Mai întâi, Iehova i-a mustrat pe Elifaz, pe Bildad şi pe Ţofar. Adresându-i-se lui Elifaz, după toate probabilităţile cel mai în vârstă, el a spus: „Mânia Mea S-a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-aţi vorbit aşa de drept despre Mine, cum a vorbit slujitorul Meu Iov. Luaţi acum şapte viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă la slujitorul Meu Iov şi aduceţi o ardere-de-tot pentru voi. Slujitorul Meu Iov să se roage pentru voi“ (Iov 42:7, 8). Gândiţi-vă ce a însemnat acest lucru!

Iehova le-a cerut un sacrificiu considerabil lui Elifaz, lui Bildad şi lui Ţofar, probabil pentru a-i face să înţeleagă gravitatea păcatului lor. De fapt, în mod conştient sau inconştient, ei l-au blasfemat pe Dumnezeu, spunând că „El n-are încredere în slujitorii Săi“ şi că pentru el nu conta cu adevărat dacă Iov era fidel sau nu. Elifaz a spus chiar că, în ochii lui Dumnezeu, Iov nu valora mai mult decât o molie (Iov 4:18, 19; 22:2, 3)! Nu este de mirare că Iehova le-a spus: „N-aţi vorbit aşa de drept despre Mine“!

Dar asta nu a fost totul. Elifaz, Bildad şi Ţofar au păcătuit şi împotriva lui Iov când i-au spus că problemele lui erau consecinţele acţiunilor lui greşite. Acuzaţiile lor fără temei şi totala lor lipsă de empatie l-au mâhnit şi l-au deprimat pe Iov, făcându-l să strige: „Până când îmi veţi întrista sufletul şi mă veţi zdrobi cu cuvinte?“ (Iov 10:1; 19:2). Imaginaţi-vă expresia de ruşine de pe faţa acestor trei bărbaţi, care trebuiau acum să meargă la Iov să aducă o ofrandă pentru păcatele lor!

Însă Iov nu trebuia să jubileze din cauza umilirii lor. De fapt, Iehova i-a cerut să se roage pentru acuzatorii lui. Iov a făcut aşa cum i s-a spus, iar pentru aceasta a fost binecuvântat.

Înainte de a-l vindeca pe Iov, Iehova i-a cerut să se roage pentru cei care păcătuiseră împotriva lui. Ce exemplu excelent pentru noi! Iehova ne cere să-i iertăm pe cei care greşesc împotriva noastră înainte ca păcatele noastre să fie iertate de el (Matei 6:12; Efeseni 4:32). Dacă nu suntem dispuşi să-i iertăm pe alţii când există motive întemeiate să o facem, ne putem oare aştepta ca Iehova să ne arate îndurare? — Matei 18:21–35.