Învăţaţi-vă copiii să-l iubească pe Iehova!

„Ca săgeţile în mâna unui viteaz, aşa sunt fiii tinereţii.“ — PSALMUL 127:4.

 1, 2. În ce sens sunt copiii ca „săgeţile în mâna unui viteaz“?

UN ARCAŞ se pregăteşte să tragă. Potriveşte cu mare grijă săgeata pe coardă şi întinde arcul. Cu un intens efort muscular, îndreaptă săgeata spre ţintă. Apoi trage! Va nimeri? Depinde de îndemânarea lui, de vânt şi de cât de bună e săgeata.

² Regele Solomon i-a asemănat pe copii cu „săgeţile în mâna unui viteaz“ (Psalmul 127:4). Să vedem cum se poate aplica această ilustrare. Un arcaş nu ţine mult săgeata în arc. Ca să atingă ţinta, el trebuie să tragă imediat. În mod asemănător, părinţii au la dispoziţie relativ puţin timp pentru a sădi iubirea de Iehova în inima copiilor. După câţiva ani, care parcă zboară, copiii au crescut şi părăsesc casa părintească (Matei 19:5). Vor atinge copiii ţinta, cu alte cuvinte vor continua ei să-l iubească pe Dumnezeu şi să-i slujească chiar şi după ce vor pleca de acasă? Răspunsul depinde de mai mulţi factori. Trei dintre ei sunt: iscusinţa părintelui, mediul în care cresc copiii şi felul în care „săgeata“, sau copilul, reacţionează la instruirea primită. Să-i analizăm în detaliu. Mai întâi, vom vedea prin ce se caracterizează un părinte iscusit.

Părinţii iscusiţi dau un exemplu bun

 3. De ce cuvintele părinţilor trebuie să fie însoţite de fapte?

³ Isus este un bun exemplu pentru părinţi în sensul că el făcea ceea ce predica (Ioan 13:15). El chiar i-a condamnat pe farisei, care ziceau, dar nu făceau (Matei 23:3). Pentru a-i ajuta pe copii să-l iubească pe Iehova, părinţii trebuie să facă ce spun. Vorbele fără fapte sunt ca un arc fără coardă: nu folosesc la nimic. — 1 Ioan 3:18.

 4. Ce întrebări ar trebui să-şi pună părinţii, şi de ce?

⁴ De ce este foarte important exemplul părinţilor? Aşa cum adulţii pot învăţa să-l iubească pe Dumnezeu analizând exemplul dat de Isus, la fel copiii pot învăţa să-l iubească pe Iehova urmând exemplul bun al părinţilor. Prietenii copilului pot fie să-l influenţeze în bine, fie ‘să-i strice obiceiurile folositoare’ (1 Corinteni 15:33). De fapt, în copilărie, mai cu seamă în primii ani de viaţă, când i se formează personalitatea, cei mai apropiaţi prieteni ai copilului sunt părinţii. Tot ei au şi cea mai mare influenţă asupra lui. Prin urmare, părinţii ar trebui să se întrebe: Ce fel de prieten sunt eu pentru copilul meu? Îl încurajez prin propriul exemplu să cultive obiceiuri bune? Ce exemplu dau eu în chestiuni importante precum rugăciunea şi studierea Bibliei?

Părinţii iscusiţi se roagă cu copiii lor

 5. Ce pot învăţa copiii din rugăciunile părinţilor?

⁵ Copiii pot învăţa multe lucruri importante despre Iehova din rugăciunile voastre. Ce-ar putea învăţa ei când vă aud mulţumindu-i lui Dumnezeu la masă şi rugându-vă când studiaţi din Biblie? Că Iehova ne oferă ceea ce avem nevoie pe plan fizic, deci trebuie să-i mulţumim pentru asta, şi că la el găsim adevărul spiritual. Cât de importante sunt aceste lecţii pentru copii! — Iacov 1:17.

 6. Cum îi pot ajuta părinţii pe copii să înţeleagă că lui Iehova îi pasă de ei?

⁶ Însă, dacă vă rugaţi împreună cu familia şi în alte momente, nu numai la masă sau când studiaţi din Biblie, şi dacă menţionaţi în rugăciune lucruri concrete despre voi şi despre copii, veţi avea şi alte rezultate. Vă veţi ajuta copiii să înţeleagă că Iehova face parte din familia voastră şi că se îngrijeşte mult de fiecare dintre voi (Efeseni 6:18; 1 Petru 5:6, 7). Un tată a spus: „Încă de când ni s-a născut fetiţa, am început să ne rugăm cu ea. Pe măsură ce creştea, menţionam în rugăciune lucruri despre relaţiile cu alţii sau orice ştiam că o preocupă. N-a fost zi în care să nu ne rugăm împreună cu ea, până când s-a căsătorit şi a plecat la casa ei“. Vă rugaţi şi voi cu copiii voştri în fiecare zi? Îi ajutaţi şi voi să-l considere pe Iehova un Prieten care se îngrijeşte nu numai de necesităţile fizice şi spirituale, ci şi de cele afective? — Filipeni 4:6, 7.

 7. Ce trebuie să ştie părinţii dacă vor să menţioneze lucruri concrete în rugăciune?

⁷ Dar, ca să puteţi vorbi concret în rugăciune, trebuie să ştiţi ce se întâmplă în viaţa copilului vostru. Observaţi ce a spus odată un tată a doi copii: „În fiecare week-end îmi puneam două întrebări: Ce i-a frământat pe copiii mei săptămâna aceasta şi ce lucruri frumoase li s-au întâmplat?“ Părinţi, n-aţi putea să vă puneţi şi voi astfel de întrebări şi apoi să menţionaţi în rugăciunile pe care le faceţi cu copiii câteva din răspunsurile pe care vi le-aţi dat? Făcând aşa, vă veţi învăţa copiii nu numai să se roage lui Iehova, Ascultătorul rugăciunii, ci şi să-l iubească. — Psalmul 65:2.

Părinţii iscusiţi promovează bune obiceiuri de studiu

 8. De ce trebuie părinţii să-şi ajute copiii să-şi formeze obiceiul de a studia Cuvântul lui Dumnezeu?

⁸ În ce sens poate atitudinea părinţilor faţă de studiul Bibliei să influenţeze relaţiile copilului cu Dumnezeu? Ca să întreţină şi să întărească o prietenie, două persoane trebuie nu numai să-şi vorbească, ci şi să se asculte. Una din modalităţile prin care îl ascultăm pe Iehova este studiul Bibliei cu ajutorul publicaţiilor furnizate de „sclavul fidel şi prevăzător“ (Matei 24:45–47; Proverbele 4:1, 2). Părinţi, ca să vă ajutaţi copiii să cultive o prietenie strânsă cu Iehova, trebuie să-i încurajaţi să-şi formeze bune obiceiuri de studiere a Cuvântului lui Dumnezeu.

 9. Cum pot părinţii să-i ajute pe copii să cultive obiceiul de a studia?

⁹ Cum vă puteţi ajuta copiii să cultive obiceiul de a studia? Voi, părinţilor, trebuie să fiţi un exemplu. Observă copiii că vă găsiţi plăcerea în citirea şi studierea cu regularitate a Bibliei? E drept că sunteţi foarte ocupaţi purtându-le de grijă copiilor voştri şi poate că vă este greu să găsiţi timp pentru a citi şi a studia. Dar întrebaţi-vă: Mă văd copiii uitându-mă cu regularitate la televizor? Dacă da, n-aş putea folosi o parte din acel timp studiind, dându-le astfel un bun exemplu copiilor?

10, 11. De ce părinţii trebuie să poarte cu regularitate discuţii biblice în familie?

¹⁰ O altă modalitate prin care vă puteţi ajuta copiii să asculte de Iehova este să purtaţi cu regularitate discuţii biblice în familie (Isaia 30:21). Totuşi poate că unii se întreabă: De ce mai trebuie să se studieze în familie cu copiii dacă oricum părinţii îi iau la toate întrunirile congregaţiei? Există mai multe motive. Iehova le-a încredinţat părinţilor importanta sarcină de a-şi instrui copiii (Proverbele 1:8; Efeseni 6:4). Studiul biblic în familie îi învaţă pe copii că închinarea pe care i-o aducem lui Dumnezeu nu este un simplu ritual care trebuie îndeplinit doar în public, ci este o parte a vieţii de familie. — Deuteronomul 6:6–9.

¹¹ Mai mult decât atât, un studiu în familie bine condus îi poate ajuta pe părinţi să înţeleagă cum văd copiii chestiunile spirituale şi pe cele morale. De pildă, când copiii sunt mici, părinţii pot folosi la studiu publicaţii precum Ascultă de Marele Învăţătora. Copiii sunt invitaţi, aproape în fiecare paragraf, să spună ce părere au despre ceea ce se discută. Folosindu-se de versetele biblice menţionate în carte, părinţii îi pot ajuta pe copii să-şi dezvolte capacitatea de înţelegere „ca să deosebească binele şi răul“. — Evrei 5:14.

12. Cum pot să adapteze părinţii studiul în familie la necesităţile copiilor, şi ce metode aţi constatat voi că sunt eficiente?

¹² Pe măsură ce copiii cresc, trebuie să adaptaţi studiul la necesităţile lor. Remarcaţi cum şi-au ajutat doi părinţi copiii adolescenţi să înţeleagă dacă e potrivit să meargă la o petrecere cu colegii de şcoală. Tatăl spune: „Le-am zis fetelor că la următorul studiu în familie, noi vom juca rolul copiilor, iar ele pe cel al părinţilor. Nu conta cine juca rolul de tată sau pe cel de mamă. Important era să caute împreună informaţii pe marginea acestui subiect şi apoi să ne dea sfaturi“. Rezultatul? „Am fost foarte uimiţi văzând că fetele noastre (în rolul de părinţi) ne-au explicat cu multă maturitate (nouă, care jucam rolul de copii) de ce nu ar fi înţelept din punct de vedere biblic să mergem la acea petrecere“, mai spune tatăl. „Şi mai mult însă ne-a impresionat când ne-au sugerat alte activităţi pe care le-am putea face în loc să mergem la petrecere. În felul acesta am reuşit să înţelegem mai bine cum gândesc fetele noastre şi ce îşi doresc.“ Aşadar, e nevoie de perseverenţă şi de ingeniozitate pentru a ţine cu regularitate un studiu biblic în familie, un studiu adecvat necesităţilor tuturor. Dar merită din plin efortul! — Proverbele 23:15.

Creaţi un mediu paşnic

13, 14. a) Cum pot părinţii să creeze o atmosferă paşnică în familie? b) De ce este bine ca părinţii să-şi recunoască greşelile?

¹³ O săgeată are mai multe şanse să ajungă la ţintă dacă vremea este bună când arcaşul ocheşte şi trage. La fel este şi cu copiii: ei sunt mai dispuşi să înveţe să-l iubească pe Iehova dacă părinţii creează o atmosferă paşnică în familie. „Rodul dreptăţii este semănat în pace pentru cei care fac pace“, a scris Iacov (Iacov 3:18). Cum pot părinţii crea o atmosferă paşnică în familia lor? În primul rând, relaţia dintre ei trebuie să fie puternică. Un soţ şi o soţie care se iubesc şi se respectă au mai multe şanse să-şi înveţe copiii să-i iubească şi să-i respecte pe alţii, inclusiv pe Iehova (Galateni 6:7; Efeseni 5:33). Iubirea şi respectul promovează pacea. Iar dacă între soţi există pace şi armonie, atunci vor putea rezolva mai uşor problemele din familie.

¹⁴ Însă, cum nu există căsnicie perfectă, nu există nici familie perfectă. Uneori poate că părinţii nu reuşesc să manifeste rodul spiritului în relaţiile cu copiii (Galateni 5:22, 23). Când se întâmplă aşa, ce ar trebui să facă părinţii? Oare dacă recunosc că au greşit, le va scădea copiilor respectul pentru ei? Să ne gândim la apostolul Pavel. El le-a fost multora ca un tată spiritual (1 Corinteni 4:15). Totuşi, a recunoscut deschis că a făcut şi greşeli (Romani 7:21–25). Umilinţa şi sinceritatea sa nu fac decât să ne sporească respectul pentru el, nu să ni-l scadă. În pofida defectelor sau greşelilor sale, Pavel a putut scrie congregaţiei din Corint: „Fiţi imitatorii mei, aşa cum şi eu sunt imitatorul lui Cristos“ (1 Corinteni 11:1). Dacă şi voi vă veţi recunoaşte greşelile, copiii vor trece cu siguranţă peste ele.

15, 16. De ce trebuie părinţii să-şi înveţe copiii să-i iubească pe fraţii şi surorile creştine, şi cum pot face lucrul acesta?

¹⁵ Ce mai pot face părinţii pentru a crea un mediu în care copiii să înveţe să-l iubească pe Iehova? Apostolul Ioan a scris: „Dacă cineva spune: «Eu îl iubesc pe Dumnezeu», dar îşi urăşte fratele, este un mincinos. Fiindcă cine nu-şi iubeşte fratele, pe care l-a văzut, nu-l poate iubi pe Dumnezeu, pe care nu l-a văzut“ (1 Ioan 4:20, 21). Aşadar, când vă învăţaţi copiii să-i iubească pe fraţii şi pe surorile din congregaţia creştină, voi îi învăţaţi să-l iubească pe Dumnezeu. Ar fi bine să vă întrebaţi: Vorbesc pozitiv despre congregaţie sau am un spirit critic? Cum vă puteţi da seama de acest lucru? Fiţi atenţi cum vorbesc copiii voştri despre întruniri şi despre membrii congregaţiei. S-ar putea să observaţi că gândurile voastre se reflectă în cuvintele lor.

¹⁶ Ce pot face părinţii pentru a-şi ajuta copiii să-i iubească pe fraţii lor de credinţă? Peter, tată a doi băieţi adolescenţi, spune: „Încă de când copiii erau mici, invitam adesea persoane mature spiritualiceşte să ia masa şi să petreacă un pic de timp cu noi. Ne distram de minune! Băieţii noştri au crescut alături de oameni care îl iubesc pe Iehova, iar acum înţeleg că a-i sluji lui Iehova înseamnă a te bucura de viaţă“. Denis, tată a cinci fete, spune: „Le-am încurajat pe fetele noastre să se împrietenească cu pionierii mai în vârstă din congregaţie. În plus, ori de câte ori era posibil, eram ospitalieri cu supraveghetorii itineranţi şi cu soţiile lor“. N-aţi putea să luaţi iniţiativa şi să vă ajutaţi copiii să considere congregaţia o familie mai mare? — Marcu 10:29, 30.

Responsabilitatea copiilor

17. Ce decizie trebuie să ia în final copiii?

¹⁷ Să ne gândim din nou la ilustrarea despre arcaş. Chiar şi un arcaş iscusit nu va izbuti să atingă ţinta dacă săgeata cu care trage este îndoită. Evident că părinţii se străduiesc din răsputeri să îndrepte, ca să spunem aşa, o săgeată îndoită, încercând să corecteze modul de gândire al copilului. Dar, până la urmă, copiii sunt cei care vor hotărî dacă se lasă îndoiţi de lumea aceasta sau dacă îl vor lăsa pe Iehova ‘să le facă netede cărările’. — Proverbele 3:5, 6; Romani 12:2.

18. Ce efect pot avea deciziile unui copil asupra celorlalţi?

¹⁸ Chiar dacă părinţii au marea responsabilitate de a-şi creşte copiii „în disciplina şi în modul de gândire al lui Iehova“, în final copilului îi revine sarcina de a hotărî ce va face în viaţă (Efeseni 6:4). Aşadar, copii, întrebaţi-vă: Voi accepta instruirea plină de iubire pe care mi-o oferă părinţii? Dacă veţi proceda aşa, veţi alege cea mai bună cale de viaţă şi-i veţi face fericiţi pe părinţii voştri. Mai mult decât atât, îi veţi bucura inima lui Iehova! — Proverbele 27:11.

[Note de subsol]

Vă amintiţi?

• Cum le pot da părinţii un bun exemplu copiilor în privinţa rugăciunii şi a studiului personal?

• Cum pot crea părinţii o atmosferă paşnică în familia lor?

• Ce decizie trebuie să ia copiii, şi cum îi va influenţa pe alţii decizia lor?

[Legenda fotografiei de la pagina 28]

Îi daţi copilului vostru un bun exemplu în privinţa studiului personal?

[Legenda fotografiei de la pagina 29]

Când în familie domneşte pacea, toţi sunt fericiţi