CADES
[Loc sfânt], Cades-Barnea [Locul sfânt din Barnea]
Loc din pustiu unde și-au așezat tabăra israeliții, situat la marginea teritoriului edomit, lângă „drumul spre Șur“. Acest drum este, probabil, actualul Darb el-Shur, care face legătura între Hebron și Egipt (Ge 16:7, 14; Nu 20:14–16 [ebr. ʽir (oraș) din Nu 20:16 poate însemna pur și simplu tabără; compară cu Nu 13:19]). Din câte se pare, de la Horeb la Cades-Barnea, pe drumul muntelui Seir, erau 11 zile de mers (De 1:2).
Despre Cades se afirmă că se afla atât în pustiul Paran, cât și în pustiul Țin. Este posibil ca Țin și Paran să fi fost pustiuri învecinate, iar Cadesul să se fi aflat la punctul lor de întâlnire; astfel, se putea spune că era situat în ambele pustiuri. Sau este posibil ca pustiul Țin să fi făcut parte din pustiul Paran, care era mai mare (Nu 13:26; 20:1). Pe vremea lui Avraam, acest loc din pustiu era numit atât En-Mișpat, cât și Cades (Ge 14:7; 20:1). Probabil că este unul și același cu Chedeș (Ios 15:21, 23).
În ce privește identificarea Cadesului, s-a sugerat că ar corespunde cu ʽAin Qedeis, situat la aproximativ 80 km S-S-V de Beer-Șeba. În mijlocul pustiului (compară cu De 1:19), izvorul cu apă dulce și cristalină de la Qedeis alimentează o oază în care cresc arbori, arbuști și multă iarbă. În apropiere mai sunt două izvoare: ʽAin el-Qudeirat și ʽAin el-Qeseimeh. În prezent, cel mai mare dintre cele trei izvoare este ʽAin el-Qudeirat, motiv pentru care unii consideră că acesta ar corespunde cu Cades-Barnea. Totuși, ʽAin Qedeis este izvorul situat cel mai la est. Prin urmare, identificarea izvorului ʽAin Qedeis cu Cades-Barnea pare să se potrivească mai bine cu descrierea graniței sudice a Canaanului, prezentată de la est la vest după cum urmează: Cades-Barnea (ʽAin Qedeis?), Hațar-Adar (ʽAin el-Qudeirat?), Ațmon (ʽAin el-Qeseimeh?) (Nu 34:3–5).
Dacă israeliții au campat într-adevăr în această regiune, ei au folosit cu siguranță toate cele trei izvoare, întrucât erau un popor numeros. De exemplu, înainte de a traversa Iordanul, ei și-au așezat tabăra „de la Bet-Ieșimot până la Abel-Sitim“ (Nu 33:49). Aceasta înseamnă o distanță de aproximativ 8 km, potrivit localizării sugerate pentru aceste puncte. Distanța de la Cades-Barnea (ʽAin Qedeis) la Ațmon (ʽAin el-Qeseimeh) este de aproximativ 14 km, iar până la Hațar-Adar (ʽAin el-Qudeirat) este de 9 km. Prin urmare, nu este exclus ca ei să fi folosit toate cele trei izvoare. De asemenea, este posibil ca întreaga regiune să se fi numit Cades-Barnea, nume care, cu timpul, a ajuns să desemneze doar izvorul sud-estic. (Vezi ADAR 2; AȚMON.)
În al doilea an de la ieșirea din Egipt, israeliții au plecat de la Hațerot și au campat la Cades-Barnea. (Compară cu Nu 10:11, 12, 33, 34; 12:16; 13:26.) Atunci Moise a trimis 12 bărbați ca să spioneze Țara Promisă. Când s-au întors, zece dintre ei au adus un raport negativ, care i-a făcut pe israeliți să murmure și să se răzvrătească. De aceea, Iehova a condamnat națiunea să pribegească prin pustiu. Israeliții însă, fără să aibă aprobarea și îndrumarea divină, au încercat să ia în stăpânire Canaanul, suferind o înfrângere umilitoare (Nu 13:1–16, 25–29; 14:1–9, 26–34, 44, 45; 32:7–13; De 1:41–45). După aceea, israeliții au rămas o vreme la Cades-Barnea (De 1:46). Dar scopul lui Iehova nu era ca ei să rămână acolo. Mai înainte le spusese: „Deoarece amaleciții și canaaniții locuiesc în vale, mâine [expresie idiomatică ebraică ce înseamnă «mai târziu», ca în Ex 13:14] întoarceți-vă și mergeți spre pustiu pe drumul Mării Roșii“ (Nu 14:25).
Prin urmare, israeliții au plecat de la Cades-Barnea și au pribegit prin pustiu 38 de ani (De 2:1, 14). Se pare că, în acest timp, ei și-au așezat tabăra în 18 locuri diferite, acesta fiind numărul aproximativ al locurilor în care au campat israeliții după plecarea de la Hațerot. (Compară cu Nu 12:16–13:3, 25, 26; 33:16–36.) Deși, după ce au plecat de la Hațerot, israeliții s-au oprit la Cades, în Numerele 33:18 Cadesul nu este menționat după Hațerot. Poate că a fost omis în mod intenționat sau poate că, așa cum au sugerat unii în trecut, Cadesul era unul și același cu Ritma.
În cele din urmă, israeliții s-au întors la Cades, din câte se pare în prima lună a celui de-al patruzecilea an de la ieșirea din Egipt (Nu 20:1; 33:36–39). Aici a murit Miriam, sora lui Moise. Tot în timp ce se aflau aici, Moise și Aaron au pierdut privilegiul de a intra în Țara Promisă deoarece nu l-au sfințit pe Iehova când le-a dat în mod miraculos apă israeliților campați la Cades. După aceea, Moise i-a cerut regelui Edomului permisiunea să treacă prin teritoriul lui (Nu 20:1–17). Acesta a refuzat și, din câte se pare, israeliții au mai rămas o vreme la Cades (Nu 20:18; Ju 11:16, 17) înainte de a porni spre Țara Promisă pe la muntele Hor (Nu 20:22; 33:37). Când au ajuns în câmpiile Moabului, la est de Iordan, Iehova le-a spus care aveau să fie granițele Țării Promise, menționând Cades-Barnea printre punctele ce aveau să marcheze granița de sud (Nu 33:50; 34:4). Mai târziu, israeliții, aflați sub conducerea lui Iosua, au cucerit regiunea ce se întindea de la Cades-Barnea până la Gaza (Ios 10:41), iar Cades-Barnea a ajuns să fie unul dintre punctele de la granița sudică a lui Iuda (Ios 15:1–4).
În Psalmul 29:8 se spune că glasul lui Iehova face „să se zvârcolească pustiul Cades“. Aceste cuvinte ar putea face aluzie la furtunile violente ce se stârnesc în munții de la nord și ajung în regiunea Cadesului, la sud, formând aici vârtejuri de nisip, care dau impresia că pustiul se zvârcolește.