Poţi să mori din cauza unei inimi zdrobite?

DIN NEFERICIRE, sunt mult prea dese astfel de cazuri: O persoană în vârstă, aparent sănătoasă, căreia tocmai i-a murit partenerul de căsătorie, cade şi moare după câteva zile sau săptămâni. Cauza morţii? „O inimă zdrobită“, spun prietenii.

Aceasta poate fi mai mult decât o figură de stil. Cercetătorii ştiu de mult timp că stresul continuu inundă inima cu substanţe chimice care pot provoca bătăi neregulate ale inimii sau chiar convulsii. Însă exact modul în care se declanşează acest proces la nivelul creierului a rămas un mister.

Stephen M. Oppenheimer, neurolog la Universitatea de Medicină „Johns Hopkins“ din Baltimore, Maryland, S.U.A., crede că a identificat o zonă a creierului care face legătura dintre inimă şi sentimente. Zona insulară de pe cortex este o mică porţiune a creierului în care sistemul nervos vegetativ, care controlează unele funcţii, cum ar fi respiraţia şi bătăile inimii, se întâlneşte cu sistemul limbic, care are legătură cu sentimentele, cum ar fi mânie, teamă şi plăcere. Medicul Oppenheimer a descoperit că stimularea zonei insulare de pe cortex la şobolani a dus la leziuni ale muşchiului inimii, leziuni asemănătoare celor care au fost văzute la oamenii care au avut fibrilaţii cardiace bruşte. S-a demonstrat, de asemenea, că stimularea zonei insulare de pe cortex la oameni produce schimbări în ce priveşte ritmul cardiac şi tensiunea arterială. Aceste descoperiri sugerează faptul că este, într-adevăr, posibil să mori din cauza unei inimi zdrobite.

Unii susţin că o inimă zdrobită a fost o cauză a morţii lui Isus Cristos, despre care s-a profeţit: „Dispreţul mi-a frânt inima şi sunt copleşit de apăsare“ (Psalmul 69:20). Trebuie înţelese aceste cuvinte în sens literal? Probabil că da, deoarece orele care au precedat moartea lui Isus au fost ore de chin — nu numai fizic, ci şi emoţional (Matei 27:46; Luca 22:44; Evrei 5:7). În plus, o inimă zdrobită poate să fie explicaţia faptului că, atunci când Isus a fost străpuns cu o suliţă imediat după ce a murit, din rană a ţâşnit „sânge şi apă“. Perforarea inimii sau a unei artere principale ar fi putut lăsa sângele să pătrundă fie în cavitatea toracică, fie în pericard — o membrană care conţine un lichid şi care înveleşte lejer inima. Străpungerea oricăreia dintre acestea ar fi putut cauza ţâşnirea a ceea ce părea a fi „sânge şi apă“. — Ioan 19:34.

Bineînţeles, au existat în mod sigur şi alte cauze ale morţii relativ rapide a lui Isus, printre care şi modul în care a fost atârnat pe lemn şi abuzurile pe care le-a îndurat înainte de aceasta. Cât de recunoscători suntem că, în astfel de condiţii grele, Isus a rămas loial! Ca urmare, el a fost înălţat foarte sus de Tatăl său, Iehova (Filipeni 2:8–11). În plus, el a făcut posibil ca noi să trăim pentru totdeauna pe un pământ paradiziac. — Ioan 17:3; Apocalipsa 21:3, 4.