Cartea biblică numărul 39 — Maleahi

Scriitorul: Maleahi

Locul scrierii: Ierusalim

Data încheierii scrierii: după 443 î.e.n.

 1. De unde reiese că Maleahi era zelos pentru Iehova?

CINE a fost Maleahi? Biblia nu spune nimic despre originea lui şi nici despre viaţa lui. Însă din conţinutul profeţiei sale reiese că era deosebit de zelos în devoţiunea sa faţă de Iehova, apărându-i numele şi susţinând închinarea curată, şi că era indignat din cauza celor care pretindeau că îi slujesc lui Dumnezeu, dar care nu urmăreau decât interesele lor. Numele Iehova este menţionat de 48 de ori în cele patru capitole ale profeţiei sale.

 2. Ce înseamnă, după cât se pare, numele Maleahi, şi, după toate probabilităţile, când a trăit el?

² Numele său, în ebraică Malakhí, înseamnă, după cât se pare, „Mesagerul meu“. În Scripturile ebraice şi în Septuaginta cartea Maleahi este ultima dintre cele 12 cărţi ale aşa-numiţilor profeţi mici, prin urmare este încadrată corect şi din punct de vedere cronologic. Potrivit tradiţiei Marii Sinagogi, Maleahi a trăit după profeţii Hagai şi Zaharia şi a fost contemporan cu Neemia.

 3. Ce arată că profeţia lui Maleahi a fost scrisă după 443 î.e.n.?

³ Când a fost scrisă profeţia? Ea a fost scrisă când ţara era administrată de un guvernator, aşadar în perioada de restabilire a Ierusalimului, după cei 70 de ani în care Iuda a rămas pustie (Mal. 1:8). Dar în timpul cărui guvernator? Întrucât este menţionat serviciul la templu, dar nu se face referire la construirea acestuia, ea trebuie să fi fost scrisă după guvernarea lui Zorobabel, sub a cărui administraţie a fost terminat templul. Singurul guvernator din această perioadă care mai este menţionat în Scripturi este Neemia. Corespunde profeţia cu timpul în care a trăit Neemia? În Maleahi nu se spune nimic despre reconstruirea Ierusalimului şi a zidului acestuia, ceea ce exclude perioada de început a guvernării lui Neemia. Se spun însă multe lucruri despre abuzurile preoţilor. Lucrul acesta face o legătură între conţinutul cărţii Maleahi şi situaţia existentă când Neemia a venit a doua oară la Ierusalim, după ce, în anul 443 î.e.n., fusese chemat în Babilon de Artaxerxes, care era în al 32-lea an de domnie (Mal. 2:1; Neem. 13:6). Unele pasaje asemănătoare din Maleahi şi Neemia arată că profeţia se referă la aceeaşi perioadă (Mal. 2:4–8, 11, 12 — Neem. 13:11, 15, 23–26; Mal. 3:8–10 — Neem. 13:10–12).

 4. Ce anume confirmă autenticitatea şi caracterul inspirat al cărţii Maleahi?

⁴ Iudeii n-au contestat niciodată autenticitatea cărţii Maleahi. Citatele care se găsesc în Scripturile greceşti creştine, dintre care multe arată împlinirea profeţiilor din Maleahi, confirmă că această carte este inspirată şi face parte din canonul Scripturilor ebraice, acceptat de congregaţia creştină (Mal. 1:2, 3 — Rom. 9:13; Mal. 3:1 — Mat. 11:10, Luca 1:76 şi 7:27; Mal. 4:5, 6 — Mat. 11:14, 17:10–13, Mar. 9:11–13 şi Luca 1:17).

 5. În ce situaţie se aflau iudeii din punct de vedere spiritual când a fost rostită profeţia lui Maleahi?

⁵ Profeţia lui Maleahi arată că zelul şi entuziasmul religios, care fuseseră reaprinse de profeţii Hagai şi Zaharia în timpul reconstruirii templului, dispăruseră. Preoţii deveniseră neglijenţi, mândri şi siguri de sine. Serviciul la templu devenise ceva formal. Poporul nu mai aducea zeciuieli şi ofrande, întrucât considera că Dumnezeu nu se mai interesa de Israel. Speranţele pe care şi le puseseră în Zorobabel nu se realizaseră şi, contrar aşteptărilor unora, Mesia nu venise. Iudeii decăzuseră mult din punct de vedere spiritual. Exista vreo bază pentru a-i încuraja şi a le da speranţă? Cum putea fi ajutat poporul să înţeleagă în ce stare se afla de fapt şi să se întoarcă la dreptate? Răspunsul îl găsim în profeţia lui Maleahi.

 6. Ce stil foloseşte Maleahi?

⁶ Stilul lui Maleahi este direct şi plin de forţă. Profetul face mai întâi o afirmaţie, după care răspunde la obiecţiile celor cărora li se adresează. În final, el repetă afirmaţia iniţială. Această metodă dă mai multă forţă şi dinamism argumentării sale. Maleahi foloseşte mai degrabă un stil abrupt, cu argumente puternice, decât o exprimare plastică.

CONŢINUTUL CĂRŢII MALEAHI

 7. Faţă de cine şi-a exprimat Iehova iubirea, şi faţă de cine ura?

⁷ Porunca pe care le-a dat-o Iehova preoţilor (1:1—2:17). Mai întâi, Iehova şi-a exprimat iubirea faţă de poporul său. El l-a iubit pe Iacob şi l-a urât pe Esau. Chiar dacă Edomul încerca să-şi construiască locurile devastate, Iehova avea să le dărâme, iar ei aveau să fie numiţi „ţinutul răutăţii“, poporul condamnat de Iehova, căci Iehova avea să fie „preamărit peste teritoriul lui Israel“ (1:4, 5).

 8. Cum au profanat preoţii masa lui Iehova, şi de ce avea să vină blestemul asupra lor?

⁸ Apoi, Iehova li s-a adresat direct ‘preoţilor, care îi dispreţuiau numele’. Când au încercat să se justifice, Iehova le-a atras atenţia cu privire la animalele oarbe, şchioape şi bolnave pe care i le aduceau ca jertfă şi i-a întrebat dacă guvernatorul lor ar fi acceptat astfel de ofrande. Nici Iehova nu-şi găsea plăcerea în ele. Numele său trebuia înălţat printre naţiuni, dar ei îl profanau, zicând: „Masa lui Iehova este pângărită“. Asupra lor avea să vină blestemul, fiindcă acţionaseră cu viclenie, încălcându-şi făgăduinţele şi oferind jertfe fără valoare. ‘«Căci eu sunt un Rege mare», a spus Iehova al armatelor, «şi numele meu va fi de temut printre naţiuni».’ (1:6, 12, 14)

 9. Ce nu făcuseră preoţii, şi cum profanaseră ei sfinţenia lui Iehova?

⁹ Iehova le-a dat apoi o poruncă preoţilor, spunându-le că, dacă nu luau în serios acest sfat, avea să trimită blestemul peste ei şi peste binecuvântările lor. El avea să le împrăştie pe faţă baliga sărbătorilor lor, fiindcă nu respectaseră legământul lui Levi. ‘Căci buzele preotului trebuiau să păstreze cunoştinţa şi din gura lui poporul aştepta legea, pentru că el era mesagerul lui Iehova al armatelor.’ (2:7) Maleahi mărturiseşte apoi marele păcat al lui Israel şi al lui Iuda. Ei se purtaseră ca nişte trădători unii faţă de alţii şi profanaseră sfinţenia lui Iehova, Tatăl şi Creatorul lor, luându-şi ca mireasă pe fiica unui dumnezeu străin. Îl obosiseră peste măsură pe Iehova. Chiar se întrebau: „Unde este Dumnezeul dreptăţii?“ (2:17).

10. Pentru ce lucrare de judecată avea să vină Domnul la templul său?

¹⁰ Adevăratul Domn şi mesagerul (3:1–18). Profeţia ajunge apoi la punctul culminant cu următoarele cuvinte rostite de „Iehova al armatelor“: „Iată că îl trimit pe mesagerul meu, iar el va pregăti calea înaintea mea. Şi, pe neaşteptate, va veni la templul Său adevăratul Domn, pe care-l căutaţi, şi mesagerul legământului, în care vă găsiţi plăcerea. Iată! El va veni negreşit“ (3:1). În calitate de topitor, el avea să-i purifice pe fiii lui Levi şi să se grăbească să depună mărturie împotriva celor răi, care nu se temuseră de el. Iehova nu se schimbă şi, fiindcă erau fiii lui Iacob, el avea să se întoarcă la ei plin de îndurare dacă şi ei se întorceau la el.

11. Cum puteau ei să-l pună la încercare pe Dumnezeu, şi ce binecuvântări aveau să urmeze?

¹¹ Deşi îl jefuiseră pe Dumnezeu, el îi invită să-l pună la încercare, aducând zeciuielile în depozit ca să fie hrană în casa lui, încrezători că el avea să deschidă zăgazurile cerurilor şi să reverse peste ei binecuvântări din belşug. Ei aveau să devină o ţară a desfătării pe care toate naţiunile aveau s-o numească fericită. Cei ce se temeau de Iehova au vorbit unul cu altul, iar Iehova a luat aminte şi a ascultat. „Şi o carte de amintire a început să fie scrisă înaintea lui despre cei ce se tem de Iehova şi despre cei ce se gândesc la numele său.“ (3:16) În mod sigur, ei aveau să-i aparţină lui Iehova în ziua în care el avea să aducă în existenţă o proprietate specială.

12. Care este promisiunea cu privire la ziua înfricoşătoare a lui Iehova?

¹² Ziua cea mare şi înfricoşătoare a lui Iehova (4:1–6). Aceasta era ziua care avea să vină şi să-i mistuie pe cei răi, fără să le lase nici rădăcină, nici ramură. Dar pentru cei ce se temeau de numele lui Iehova avea să strălucească soarele dreptăţii şi astfel aveau să fie vindecaţi. Iehova îi sfătuieşte să-şi aducă aminte de legea lui Moise. El promite că îl va trimite pe profetul Ilie înainte de a veni ziua sa cea mare şi înfricoşătoare. Apoi spune despre Ilie: „El va întoarce inima taţilor spre fii şi inima fiilor spre taţi, ca nu cumva să vin, să lovesc pământul şi să-l distrug cu desăvârşire“ (4:6).

DE CE ESTE DE FOLOS

13. Ce spune Maleahi despre: a) îndurarea şi iubirea lui Iehova? b) responsabilitatea celor ce predau Cuvântul lui Dumnezeu? c) cei ce încalcă legile şi principiile lui Dumnezeu?

¹³ Cartea Maleahi ne ajută să înţelegem principiile neschimbătoare ale lui Iehova Dumnezeu şi iubirea sa plină de îndurare. La început, ea scoate în evidenţă marea iubire a lui Iehova faţă de „Iacob“, poporul său. El le-a spus fiilor lui Iacob: „Eu sunt Iehova, eu nu mă schimb“. În pofida marii lor răutăţi, el era dispus să se întoarcă la poporul său, dacă şi acesta se întorcea la el. Într-adevăr, Iehova este un Dumnezeu îndurător! (Mal. 1:2; 3:6, 7; Rom. 11:28; Ex. 34:6, 7) Prin intermediul lui Maleahi, Iehova a subliniat că buzele preotului ‘trebuiau să păstreze cunoştinţa’. Toţi cei ce au sarcina de a preda Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să acorde atenţie acestui lucru, asigurându-se că le împărtăşesc altora o cunoştinţă exactă (Mal. 2:7; Filip. 1:9–11; compară cu Iacov 3:1). Iehova nu-i tolerează pe cei ipocriţi, pe cei ce încearcă să demonstreze că „oricine face răul este bun în ochii lui Iehova“. Nimeni n-ar trebui să-şi închipuie că îl poate înşela pe Iehova, aducându-i o ofrandă superficială acestui mare Rege (Mal. 2:17; 1:14; Col. 3:23, 24). Iehova se va grăbi să depună mărturie împotriva tuturor celor ce încalcă legile şi principiile sale drepte. Nimeni să nu creadă că va rămâne nepedepsit dacă acţionează cu răutate. Iehova îi va judeca pe toţi aceştia (Mal. 3:5; Evr. 10:30, 31). Cei drepţi pot avea încredere deplină că Iehova îşi va aduce aminte de faptele lor şi îi va răsplăti. Ei ar trebui să acorde atenţie legii lui Moise, aşa cum a făcut Isus, deoarece ea conţine multe aspecte care s-au împlinit în el (Mal. 3:16; 4:4; Luca 24:44, 45).

14. a) Spre ce îndreaptă în mod deosebit atenţia cartea Maleahi? b) Cum s-a împlinit Maleahi 3:1 în secolul I e.n.?

¹⁴ Maleahi, ultima carte a Scripturilor ebraice inspirate, îndreaptă atenţia spre unele evenimente legate de venirea lui Mesia. Apariţia sa, care a avut loc după mai bine de patru secole, a fost motivul pentru care au fost redactate Scripturile greceşti creştine. Potrivit cu Maleahi 3:1, Iehova al armatelor a spus: „Iată că îl trimit pe mesagerul meu, iar el va pregăti calea înaintea mea“. Vorbind sub inspiraţie, bătrânul Zaharia a arătat că lucrul acesta s-a împlinit în persoana fiului său, Ioan Botezătorul (Luca 1:76). Isus Cristos a confirmat acest lucru şi a adăugat: „Nu s-a ridicat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul, dar cel mai mic în regatul cerurilor este mai mare decât el“. Aşa cum prezisese Maleahi, Ioan a fost trimis pentru a „pregăti calea“, astfel că el nu s-a numărat printre cei cu care Isus a încheiat mai târziu un legământ pentru un Regat (Mat. 11:7–12; Luca 7:27, 28; 22:28–30).

15. Cine este „Ilie“ din profeţia lui Maleahi?

¹⁵ Apoi, în Maleahi 4:5, 6, Iehova a promis: „Iată! Vi-l trimit pe profetul Ilie“. Cine este acest „Ilie“? Atât Isus, cât şi îngerul care i s-a arătat lui Zaharia au aplicat aceste cuvinte la Ioan Botezătorul, arătând că el avea să ‘restabilească toate lucrurile’ şi „să-i pregătească lui Iehova un popor“ pentru a-l primi pe Mesia. Maleahi mai spune însă că „Ilie“ este precursorul ‘zilei celei mari şi înfricoşătoare a lui Iehova’, indicând astfel şi o împlinire din viitor, care va avea loc într-o zi de judecată (Mat. 17:11; Luca 1:17; Mat. 11:14; Mar. 9:12).

16. Spre ce zi binecuvântată îndreaptă atenţia Maleahi, şi cum ne încurajează el?

¹⁶ În aşteptarea acelei zile, Iehova al armatelor spune: „De la răsăritul soarelui până la apusul soarelui numele meu va fi mare printre naţiuni . . . . Căci eu sunt un Rege mare . . . şi numele meu va fi de temut printre naţiuni“. El va fi într-adevăr de temut! Căci ‘ziua aceea va arde ca un cuptor şi toţi cei înfumuraţi şi toţi cei ce fac răul vor ajunge ca miriştea’. Dar cei ce se tem de numele lui Iehova sunt fericiţi, deoarece pentru ei „va străluci soarele dreptăţii, având vindecarea în aripile sale“. Aceste cuvinte ne îndreaptă atenţia spre fericitul timp când oamenii ascultători vor fi complet vindecaţi din punct de vedere spiritual, afectiv, mintal şi fizic (Rev. 21:3, 4). Îndreptând atenţia spre această binecuvântată şi glorioasă zi, Maleahi ne încurajează să ne aducem din toată inima ofranda în casa lui Iehova: „«Puneţi-mă astfel la încercare», zice Iehova al armatelor, «şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor şi dacă nu voi revărsa binecuvântări peste voi. Nimeni nu va duce lipsă de nimic»“ (Mal. 1:11, 14; 4:1, 2; 3:10).

17. Ce îndemn la optimism atenuează avertismentele din cartea Maleahi?

¹⁷ În timp ce continuă să transmită avertismentul prin care Iehova spune: ‘Ca nu cumva să vin şi să distrug pământul cu desăvârşire’, această ultimă carte a Profeţilor ne îndeamnă să fim optimişti şi bucuroşi, în armonie cu mesajul adresat de Iehova poporului său: „Toate naţiunile vă vor numi fericiţi, căci veţi deveni o ţară a desfătării“ (4:6; 3:12).