„Să acordăm o atenţie mai mult decât obişnuită“

„Este necesar să acordăm o atenţie mai mult decât obişnuită lucrurilor pe care le-am auzit, ca nu cumva să mergem în derivă.“ — EVREI 2:1.

 1. Explicaţi în ce mod poate duce neatenţia la dezastru.

NUMAI în Statele Unite mor anual în accidente de circulaţie aproximativ 37 000 de oameni. Specialiştii spun că multe dintre aceste decese ar fi putut fi evitate dacă şoferii ar fi condus cu mai multă atenţie. Atenţia unor şoferi este distrasă de indicatoare, de panouri publicitare sau chiar de folosirea celularului. Există şi o categorie de şoferi care obişnuiesc să mănânce în timp ce conduc. În toate aceste situaţii, neatenţia poate duce la dezastru.

 2, 3. Ce îndemn le-a dat Pavel creştinilor evrei, şi de ce era potrivit sfatul lui?

² Cu aproape 2 000 de ani înainte de inventarea automobilului, apostolul Pavel a identificat un anumit gen de neatenţie din cauza căruia unii creştini evrei aveau să ajungă la dezastru. Pavel a accentuat faptul că Isus Cristos a primit după înviere o poziţie superioară celei a îngerilor, fiind aşezat la dreapta lui Dumnezeu. În continuare, apostolul a spus: „De aceea este necesar să acordăm o atenţie mai mult decât obişnuită lucrurilor pe care le-am auzit, ca nu cumva să mergem în derivă“. — Evrei 2:1.

³ De ce trebuiau creştinii evrei ‘să acorde o atenţie mai mult decât obişnuită lucrurilor pe care le auziseră’ despre Isus? Deoarece trecuseră aproape 30 de ani de când Isus părăsise scena pământească. În absenţa Stăpânului lor, unii creştini evrei începuseră să meargă în derivă din punct de vedere spiritual, deviind de la credinţa adevărată. Atenţia le era distrasă de iudaism, fosta lor formă de închinare.

Ei trebuiau să acorde o atenţie mai mare

 4. Din ce cauză erau tentaţi, după cât se pare, unii creştini evrei să se întoarcă la iudaism?

⁴ Dar de ce ar fi putut fi tentat un creştin să se întoarcă la iudaism? Deoarece sistemul de închinare prevăzut de Lege se baza pe lucruri vizibile. Oamenii puteau să-i vadă pe preoţi şi să simtă mirosul jertfelor arzânde. Creştinismul, în schimb, era total diferit în anumite aspecte. Creştinii aveau un Mare Preot, în persoana lui Isus Cristos, dar acesta nu mai putea fi văzut pe pământ de circa treizeci de ani (Evrei 4:14). Aveau şi un templu, dar locul sfânt al acestuia era chiar cerul (Evrei 9:24). Spre deosebire de circumcizia fizică practicată sub Lege, circumcizia creştină era „aceea a inimii, prin spirit“ (Romani 2:29). De aceea, creştinismul începuse să li se pară creştinilor evrei ceva abstract.

 5. Cum a arătat Pavel că sistemul de închinare instituit de Isus era superior celui prevăzut de Lege?

⁵ Creştinii evrei trebuiau să înţeleagă un lucru deosebit de important cu privire la sistemul de închinare instituit de Cristos. Acest sistem de închinare se baza mai mult pe credinţă decât pe vedere şi era superior Legii transmise prin profetul Moise. Iată ce a scris Pavel în acest sens: „Căci, dacă sângele de ţapi şi de tauri, şi cenuşa unei viţele, stropită peste cei care s-au întinat, sfinţeşte până acolo încât carnea devine curată, cu cât mai mult sângele Cristosului, care, prin intermediul unui spirit veşnic, s-a oferit pe sine fără pată lui Dumnezeu, ne va curăţa conştiinţa de lucrări moarte ca să-i aducem un serviciu sacru Dumnezeului celui viu?“ (Evrei 9:13, 14). Da, iertarea de care beneficiem prin credinţa în jertfa de răscumpărare a lui Isus Cristos este în multe privinţe net superioară celei acordate în virtutea jertfelor oferite sub Lege. — Evrei 7:26–28.

 6, 7. a) De ce era imperios necesar ca evreii deveniţi creştini ‘să acorde o atenţie mai mult decât obişnuită lucrurilor auzite’? b) Cât timp avea să mai reziste Ierusalimul după ce le-a scris Pavel evreilor (vezi nota de subsol)?

⁶ Dar mai exista un motiv pentru care creştinii evrei trebuiau să fie deosebit de atenţi la lucrurile auzite despre Isus. El prezisese că Ierusalimul avea să fie distrus: „Vor veni peste tine zile în care duşmanii tăi vor zidi în jurul tău o fortificaţie cu stâlpi ascuţiţi şi te vor înconjura şi te vor strâmtora din toate părţile, te vor trânti la pământ pe tine şi pe copiii tăi dinăuntrul tău, şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că nu ai discernut timpul când ai fost inspectat“. — Luca 19:43, 44.

⁷ Când avea să se întâmple acest eveniment? Isus nu a dezvăluit ziua şi ora, ci a dat următoarele instrucţiuni: „Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de armate campate, atunci să ştiţi că pustiirea lui s-a apropiat. Atunci cei din Iudeea să înceapă să fugă la munţi, şi cei din mijlocul lui să se retragă, şi cei din zonele rurale să nu intre în el“ (Luca 21:20, 21). În următorii 30 de ani, unii dintre creştinii din Ierusalim şi-au pierdut simţul urgenţei, iar atenţia le-a fost distrasă. Era ca şi cum ar fi fost distraşi pe drum de ceva. Dacă nu aveau să-şi schimbe modul de gândire, îi aştepta dezastrul. Şi, chiar dacă le venea greu să creadă acest lucru, distrugerea Ierusalimului era iminentă!a Pavel spera ca prin sfatul dat să-i trezească la realitate pe creştinii din Ierusalim care dormitau din punct de vedere spiritual.

„Să acordăm o atenţie mai mult decât obişnuită“

 8. De ce trebuie „să acordăm o atenţie mai mult decât obişnuită“ adevărurilor din Cuvântul lui Dumnezeu?

⁸ Asemenea creştinilor din secolul I, şi noi trebuie „să acordăm o atenţie mai mult decât obişnuită“ adevărurilor din Cuvântul lui Dumnezeu. De ce? Deoarece în faţa noastră se profilează distrugerea iminentă nu doar a unei naţiuni, ci a unui întreg sistem de lucruri (Revelaţia 11:18; 16:14, 16). Desigur, noi nu ştim cu exactitate ziua şi ora când Iehova va trece la acţiune (Matei 24:36). Dar suntem martori oculari ai împlinirii profeţiilor biblice care arată clar că trăim în „ultimele zile“ (2 Timotei 3:1–5). De aceea, ar trebui să fim atenţi la orice lucru care ne-ar putea distrage. Trebuie să acordăm atenţie Cuvântului lui Dumnezeu şi să dăm dovadă de un acut simţ al urgenţei. Numai aşa vom ‘reuşi să scăpăm de toate aceste lucruri care trebuie să se întâmple’. — Luca 21:36.

 9, 10. a) Cum putem demonstra că suntem atenţi la chestiunile de natură spirituală? b) În ce sens este cuvântul lui Dumnezeu ‘o lampă pentru picioarele noastre’ şi ‘o lumină pe cărarea noastră’?

⁹ Cum putem arăta, în aceste timpuri de răscruce, că „acordăm o atenţie mai mult decât obişnuită“ lucrurilor spirituale? O modalitate este aceea de a asista cu regularitate la întrunirile creştine şi la congrese. Ar trebui să studiem cu asiduitate Biblia pentru a ne putea apropia de Autorul ei, Iehova (Iacov 4:8). Dacă vom asimila cunoştinţă despre Iehova studiind personal Biblia şi participând la întruniri, vom deveni asemenea psalmistului care i-a spus lui Iehova: „Cuvântul Tău este o candelă [lampă, NW] pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea“. — Psalmul 119:105.

¹⁰ Biblia este ‘o lumină pe cărarea noastră’ când ne dezvăluie scopurile divine cu privire la viitor. Ea este şi o ‘lampă pentru picioarele noastre’. Cu alte cuvinte, ne poate ajuta să înaintăm când trecem prin mari încercări. De aceea, este imperios necesar „să acordăm o atenţie mai mult decât obişnuită“ când ne întrunim cu colaboratorii noştri creştini în vederea instruirii şi când citim personal Cuvântul lui Dumnezeu. Informaţiile pe care ni le însuşim ne vor ajuta să luăm decizii utile şi înţelepte, care să-i placă lui Iehova şi să-i bucure inima (Proverbele 27:11; Isaia 48:17). Dar cum ne-am putea concentra cât mai mult la întruniri şi în timpul studiului personal, astfel încât să putem beneficia din plin de măsurile spirituale luate de Dumnezeu în folosul nostru?

Să ne îmbunătăţim capacitatea de concentrare la întruniri

11. De ce ne este greu uneori să fim atenţi la întruniri?

¹¹ Uneori ne este greu să fim atenţi la întruniri. Putem fi uşor distraşi de un copil care plânge sau de o persoană întârziată care-şi caută un loc. Poate că, după o zi plină, suntem realmente istoviţi. Sau poate că cel ce vorbeşte de la pupitru nu este un orator prea elocvent şi, fără să ne dăm seama, ajungem să visăm cu ochii deschişi sau chiar să aţipim! Având în vedere informaţiile deosebit de importante care ne sunt prezentate, ar trebui să ne îmbunătăţim capacitatea de concentrare la întrunirile congregaţiei. Dar ce am putea face în acest sens?

12. Ce ne-ar putea ajuta să fim mai atenţi la întruniri?

¹² De obicei, ne concentrăm mai uşor la întruniri dacă suntem bine pregătiţi. Faceţi-vă deci timp să analizaţi în prealabil materialul care se va studia. Citirea în fiecare zi a unui fragment din capitolele biblice repartizate pentru săptămâna în curs şi meditarea la cele citite nu vă vor lua decât câteva minute. Cu o bună planificare, vom putea găsi timp ca să ne pregătim chiar şi pentru studiul de carte al congregaţiei şi pentru studiul Turnului de veghere. Indiferent de modul în care ne vom programa timpul, un lucru este sigur: Pregătirea ne va ajuta să fim atenţi la materialul ce se va dezbate la întrunirile congregaţiei.

13. Ce ne-ar putea ajuta să rămânem concentraţi asupra materialului dezbătut la întruniri?

¹³ Pe lângă o bună pregătire, unii consideră că pot fi mai atenţi la întruniri dacă se aşază în primele rânduri la Sala Regatului. Menţinerea unui bun contact vizual cu oratorul, urmărirea în Biblie a versetelor citite şi luarea de notiţe sunt alte metode prin care ne putem controla gândurile. Dar mult mai importantă decât metoda de concentrare este pregătirea inimii. Trebuie să înţelegem scopul întrunirilor noastre. Noi ne întrunim cu colaboratorii creştini în primul rând pentru a ne închina lui Iehova (Psalmul 26:12; Luca 2:36, 37). Întrunirile sunt un mijloc important prin care suntem hrăniţi spiritualiceşte (Matei 24:45–47). În plus, ele ne oferă ocazii ‘de a ne stimula la iubire şi la lucrări excelente’. — Evrei 10:24, 25.

14. Ce anume contribuie la calitatea întrunirilor?

¹⁴ Unii au, poate, tendinţa de a evalua calitatea întrunirilor prin calitatea predării. Dacă vorbitorii sunt foarte capabili, atunci întrunirea poate fi considerată de calitate. Dar, când calitatea predării lasă de dorit, am putea tinde să cotăm întrunirea nefavorabil. Este adevărat că cei ce au de susţinut părţi în program ar trebui să-şi dea toată silinţa să predea cu măiestrie şi, mai ales, să atingă inima ascultătorilor (1 Timotei 4:16). Totuşi, noi, cei din auditoriu, nu ar trebui să fim excesiv de critici. Chiar dacă aptitudinile de predare ale celor ce susţin programul sunt importante, ele nu sunt unicul factor care determină calitatea unei întruniri. De altfel, principala noastră preocupare nu ar trebui să fie cât de bine îşi expune oratorul cuvântarea, ci cât de atenţi suntem noi la ceea ce se vorbeşte! Când participăm la întruniri şi suntem atenţi, ne închinăm lui Iehova în armonie cu voinţa sa. Acesta este factorul determinant al calităţii întrunirilor! Dacă suntem dornici să asimilăm cunoştinţă despre Dumnezeu, vom trage foloase din întruniri indiferent de aptitudinile oratorului (Proverbele 2:1–5). Să fim hotărâţi, aşadar, „să acordăm o atenţie mai mult decât obişnuită“ la întrunirile noastre.

Să tragem cât mai multe foloase din studiul personal

15. Cum putem trage foloase de pe urma studiului şi a meditării?

¹⁵ Dacă vom acorda „o atenţie mai mult decât obişnuită“ când facem studiu personal şi când medităm, vom trage multe foloase. Citirea Bibliei şi a publicaţiilor creştine, precum şi meditarea la cele citite ne vor da posibilitatea să consolidăm în inimă adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu, iar aceasta ne va influenţa în mare măsură modul în care gândim şi acţionăm. De fapt, ne va ajuta să găsim plăcere în înfăptuirea voinţei lui Iehova (Psalmii 1:2; 40:8). De aceea, trebuie să ne îmbunătăţim capacitatea de concentrare ca să putem trage cât mai multe foloase din studiu. Este atât de uşor să fim distraşi! Micile întreruperi — un telefon sau un zgomot — ne pot distrage atenţia de la ceea ce citim. Poate că ne este greu să ne concentrăm mult timp. Sau probabil că ne aşezăm să studiem cu intenţia de a ne hrăni spiritualiceşte, dar ne trezim că mintea ne zboară în altă parte. Cum am putea „să acordăm o atenţie mai mult decât obişnuită“ în timpul studiului biblic personal?

16. a) De ce este important să ne facem un program de studiu personal? b) Cum vă faceţi timp pentru studierea Cuvântului lui Dumnezeu?

¹⁶ Este bine să ne facem un program de studiu şi să ne alegem un cadru cât mai propice. Majoritatea nu prea avem timp pentru noi înşine. În goana zilnică, ne-am putea simţi asemenea unei rămurele prinse în vâltoarea unui râu învolburat. Figurativ vorbind, noi trebuie să luptăm împotriva curentului şi să căutăm un ostrov de linişte. Nu ne putem aştepta ca momentele prielnice studiului să apară de la sine, ci este necesar să ţinem situaţia sub control făcându-ne timp pentru studiu (Efeseni 5:15, 16). Unii îşi rezervă câteva momente dimineaţa, când pot fi mai puţin distraşi. Pentru alţii, momentul cel mai prielnic e seara. Important este să nu ignorăm necesitatea vitală de a asimila cunoştinţă despre Dumnezeu şi despre Fiul său (Ioan 17:3). Să ne facem, aşadar, un program de studiu personal şi să ne ţinem apoi de el.

17. Ce este meditarea, şi ce foloase ne aduce?

¹⁷ Meditarea — acest proces de aprofundare a informaţiilor însuşite în timpul studiului — este de nepreţuit. Ea ne ajută să desprindem mesajul Bibliei de pe pagina tipărită şi să ni-l întipărim în inimă, precum şi să înţelegem cum să aplicăm sfatul biblic, astfel încât să devenim „împlinitori ai cuvântului, şi nu doar ascultători“ (Iacov 1:22–25). Totodată, ea ne ajută să ne apropiem şi mai mult de Iehova, deoarece ne oferă ocazia de a reflecta asupra calităţilor sale şi a modului în care sunt evidenţiate ele în materialul analizat pe parcursul studiului.

18. Ce condiţii sunt necesare pentru a medita în mod eficient?

¹⁸ Pentru a beneficia din plin de pe urma studiului şi a meditării, trebuie să ne ţinem mintea sub control. Dacă dorim să ne întipărim în minte informaţiile asupra cărora medităm, trebuie să ne detaşăm de grijile vieţii de zi cu zi. Este adevărat că meditarea pretinde timp şi intimitate, însă cât de învioraţi ne simţim când consumăm hrana spirituală şi bem din apele adevărului conţinut în Cuvântul lui Dumnezeu!

19. a) Ce i-a ajutat pe unii să-şi mărească durata de concentrare în timpul studiului personal? b) Ce atitudine ar trebui să avem faţă de studiu, şi ce foloase putem trage în urma acestei activităţi importante?

¹⁹ Dar dacă nu ne putem concentra mult timp, iar mintea începe să ne vagabondeze? Unii şi-au dat seama că-şi pot îmbunătăţi capacitatea de concentrare dacă la început studiază intervale mai scurte, iar apoi din ce în ce mai lungi. Obiectivul nostru ar trebui să fie acela de a studia pe îndelete, nu în grabă. Trebuie să cultivăm un viu interes faţă de subiectul pe care-l analizăm. Putem face cercetări suplimentare cu ajutorul bogatei bibliografii pe care ne-o pune la dispoziţie clasa sclavului fidel şi prevăzător. Şi cât de importantă este pentru noi pătrunderea „lucrurilor profunde ale lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 2:10)! În felul acesta vom putea să ne adâncim cunoştinţa despre Dumnezeu şi să ne dezvoltăm facultăţile de percepţie (Evrei 5:14). De asemenea, dacă vom studia cu sârguinţă Cuvântul lui Dumnezeu, vom fi ‘calificaţi în mod corespunzător să-i învăţăm pe alţii’. — 2 Timotei 2:2.

20. Cum putem dezvolta şi păstra relaţii apropiate cu Iehova Dumnezeu?

²⁰ Participarea la întrunirile creştine şi studiul personal ne vor ajuta mult să dezvoltăm şi să păstrăm relaţii apropiate cu Iehova. Se pare că şi psalmistul a simţit adevărul acestor cuvinte, deoarece i-a spus lui Dumnezeu: „Cât de mult iubesc eu legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea“ (Psalmul 119:97). Să ne străduim, aşadar, să participăm cu regularitate la întruniri şi la congrese. Şi să cumpărăm orice moment oportun pentru studiu biblic şi meditare! Astfel, acordând „o atenţie mai mult decât obişnuită“ Cuvântului lui Dumnezeu, vom fi bogat binecuvântaţi.

[Notă de subsol]

Vă amintiţi?

• De ce au început să meargă în derivă unii creştini evrei, deviind de la adevărata credinţă?

• Cum ne putem concentra mai mult la întrunirile creştine?

• Ce ne va ajuta să tragem foloase din studiul biblic personal şi din meditare?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 11]

Creştinii evrei trebuiau să fie vigilenţi cu privire la distrugerea iminentă a Ierusalimului

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Părinţii îşi pot ajuta copiii să tragă foloase din întrunirile creştine