angajamentul ferm“ pecetluit în zilele lui Neemia a pregătit poporul din antichitate al lui Dumnezeu pentru ziua inaugurării zidului Ierusalimului. Mai exista însă o problemă urgentă căreia trebuia să i se acorde atenţie. Fiind înconjurat acum cu un zid mare, care avea 12 porţi, Ierusalimul avea nevoie de mai mulţi locuitori. Deşi unii israeliţi locuiau acolo, „cetatea era încăpătoare şi mare, dar erau puţini locuitori în ea“ (Neemia 7:4). Pentru a rezolva problema, poporul „a tras la sorţi, pentru ca unul din zece să vină să locuiască în Ierusalim, cetatea sfântă“. Ca urmare a răspunsului binevoitor la măsurile luate, poporul s-a simţit îndemnat să-i binecuvânteze „pe toţi cei ce s-au oferit de bunăvoie să locuiască în Ierusalim“ (Neemia 11:1, 2). Ce exemplu excelent este acesta pentru adevăraţii închinători de astăzi a căror situaţie le permite să se mute acolo unde este mare nevoie de ajutor creştin matur!

14. Ce a avut loc în ziua inaugurării zidului Ierusalimului?

¹⁴ La puţin timp după aceea au început pregătiri însemnate pentru marea zi a inaugurării zidului Ierusalimului. Au fost adunaţi muzicienii şi cântăreţii din oraşele învecinate care aparţineau de Iuda. Aceştia au fost grupaţi în două coruri mari care să aducă mulţumiri, fiecare dintre ele fiind urmat de un cortegiu (Neemia 12:27–31, 36, 38). Corurile şi cortegiile au pornit de la cel mai îndepărtat punct al zidului faţă de templu, probabil de la Poarta Văii, şi au mers în direcţii opuse până s-au întâlnit la casa lui Dumnezeu. „În ziua aceea s-au adus multe jertfe şi a fost mare bucurie, căci Dumnezeu le dăduse mare bucurie. Se bucurau şi femeile şi copiii şi strigătele de bucurie ale Ierusalimului se auzeau până departe.“ — Neemia 12:43.

15. De ce dedicarea zidului Ierusalimului nu a fost un motiv de bucurie durabilă?

¹⁵ Biblia nu menţionează data la care a avut loc această sărbătoare plină de bucurie. Fără îndoială, acesta a fost un moment important, dacă nu chiar punctul culminant al restaurării Ierusalimului. Bineînţeles, în interiorul oraşului erau multe de construit. Cu timpul însă, locuitorii Ierusalimului şi-au pierdut excelenta reputaţie spirituală. De exemplu, când Neemia a vizitat oraşul a doua oară, casa lui Dumnezeu era din nou neglijată, iar israeliţii se căsătoreau din nou cu femei păgâne (Neemia 13:6–11, 15, 23). Scrierile profetului Maleahi confirmă această situaţie tristă (Maleahi 1:6–8; 2:11; 3:8). Prin urmare, dedicarea zidului Ierusalimului nu a fost un motiv de bucurie durabilă.

Un motiv de bucurie veşnică

16. Ce evenimente cruciale aşteaptă cu nerăbdare poporul lui Dumnezeu?

¹⁶ Astăzi, poporul lui Iehova tânjeşte după timpul când Dumnezeu va triumfa asupra tuturor duşmanilor săi. Acest timp va începe cu distrugerea „Babilonului celui mare“ — un oraş figurativ, care cuprinde toate religiile false (Apocalipsa 18:2, 8). Distrugerea religiei false va marca prima etapă a apropiatului mare necaz (Matei 24:21, 22). De asemenea, înaintea noastră stă un eveniment cu adevărat memorabil, căsătoria cerească a Domnului Isus Cristos cu mireasa lui, alcătuită din cei 144 000 de locuitori ai „Noului Ierusalim“ (Apocalipsa 19:7; 21:2). Nu putem spune cu exactitate când se va termina căsătoria cerească, însă acesta va fi cu siguranţă un eveniment de mare bucurie. — Vezi Turnul de veghere din 15 august 1990, paginile 30, 31 (engleză).

17. Ce ştim despre terminarea Noului Ierusalim?

¹⁷ Ştim că terminarea Noului Ierusalim este foarte aproape (Matei 24:3, 7–14; Apocalipsa 12:12). Spre deosebire de Ierusalimul pământesc, Noul Ierusalim nu va fi niciodată un motiv de dezamăgire. Şi aceasta deoarece toţi locuitorii lui sunt continuatori ai lui Isus Cristos, unşi de spirit, încercaţi şi rafinaţi. Până la moartea lor fidelă, fiecare dintre ei se va fi dovedit loial pe veşnicie lui Iehova Dumnezeu, Suveranul Universului. Lucrul acesta are o semnificaţie deosebită pentru restul omenirii — atât pentru cei vii, cât şi pentru cei morţi!

18. De ce ar trebui să ne „bucurăm şi să ne veselim pe vecie“?

¹⁸ Să analizăm ce se va întâmpla când Noul Ierusalim îşi va îndrepta atenţia spre oamenii care exercită credinţă în jertfa de răscumpărare a lui Isus. „Iată“, a scris apostolul Ioan. „Cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei, Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plâns, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.“ (Apocalipsa 21:2–4). Mai mult decât atât, Dumnezeu va folosi acest aranjament asemănător unui oraş pentru a aduce omenirea la perfecţiune (Apocalipsa 22:1, 2). Ce motive minunate avem de a ne „bucura şi de a ne înveseli pe vecie în cele ce creează“ Dumnezeu acum! — Isaia 65:18.

19. Ce este paradisul spiritual în care au fost adunaţi creştinii?

¹⁹ Cu toate acestea, oamenii care se căiesc nu trebuie să aştepte până atunci pentru a primi ajutor de la Dumnezeu. În anul 1919, Iehova a început să-i adune pe ultimii membri ai celor 144 000 într-un paradis spiritual, unde roadele spiritului lui Dumnezeu — cum ar fi iubirea, bucuria şi pacea — abundă (Galateni 5:22, 23). O trăsătură remarcabilă a acestui paradis spiritual este credinţa locuitorilor lui unşi, care au obţinut rezultate excelente în ce priveşte dirijarea lucrării de predicare a veştii bune despre Regatul lui Dumnezeu pe tot pământul locuit (Matei 21:43; 24:14). Ca urmare a acestui fapt, aproximativ şase milioane de persoane aparţinând clasei „altor oi“, a căror speranţă este să trăiască pe pământ, au putut să intre în paradisul spiritual şi să ia parte cu bucurie la o lucrare productivă (Ioan 10:16). Ele întrunesc condiţiile necesare pentru efectuarea acestei lucrări deoarece s-au dedicat lui Iehova Dumnezeu pe baza credinţei lor în jertfa de răscumpărare a Fiului său, Isus Cristos. Asocierea lor cu viitorii membri ai Noului Ierusalim s-a dovedit a fi cu adevărat o binecuvântare. Astfel, prin modul său de a trata cu creştinii unşi, Iehova a pus o fundaţie solidă pentru „un pământ nou“ — o societate de oameni temători de Dumnezeu, care vor moşteni domeniul pământesc al Regatului ceresc. — Isaia 65:17; 2 Petru 3:13.

20. Cum se va dovedi Noul Ierusalim fidel semnificaţiei numelui lui?

²⁰ Pacea de care se bucură în prezent poporul lui Iehova în paradisul spiritual va exista în curând într-un paradis terestru. Lucrul acesta va avea loc atunci când Noul Ierusalim se va coborî din cer pentru a binecuvânta omenirea. În sens dublu, poporul lui Dumnezeu se va bucura de condiţiile paşnice promise în Isaia 65:21–25. În calitate de închinători ai lui Iehova, uniţi în paradisul spiritual, cei unşi care urmează să-şi ocupe locul în Noul Ierusalim ceresc şi membrii „altor oi“ au parte încă de pe acum de pacea divină. Iar această pace se va extinde în paradisul terestru, când voinţa lui Dumnezeu va fi înfăptuită pe tot pământul, aşa cum este înfăptuită în cer (Matei 6:10). Măreţul oraş ceresc al lui Dumnezeu se va dovedi fidel numelui Ierusalim, fiind „Fundamentul [solid] al unei Păci Duble“. Acesta va fi pentru toată eternitatea un motiv de laudă la adresa lui Iehova Dumnezeu, Marele său Creator, şi a lui Isus Cristos, Mirele-Rege.

Vă amintiţi?

◻ Ce s-a realizat atunci când Neemia a adunat poporul la Ierusalim?

◻ Ce au trebuit să facă evreii din antichitate pentru a nu neglija casa lui Dumnezeu, şi ce ni se cere nouă să facem?

◻ Ce legătură are „Ierusalimul“ cu instituirea păcii şi a bucuriei durabile?

[Harta de la pagina 23]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

PORŢILE IERUSALIMULUI

Cifrele reprezintă altitudinea actuală în metri

POARTA PEŞTILOR

POARTA ORAŞULUI VECHI

POARTA LUI EFRAIM

POARTA UNGHIULUI

Zidul cel lat

Piaţă publică

POARTA VĂII

AL DOILEA CARTIER

Zidul de nord iniţial

ORAŞUL LUI DAVID

POARTA GUNOIULUI

Valea lui Hinom

Fortăreaţă

POARTA OILOR

POARTA ÎNCHISORII

Incinta templului

POARTA INSPECŢIEI

POARTA CAILOR

OFEL

Piaţă publică

POARTA APELOR

Izvorul Ghihon

POARTA IZVORULUI

Grădina regelui

En-Roguel

Valea (Centrală) Tiropoeon

Valea torentului Chedron

740

730

730

750

770

770

750

730

710

690

670

620

640

660

680

700

720

740

730

710

690

670

Dimensiunea probabilă a zidului Ierusalimului la data distrugerii oraşului şi atunci când Neemia s-a aflat în fruntea lucrării de reconstruire a zidului