Demnitatea, o calitate care îl onorează pe Iehova

„Te-ai îmbrăcat în demnitate şi splendoare.“ (PS. 104:1)

 1, 2. a) Ce se înţelege prin „demnitate“? b) La ce întrebări vom răspunde în acest articol?

BIBLIA spune despre Iehova: „Te-ai îmbrăcat în demnitate“ (Ps. 104:1). În cazul oamenilor, a fi demn înseamnă printre altele a fi bine aranjat. De pildă, apostolul Pavel le sfătuia pe femeile creştine „să se împodobească cu haine bine aranjate, cu modestie şi judecată sănătoasă, nu cu împletituri de păr neobişnuite şi cu aur, cu perle sau cu haine foarte scumpe“ (1 Tim. 2:9). Dar o conduită demnă care îl glorifică pe Iehova şi îi reflectă splendoarea înseamnă mai mult decât atât (Iov 40:10).

² În Biblie, cuvântul ebraic pentru „demnitate“ poate fi tradus „splendoare“, „maiestate“, „glorie“ şi „onoare“. Potrivit unui dicţionar, a fi demn înseamnă „a fi merituos, onorat sau apreciat“. Şi nimeni nu este demn de mai multă onoare şi preţuire ca Iehova! Fiindu-i slujitori dedicaţi şi noi trebuie să avem o vorbire şi o comportare demne. Dar de ce pot oamenii să se poarte cu demnitate? Care sunt câteva dovezi ale demnităţii şi splendorii lui Iehova? Cum ar trebui să ne influenţeze demnitatea lui Dumnezeu? Ce învăţăm de la Isus despre această calitate? Cum o putem manifesta şi noi?

De ce pot oamenii să se poarte cu demnitate

 3, 4. a) Dat fiind că ni s-a arătat demnitate, cum ar trebui să reacţionăm? b) Spre cine îndreaptă atenţia în mod profetic Psalmul 8:5–9? (Vezi nota de subsol.) c) Pe cine a tratat Iehova cu demnitate în trecut?

³ Oamenii se pot purta cu demnitate deoarece au fost creaţi după chipul lui Dumnezeu. Iehova i-a acordat demnitate primului om când l-a numit administrator al pământului (Gen. 1:26, 27). Chiar şi după ce omul a pierdut perfecţiunea, Iehova i-a reamintit responsabilitatea pe care o avea cu privire la pământ. Astfel, Dumnezeu continuă să-i trateze pe oameni cu demnitate. (Citeşte Psalmul 8:5–9.)a Aceasta impune ca şi noi să ne comportăm cu demnitate, adică să lăudăm măreţul nume al lui Iehova, motivaţi fiind de teamă sfântă.

⁴ Iehova le acordă demnitate îndeosebi celor ce înfăptuiesc un serviciu sacru. De pildă, el l-a tratat în mod demn pe Abel acceptându-i jertfa şi respingând jertfa fratelui său Cain (Gen. 4:4, 5). Lui Moise i s-a spus ‘să pună o parte din gloria sa’ peste Iosua, omul care avea să devină conducătorul Israelului după el (Num. 27:20). Iar despre Solomon, fiul lui David, citim: „Iehova a continuat să-l înalţe nespus de mult pe Solomon înaintea ochilor întregului Israel şi să-i acorde o demnitate regală cum nu-i mai fusese acordată niciunui alt rege al lui Israel înaintea lui“ (1 Cron. 29:25). Dumnezeu le va acorda o demnitate deosebită creştinilor unşi înviaţi care au vorbit cu fidelitate despre „gloria splendorii domniei sale“ (Ps. 145:11–13). Dar şi o mulţime tot mai numeroasă de „alte oi“ ale lui Isus este binecuvântată şi tratată cu demnitate deoarece îl laudă pe Iehova (Ioan 10:16).

Dovezi clare ale demnităţii şi splendorii lui Iehova

 5. Cât de mare este demnitatea lui Iehova?

⁵ Într-un imn în care măreţia lui Dumnezeu este pusă în contrast cu micimea omului, psalmistul David a cântat: „O, Iehova, Domnul nostru, cât de măreţ este numele tău pe tot pământul, tu, despre a cărui demnitate se vorbeşte mai presus de ceruri!“ (Ps. 8:1). Iehova Dumnezeu este cea mai măreaţă şi mai demnă Persoană din univers din veşnicie în veşnicie, adică dinainte de crearea ‘cerurilor şi a pământului’ şi chiar şi după grandioasa împlinire a scopului său de a face pământul paradis şi de a aduce familia umană la perfecţiune (Gen. 1:1; 1 Cor. 15:24–28; Rev. 21:1–5).

 6. De ce a spus psalmistul că Iehova e îmbrăcat în demnitate?

⁶ Cât de mişcat trebuie să fi fost psalmistul observând noaptea grandoarea tăcutului cer presărat cu nenumărate „bijuterii“ scânteietoare! Minunându-se de felul în care Iehova ‘a întins cerurile ca pe o pânză de cort’, el a spus că Iehova este îmbrăcat în demnitate datorită impresionantei Sale capacităţi creatoare. (Citeşte Psalmul 104:1, 2.) Demnitatea şi splendoarea Creatorului invizibil şi Atotputernic sunt evidente în toate lucrările sale vizibile.

 7, 8. Cum depun mărturie cerurile despre demnitatea şi splendoarea lui Iehova?

⁷ Să ne gândim de pildă la galaxia Calea Lactee. În nemărginitul ocean de stele, planete şi sisteme solare, Pământul nu este decât un fir de nisip pe o plajă nesfârşită. Şi să ne gândim că în această galaxie există peste 100 de miliarde de stele! Dacă ar fi să numărăm 24 de ore din 24 câte o stea pe secundă, ne-ar trebui peste 3 000 de ani ca să ajungem la 100 de miliarde!

⁸ Şi dacă numai Calea Lactee are 100 de miliarde de stele ce se poate spune despre restul universului? Astronomii estimează că în univers există între 50 şi 125 de miliarde de galaxii, iar Calea Lactee este doar una dintre ele. Câte stele există în întregul univers? Fără îndoială că răspunsul depăşeşte puterea noastră de înţelegere! Dar Iehova „socoteşte numărul stelelor, pe toate le cheamă pe nume“ (Ps. 147:4). Când ne gândim că Iehova este îmbrăcat într-o asemenea demnitate şi splendoare, nu ne simţim îndemnaţi să-i lăudăm măreţul nume?

 9, 10. De ce este pâinea o dovadă a înţelepciunii Creatorului?

⁹ După ce am vorbit despre cerurile măreţe, să ne gândim acum la pâinea cea de toate zilele. Iehova nu este doar „Făuritorul cerului şi al pământului“, ci şi „Cel ce le dă pâine celor flămânzi“ (Ps. 146:6, 7). Măreţele lucrări ale lui Dumnezeu, inclusiv cerealele din care se face pâine, sunt o dovadă ‘a gloriei şi splendorii’ Sale. (Citeşte Psalmul 111:1–5.) Isus şi-a învăţat continuatorii să se roage: „Dă-ne astăzi pâinea noastră pentru ziua de azi“ (Mat. 6:11). Pâinea era aliment de bază pentru multe popoare antice, inclusiv pentru israeliţi. Deşi e considerată un aliment simplu, procesele chimice care transformă cele câteva ingrediente de bază în gustoasa pâine nu sunt nici pe departe simple.

¹⁰ Când a fost scrisă Biblia, israeliţii făceau pâine din făină de grâu sau de orz şi apă. Uneori puneau şi plămădeală, sau drojdie. Aceste substanţe simple se amestecă şi dau naştere unui număr impresionant de compuşi chimici care interacţionează. Dar ce se întâmplă în timpul acestui proces nu înţelegem încă pe deplin. Un alt proces remarcabil este digerarea pâinii. Nu e de mirare că psalmistul a cântat: „Cât de multe sunt lucrările tale, o, Iehova! Pe toate le-ai făcut cu înţelepciune“! (Ps. 104:24) Vă simţiţi şi voi îndemnaţi să-l lăudaţi pe Iehova?

Cum ne influenţează demnitatea şi splendoarea lui Dumnezeu?

11, 12. Ce influenţă poate avea asupra noastră meditarea la lucrările de creaţie ale lui Dumnezeu?

¹¹ Nu trebuie să fim astronomi ca să ne minunăm de frumuseţea cerului înstelat, şi nici chimişti ca să înţelegem valoarea pâinii. Însă, ca să apreciem splendoarea Creatorului nostru, trebuie să ne facem timp să reflectăm la lucrarea mâinilor lui. Ce influenţă are asupra noastră meditarea la aceste lucruri? Aceeaşi influenţă pe care o are reflectarea la celelalte lucrări ale lui Iehova.

¹² Iată ce a spus David despre lucrările măreţe înfăptuite de Iehova în folosul poporului său: „La glorioasa splendoare a demnităţii tale şi la lucrările tale minunate voi medita“ (Ps. 145:5). Urmând exemplul lui David, noi studiem Biblia şi ne facem timp să medităm la cele citite. Ce efect are asupra noastră meditarea? Apreciem şi mai mult demnitatea şi splendoarea lui Dumnezeu. Prin urmare, ne simţim impulsionaţi să-l onorăm pe Iehova asemenea lui David şi să spunem: „Voi vesti măreţia ta“ (Ps. 145:6). Meditarea la minunatele lucrări de creaţie trebuie să ne întărească relaţiile cu Iehova şi să ne îndemne să le vorbim şi altora despre el cu entuziasm şi hotărâre. Prin urmare, să ne întrebăm: Anunţ eu cu zel vestea bună? Îi ajut pe oameni să aprecieze demnitatea, splendoarea şi măreţia lui Iehova Dumnezeu?

Isus reflectă perfect demnitatea lui Dumnezeu

13. a) Potrivit textului din Daniel 7:13, 14, ce anume i-a conferit Iehova Fiului său? b) Cum îşi tratează Regele Isus supuşii?

¹³ Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, a anunţat cu zel vestea bună şi i-a dat glorie măreţului său Tată ceresc. Iehova i-a conferit Fiului său unic-născut o mare demnitate dându-i ‘stăpânire şi un regat’. (Citeşte Daniel 7:13, 14.) Dar Isus nu este trufaş sau inabordabil. Dimpotrivă, e un Conducător plin de compasiune care înţelege limitele supuşilor săi şi îi tratează cu demnitate. Să analizăm un exemplu care ne arată cum i-a tratat Isus, Regele desemnat de Dumnezeu, pe oamenii pe care i-a întâlnit, în special pe cei respinşi de alţii şi care păreau nedemni de a fi iubiţi.

14. Cum erau priviţi leproşii în anticul Israel?

¹⁴ În timpurile antice, mulţi dintre cei ce sufereau de lepră se stingeau în chinuri groaznice, după ce boala se extindea în tot corpul. Se considera că e imposibil să vindeci pe cineva de lepră aşa cum e imposibil să scoli un om din morţi (Num. 12:12; 2 Regi 5:7, 14). Leproşii erau declaraţi necuraţi, provocau dezgust şi erau izolaţi de comunitate. Când se apropiau de oameni, trebuiau să strige în semn de avertizare: „Necurat, necurat!“ (Lev. 13:43–46). Un lepros era ca şi mort. Potrivit scrierilor rabinice, trebuia să stea la cel puţin 1,7 metri distanţă de oameni. Există dovezi că un conducător religios a aruncat cu pietre într-un lepros ca să-l ţină la distanţă.

15. Cum s-a purtat Isus cu un lepros?

¹⁵ Dar să remarcăm cum a reacţionat Isus când un lepros s-a apropiat de el şi l-a implorat să-l vindece. (Citeşte Marcu 1:40–42.) În loc să-l alunge, Isus l-a tratat cu compasiune şi demnitate. A văzut că avea nevoie de alinare. Profund mişcat, a trecut imediat la acţiune: A întins mâna, l-a atins şi l-a vindecat.

16. Ce aţi învăţat din modul în care îi trata Isus pe ceilalţi?

¹⁶ Dar cum putem şi noi, continuatorii lui Isus, să reflectăm demnitatea Tatălui său? O modalitate este să înţelegem că toţi oamenii, indiferent de poziţia socială, vârstă sau starea lor de sănătate, merită onoare şi respect (1 Pet. 2:17). Mai ales cei ce răspund de alţii, de pildă soţii, părinţii şi bătrânii creştini, trebuie să-i trateze cu demnitate pe cei daţi în grija lor şi să-i ajute să-şi păstreze respectul de sine. Accentuând că toţi creştinii trebuie să facă acest lucru, Biblia spune: „În iubire frăţească, fiţi plini de afecţiune tandră unii faţă de alţii. În a vă arăta onoare unii altora, fiţi primii“ (Rom. 12:10).

Demnitate în închinare

17. Cum arată Scripturile că trebuie să fim demni când ne închinăm lui Iehova?

¹⁷ Biblia arată că trebuie să fim demni mai ales când ne închinăm lui Iehova. În Eclesiastul 5:1 citim: „Păzeşte-ţi piciorul când te duci la casa adevăratului Dumnezeu“. Atât lui Moise, cât şi lui Iosua li s-a poruncit să-şi scoată sandalele când s-au aflat într-un loc sfânt (Ex. 3:5; Ios. 5:15). Era o dovadă de respect sau de reverenţă. Preoţii israeliţi erau obligaţi să poarte pantaloni de in „ca să-şi acopere goliciunea“ (Ex. 28:42, 43). Astfel nu erau indecenţi când slujeau la altar. De fapt, toţi membrii familiei preoţeşti trebuiau să respecte înaltele norme divine referitoare la demnitate.

18. Ce înseamnă a ne închina lui Iehova cu demnitate?

¹⁸ Prin urmare, demnitatea în închinare implică onoare şi respect. Ca să fim demni de onoare şi respect trebuie să fim respectuoşi. Demnitatea nu trebuie să se rezume la vorbe, nu trebuie să fie de suprafaţă. Trebuie să izvorască din adâncul inimii, unde doar Dumnezeu poate privi (1 Sam. 16:7; Prov. 21:2). Demnitatea trebuie să fie parte integrantă a personalităţii noastre şi să ne influenţeze conduita, atitudinea, relaţiile cu ceilalţi şi chiar modul în care ne privim pe noi înşine. Într-adevăr, trebuie să fim mereu demni în tot ce facem şi spunem. În ce priveşte conduita, îmbrăcămintea şi aspectul exterior, simţim asemenea lui Pavel: „Noi nu dăm în niciun fel vreun motiv de poticnire, pentru ca serviciul nostru să nu fie criticat, ci în orice privinţă ne recomandăm ca slujitori ai lui Dumnezeu“ (2 Cor. 6:3, 4). Noi ‘împodobim învăţătura Salvatorului nostru, Dumnezeu, în toate lucrurile’ (Tit 2:10).

Să fim mereu demni

19, 20. a) Care este o modalitate excelentă de a le acorda altora demnitate? b) Ce suntem hotărâţi să facem?

¹⁹ Creştinii unşi, ca „ambasadori în locul lui Cristos“, se poartă cu demnitate (2 Cor. 5:20). „Alte oi“, care îi sprijină în mod loial, sunt mesageri demni ai Regatului mesianic. Un ambasador sau un mesager vorbeşte cu îndrăzneală şi demnitate în favoarea guvernului său. Prin urmare, trebuie să vorbim cu demnitate şi îndrăzneală în favoarea guvernului, sau Regatului, lui Dumnezeu (Ef. 6:19, 20). Şi când le aducem altora „veşti bune despre ceva mai bun“, oare nu le acordăm demnitate? (Is. 52:7)

²⁰ Să fim deci hotărâţi să-l glorificăm pe Dumnezeu purtându-ne cu demnitate (1 Pet. 2:12). Să arătăm întotdeauna un respect profund faţă de el, faţă de închinare şi faţă de colaboratorii noştri în credinţă. Iar Iehova, care este îmbrăcat în demnitate şi splendoare, se va bucura pentru că ne închinăm lui în mod demn!

[Notă de subsol]

Cum aţi răspunde?

• Ce influenţă trebuie să aibă asupra noastră demnitatea lui Iehova?

• Ce putem învăţa despre demnitate din felul în care Isus l-a tratat pe un lepros?

• Cum putem fi demni onorându-l astfel pe Iehova?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]

Cum i-a acordat Iehova demnitate lui Abel?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 14]

Pâinea este o dovadă a măreţiei lucrărilor lui Iehova

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Ce aţi învăţat despre demnitate din felul în care Isus l-a tratat pe un lepros?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 16]

Demnitatea în închinare îl onorează pe Iehova