„Mă duce la ape liniştite“

ÎN ŢINUTURILE biblice, pârjolite de soare, oile au zilnic nevoie de apă. De aceea, păstorul are sarcina vitală de a da apă turmei. Uneori, păstorii îşi adapă oile la o fântână, turnând apa în jgheaburi pentru ca ele să poată bea (Geneza 29:1–3). Mai ales în anotimpul ploios, zonele din preajma izvoarelor sau ale râurilor sunt adevărate ‘locuri de odihnă bine udate’ şi liniştite (NW). — Psalmul 23:2.

Un păstor bun trebuie să ştie unde poate găsi apă şi păşuni grase pentru turmă. Când cunoaşte foarte bine zona, el va putea asigura supravieţuirea oilor. David, care şi-a păscut mulţi ani oile pe dealurile Iudeii, a comparat îndrumarea spirituală oferită de Dumnezeu cu modul în care îşi conduce un păstor oile spre păşuni bogate şi spre ape dătătoare de viaţă. Potrivit Bibliei Cornilescu, David a spus: „El . . . mă duce la ape liniştite“. — Psalmul 23:1–3.

După mulţi ani, prin intermediul profetului Ezechiel, Iehova a folosit o ilustrare similară. El a promis că-şi va strânge poporul din ţările în care fusese împrăştiat, aşa cum îşi adună un păstor oile. Comparându-i pe israeliţi cu oile, el a promis: „Le voi aduce înapoi în ţara lor; le voi paşte pe munţii lui Israel, de-a lungul râurilor“. — Ezechiel 34:13.

Iehova Dumnezeu se îngrijeşte foarte mult şi de furnizarea apei spirituale. Cartea Revelaţia vorbeşte despre „un râu cu apa vieţii“ care iese de la tronul lui Dumnezeu (Revelaţia 22:1). Invitaţia de a bea din acest râu este adresată tuturor oamenilor: „Oricine vrea, să ia apa vieţii gratis“. — Revelaţia 22:17.

Această apă a vieţii simbolizează măsurile luate de Dumnezeu în vederea acordării vieţii veşnice. Toţi putem începe să bem din această apă ‘asimilând cunoştinţă despre singurul Dumnezeu adevărat şi despre acela pe care l-a trimis el, Isus Cristos’. — Ioan 17:3.