„Le voi da o singură inimă”

1-3. Cum își bat joc babilonienii de închinătorii lui Iehova și de ce?

IMAGINEAZĂ-ȚI că ești un evreu fidel și locuiești în orașul Babilon. A trecut cam jumătate de veac de când poporul tău se află în exil. Este sabat și, așa cum ai obiceiul, te duci să te întâlnești cu alți evrei pentru a vă închina lui Iehova. În timp ce îți croiești drum prin mulțimea care împânzește străzile, treci pe lângă temple impunătoare și pe lângă nenumărate altare. Oamenii se îndreaptă în număr mare spre aceste locuri ca să aducă ofrande și să înalțe imnuri unor zei, precum Marduk.

² Departe de forfota mulțimilor, te întâlnești cu un grup mic de evrei fideli.a Găsiți un loc ferit, lângă unul dintre canalele orașului. Nu se aude decât scârțâitul bărcilor acostate la chei. În sfârșit, te poți bucura de puțină liniște! Acum puteți să vă rugați împreună, să cântați psalmi și să meditați la Cuvântul lui Dumnezeu. Tragi speranță că niciun babilonian nu vă va găsi aici și nu vă va întrerupe întrunirea, așa cum s-a întâmplat de atâtea ori până acum. Dar de ce ar face ei lucrul acesta?

³ Babilonul a câștigat deja multe bătălii, iar babilonienii consideră că puterea orașului se datorează zeilor lor. Pentru ei, distrugerea Ierusalimului este o dovadă de netăgăduit că dumnezeul lor Marduk este mai puternic decât Iehova! De aceea, își bat joc de Dumnezeul tău și de poporul său. Uneori, ei vă cer în bătaie de joc: „Cântați-ne una dintre cântările Sionului!”. (Ps. 137:3) Mulți psalmi elogiază victoriile Sionului asupra dușmanilor lui Iehova. Probabil că babilonienilor le place să ia în derâdere îndeosebi acești psalmi. Și-apoi, mai sunt și psalmi care se referă chiar la babilonieni. De exemplu, în unul dintre ei se spune: „Au transformat Ierusalimul într-un morman de ruine. . . . Cei din jurul nostru râd de noi și ne batjocoresc”. (Ps. 79:1, 3, 4)

4, 5. Ce speranță le-a dat profeția lui Ezechiel evreilor exilați și ce vom examina în acest capitol? (Vezi imaginea de la începutul capitolului.)

⁴ Dar mai sunt și evreii apostați, care nu pierd nicio ocazie de a râde pe seama ta fiindcă te încrezi în Iehova și în profeții săi. În pofida tuturor acestor batjocuri, tu și familia ta găsiți multă mângâiere în închinarea curată. Îți face atât de bine să te rogi și să cânți împreună cu frații tăi fideli! Citirea Cuvântului lui Dumnezeu îți alină inima. (Ps. 94:19; Rom. 15:4) Astăzi însă, la această întrunire, unul dintre voi a adus ceva special: un sul cu profeția lui Ezechiel. În auzul tuturor, se citește promisiunea că Iehova își va restabili poporul, ducându-l înapoi în țara lui. Inima îți tresaltă de bucurie! Încerci să-ți închipui cum va fi când, într-o bună zi, tu și familia ta vă veți întoarce acasă și veți da o mână de ajutor la restabilirea închinării curate. Cât de emoționant va fi acel timp!

⁵ Profețiile de restabilire sunt o temă predominantă a cărții Ezechiel. În continuare, vom examina această temă, care insuflă speranță, și vom răspunde la următoarele întrebări: Cum s-au împlinit promisiunile referitoare la restabilire în cazul evreilor exilați? Ce semnificație au ele pentru timpurile noastre? Și cum se vor împlini unele dintre aceste profeții în viitor?

6. Cum și-a avertizat Dumnezeu în repetate rânduri poporul răzvrătit?

⁶ Prin intermediul lui Ezechiel, Iehova a spus clar cum aveau să fie pedepsiți israeliții din cauza răzvrătirii lor. „Se vor duce în exil, în captivitate”, a declarat Iehova. (Ezec. 12:11) Așa cum am văzut în capitolul 6 al acestei publicații, Ezechiel chiar a pus în scenă executarea judecății. Dar acesta nu era primul avertisment care li se dădea. Încă din zilele lui Moise, cu aproape 1 000 de ani în urmă, Iehova își avertizase poporul că, dacă avea să persiste în răzvrătire, avea să fie dus în exil. (Deut. 28:36, 37) Iar profeți precum Isaia și Ieremia dăduseră și ei avertismente asemănătoare. (Is. 39:5-7; Ier. 20:3-6)

7. În ce moduri și-a pedepsit Iehova poporul?

⁷ Din nefericire însă, majoritatea israeliților nu au dat atenție acelor avertismente. Cu timpul, din cauza influenței rele a păstorilor, israeliții au ajuns să fie răzvrătiți, idolatri, infideli și necurați. Cât de îndurerat trebuie să fi fost Iehova! Astfel, el a permis ca asupra lor să se abată foametea. Ce mare rușine! Sufereau de foame într-o țară în care altădată ‘curgea lapte și miere’! (Ezec. 20:6, 7) Apoi, așa cum prezisese cu mult timp înainte, Iehova a permis ca poporul său rebel să fie dus în exil. În 607 î.e.n., Nebucadnețar, regele Babilonului, a dat lovitura decisivă, distrugând Ierusalimul și templul. Supraviețuitorii au fost duși cu miile în Babilon. Acolo au ajuns ținta batjocurilor și a împotrivirilor, după cum am văzut în descrierea de la începutul capitolului.

8, 9. Ce avertismente a dat Dumnezeu congregației creștine cu privire la apostazie?

⁸ Printr-o situație similară exilului babilonian a trecut și congregația creștină. Asemenea evreilor din vechime, continuatorii lui Cristos au primit avertismente din timp. La începutul serviciului său pământesc, Isus a spus: „Păziți-vă de profeții falși, care vin la voi în haine de oi, dar care pe dinăuntru sunt lupi flămânzi!”. (Mat. 7:15) Ani mai târziu, apostolul Pavel a fost inspirat să transmită un avertisment similar: „Știu că după plecarea mea vor intra printre voi lupi asupritori, care nu vor avea milă de turmă, și că se vor ridica bărbați chiar dintre voi care vor vorbi lucruri denaturate ca să-i tragă pe discipoli după ei”. (Fap. 20:29, 30)

⁹ Creștinilor li s-a spus cum să-i identifice și să-i evite pe acei oameni periculoși. Iar bătrânii trebuiau să-i înlăture pe apostați din congregație. (1 Tim. 1:19; 2 Tim. 2:16-19; 2 Pet. 2:1-3; 2 Ioan 10) Totuși, așa cum se întâmplase în trecut cu Israelul și cu Iuda, cu timpul mulți creștini nu au mai dat atenție acelor avertismente pline de iubire. Spre sfârșitul secolului I, apostazia prinsese rădăcini în congregație. Ioan, singurul apostol care mai era în viață, a observat că congregația era contaminată de apostazie și că răzvrătirea luase amploare. Doar el mai era un obstacol în calea acestei tendințe periculoase. (2 Tes. 2:6-8; 1 Ioan 2:18) Dar ce s-a întâmplat după ce a murit Ioan?

10, 11. Cum s-a împlinit ilustrarea lui Isus despre grâu și neghină începând din secolul al II-lea e.n.?

¹⁰ După moartea lui Ioan a început să se împlinească ilustrarea lui Isus despre grâu și neghină. (Citește Matei 13:24-30.) După cum prezisese Isus, Satan a semănat în congregație „neghină”, sau creștini falși, astfel că apostazia s-a extins rapid. Cât de îndurerat trebuie să fi fost Iehova! Congregația pe care o întemeiase Fiul său era murdărită de idolatrie, de sărbători și obiceiuri păgâne și de doctrine false, împrumutate de la filozofii atei și din religiile false! Ce a făcut atunci Iehova? Așa cum procedase în cazul Israelului infidel, el a permis ca poporul său să fie dus în exil. Începând de la un anumit moment din secolul al II-lea, a fost tot mai greu să găsești creștini adevărați printre atât de mulți creștini falși. Adevărata congregație creștină se afla, de fapt, în exil în Babilonul cel Mare, imperiul mondial al religiei false, în timp ce creștinii falși au devenit parte integrantă a acestui imperiu corupt. Pe măsură ce creștinii falși au crescut la număr, a luat ființă creștinătatea.

¹¹ Au urmat secole de întuneric spiritual, în care creștinătatea și-a impus dominația. Însă, de-a lungul acestei perioade, au existat și creștini adevărați, „grâul” din ilustrarea lui Isus. Asemenea evreilor exilați menționați în Ezechiel 6:9, ei ‘și-au adus aminte’ de adevăratul Dumnezeu. Unii s-au împotrivit în mod curajos doctrinelor false ale creștinătății. Ei au înfruntat batjocuri și persecuții. Dar avea Iehova să-și lase poporul pentru totdeauna în acel întuneric spiritual? Nicidecum. Ca în cazul Israelului din vechime, Iehova și-a exprimat mânia în măsura potrivită și pentru o perioadă de timp potrivită. (Ier. 46:28) Mai mult, Iehova nu și-a lăsat poporul fără speranță. Să revenim acum la evreii exilați în Babilonul antic și să vedem cum le-a dat Iehova speranța că exilul avea să ia sfârșit.

12, 13. De ce mânia lui Iehova împotriva poporului său avea să înceteze în cele din urmă?

¹² Iehova și-a declarat deschis mânia față de poporul său, dar a dat totodată asigurarea că mânia sa, deși îndreptățită, nu avea să țină pentru totdeauna. Să remarcăm, de exemplu, următoarele cuvinte: „Mânia mea va înceta și furia mea împotriva lor se va potoli; și voi fi mulțumit. Și, după ce îmi voi fi vărsat toată furia asupra lor, vor ști că eu, Iehova, am vorbit deoarece pretind devoțiune exclusivă”. (Ezec. 5:13) De ce furia lui Iehova avea să înceteze în cele din urmă?

¹³ Printre exilați nu erau doar evrei infideli, ci și evrei fideli. În plus, Dumnezeu a prezis prin Ezechiel că unii evrei aveau să se căiască în exil. Cuprinși de remușcări, aceștia aveau să vorbească deschis despre lucrurile rușinoase pe care le făcuseră împotriva Dumnezeului lor și aveau să-l implore pe Iehova să-i ierte și să le arate favoare. (Ezec. 6:8-10; 12:16) Ezechiel se număra printre cei fideli și, la fel, Daniel și cei trei prieteni ai săi. De fapt, Daniel a trăit suficient de mult ca să vadă atât începutul, cât și sfârșitul exilului. În Daniel, capitolul 9, găsim rugăciunea sa sinceră prin care cerea iertare pentru păcatele Israelului. Fără îndoială, cuvintele sale reflectau sentimentele a mii de evrei exilați. Aceștia doreau fierbinte să fie iertați de Iehova și să primească din nou binecuvântarea sa. Cât de emoționante erau deci profețiile lui Ezechiel privitoare la eliberare și restabilire!

14. De ce avea Iehova să-și restabilească poporul în țara lui?

¹⁴ Totuși, exista un motiv și mai important pentru care Iehova avea să-și elibereze și să-și restabilească poporul. Lunga perioadă de exil avea să se încheie nu pentru că evreii meritau eliberarea, ci pentru că sosise din nou timpul ca Iehova să-și sfințească numele înaintea tuturor națiunilor. (Ezec. 36:22) Babilonienii aveau să știe o dată pentru totdeauna că dumnezeii lor falși, precum Marduk, nu se comparau nici pe departe cu Domnul Suveran Iehova! În continuare, vom examina cinci promisiuni ale lui Iehova pe care Ezechiel le-a transmis evreilor exilați. Mai întâi, vom analiza ce avea să însemne fiecare promisiune pentru evreii fideli. Apoi vom vedea cum au avut acele promisiuni o împlinire mai mare.

15. Ce schimbare în ce privește practicile religioase aveau să facă evreii întorși din exil?

¹⁵ PRIMA PROMISIUNE. Poporul nu avea să mai practice idolatria și alte obiceiuri detestabile din religia falsă. (Citește Ezechiel 11:18; 12:24.) După cum am văzut în capitolul 5 al acestei publicații, Ierusalimul și templul fuseseră pângărite cu practici religioase false, cum ar fi idolatria. Poporul ajunsese necurat, înstrăinat de Iehova. Dar, prin intermediul lui Ezechiel, Iehova a prezis că urma să vină timpul când exilații aveau să aducă din nou o închinare curată și necontaminată. Toate celelalte binecuvântări promise depindeau de această chestiune fundamentală: restabilirea închinării curate.

16. Ce promisiune a făcut Iehova cu privire la țara poporului său?

¹⁶ A DOUA PROMISIUNE. Poporul avea să se întoarcă în țara lui. „Vă voi da țara lui Israel”, le-a spus Iehova exilaților. (Ezec. 11:17) Aceasta era o promisiune extraordinară, întrucât babilonienii, care îi batjocoreau pe evrei, cu siguranță nu le-au dat niciun motiv să spere că se vor întoarce în țara lor. (Is. 14:4, 17) În plus, atât timp cât cei care se întorceau în țară rămâneau fideli, pământul avea să-și dea roadele, oferindu-le hrană și o muncă plină de satisfacții. Lipsurile și rușinea provocată de foamete aveau să fie doar o amintire îndepărtată. (Citește Ezechiel 36:30.)

17. Ce a promis Iehova cu privire la ofrande?

¹⁷ A TREIA PROMISIUNE. Poporul avea să aducă din nou ofrande pe altarul lui Iehova. Așa cum s-a arătat în capitolul 2 al acestei publicații, sub Lege, jertfele și ofrandele constituiau o parte importantă a închinării curate. Atât timp cât evreii întorși din exil rămâneau ascultători și curați din punct de vedere spiritual, ofrandele lor aveau să fie acceptate de Iehova. Poporul putea să fie iertat de păcate și să rămână aproape de Dumnezeu. Iehova a promis: „Îmi vor sluji în țară toți, întreaga casă a lui Israel. Acolo îmi voi găsi plăcerea în ei și voi cere contribuțiile voastre și primele roade ale ofrandelor voastre, toate lucrurile voastre sfinte”. (Ezec. 20:40) Într-adevăr, închinarea curată avea să fie restabilită, aducând binecuvântări poporului lui Dumnezeu.

18. Cum avea Iehova să-și păstorească poporul?

¹⁸ A PATRA PROMISIUNE. Păstorii răi aveau să fie înlăturați. Unul dintre motivele principale pentru care poporul lui Dumnezeu decăzuse atât de mult a fost influența rea a celor aflați în frunte. Dar Iehova a promis că situația avea să se schimbe. El a spus cu referire la acei păstori răi: „Nu-i voi mai lăsa să-mi pască oile . . . Îmi voi scăpa oile din gura lor”. În plus, celor fideli le-a dat asigurarea: „Mă voi îngriji de oile mele”. (Ezec. 34:10, 12) În acest scop, el avea să folosească drept păstori bărbați fideli și loiali.

19. Ce a promis Iehova cu privire la unitate?

¹⁹ A CINCEA PROMISIUNE. Închinătorii lui Iehova aveau să fie uniți. Ce dureros trebuie să fi fost pentru închinătorii fideli să vadă lipsa de unitate care exista în poporul lui Dumnezeu înainte de exil! Sub influența profeților falși și a păstorilor corupți, poporul s-a răzvrătit împotriva profeților fideli, care erau reprezentanții lui Iehova, și a ajuns să se divizeze în facțiuni rivale. Prin urmare, una dintre cele mai emoționante promisiuni referitoare la restabilire era aceasta: „Le voi da o singură inimă [Le voi unifica inimile, n.s.] și voi pune în ei un spirit nou”. (Ezec. 11:19) Atât timp cât evreii întorși în țară rămâneau în unitate cu Iehova și în unitate unii cu alții, niciun împotrivitor nu-i putea înfrânge. Ca națiune, ei puteau din nou să-i aducă lui Iehova glorie, nu batjocură și dezonoare.

20, 21. Cum s-au împlinit promisiunile lui Dumnezeu când evreii s-au întors din exil?

²⁰ S-au împlinit aceste cinci promisiuni când evreii s-au întors din exil? Să ne amintim cuvintele pe care le rostise Iosua cu mult timp înainte: „Niciun cuvânt din toate promisiunile bune pe care vi le-a făcut Iehova, Dumnezeul vostru, n-a rămas neîmplinit. Toate s-au împlinit. Niciunul dintre ele n-a rămas neîmplinit”. (Ios. 23:14) Așa fusese în zilele lui Iosua și așa trebuia să fie și în zilele evreilor care s-au întors în țara lor!

²¹ Evreii au renunțat la idolatrie și la celelalte practici dezgustătoare, care îi îndepărtaseră de Iehova. Deși părea imposibil, ei s-au întors în țara lor, au început să cultive pământul și au avut iarăși o viață plină de sens. Unul dintre primele lucruri pe care le-au făcut a fost să reconstruiască altarul din Ierusalim și să aducă pe el jertfele cerute de Iehova. (Ezra 3:2-6) Iehova i-a binecuvântat cu păstori spirituali deosebiți, precum preotul și copistul fidel Ezra, guvernatorii Neemia și Zorobabel, marele preot Iosua și profeții curajoși Hagai, Zaharia și Maleahi. Cât timp au reacționat favorabil la instrucțiunile și îndrumarea spirituală, evreii s-au bucurat de o unitate cum nu mai avuseseră de foarte multă vreme. (Is. 61:1-4) (Citește Ieremia 3:15.)

22. De unde știm că împlinirea inițială a profețiilor de restabilire a fost doar o anticipare a unei împliniri mult mai mari?

²² Nu încape nicio îndoială că împlinirea inițială a promisiunilor referitoare la restabilire a fost deosebit de încurajatoare! Totuși, această împlinire a fost doar o anticipare a unei împliniri mult mai mari. De ce spunem lucrul acesta? Iehova își împlinea promisiunile cu o condiție: evreii trebuiau să rămână ascultători. Însă, cu timpul, ei au ajuns să fie din nou neascultători și răzvrătiți. De aceea, promisiunile lui Iehova s-au împlinit atunci doar într-o măsură limitată. Dar, așa cum a arătat Iosua, Iehova își împlinește întotdeauna cuvântul. Astfel, aceste promisiuni urmau să aibă o împlinire mai mare, o împlinire durabilă. Să vedem care este aceasta.

23, 24. Când și cum au început „timpurile de restabilire a tuturor lucrurilor”?

²³ Studiind Biblia, am înțeles că, din 1914, trăim în timpul sfârșitului și că acest sistem rău își are zilele numărate. Dar pentru slujitorii lui Iehova aceasta nu este o perioadă de declin, o perioadă dezolantă. Dimpotrivă! Biblia arată că anul 1914 a marcat începutul unei perioade emoționante: „timpurile de restabilire a tuturor lucrurilor”. (Fap. 3:21) De unde știm aceasta? Să ne gândim ce s-a întâmplat în cer în 1914. Isus Cristos a fost întronat ca Rege mesianic. În ce sens a fost acel eveniment o restabilire? Să ne amintim că Iehova îi promisese regelui David că un descendent al său avea să domnească pentru totdeauna. (1 Cron. 17:11-14) Însă domnia regilor din linia lui David a fost întreruptă în 607 î.e.n., când babilonienii au distrus Ierusalimul.

²⁴ Ca ‘Fiu al omului’, Isus a fost un descendent al lui David și, astfel, a devenit moștenitorul legal al tronului lui David. (Mat. 1:1; 16:13-16; Luca 1:32, 33) Așadar, în 1914, când Iehova l-a întronat pe Isus în cer, au început „timpurile de restabilire a tuturor lucrurilor”. Sosise vremea ca Iehova să-l folosească pe acest Rege perfect pentru a continua lucrarea de restabilire.

25, 26. a) Când s-a încheiat îndelungatul exil în Babilonul cel Mare și de unde știm lucrul acesta? (Vezi și chenarul „De ce anul 1919?”.) b) Ce a început să se împlinească din 1919?

²⁵ Una dintre primele acțiuni ale lui Cristos ca Rege a fost să inspecteze alături de Tatăl său modul în care i se aducea închinare lui Dumnezeu pe pământ. (Mal. 3:1-5) După cum prezisese Isus în ilustrarea despre grâu și neghină, mult timp fusese imposibil să se facă diferență între grâu și neghină, adică între adevărații creștini unși și creștinii falși.b Însă în 1914 sosise „vremea secerișului”, iar diferența era clară. În deceniile dinaintea anului 1914, Studenții în Biblie demascaseră păcatele grave ale creștinătății și începuseră să se separe de această organizație coruptă. Venise timpul ca Iehova să-i restabilească în mod deplin. Astfel, în prima parte a anului 1919, la doar câțiva ani de când începuse „vremea secerișului”, poporul lui Dumnezeu era complet eliberat din captivitatea Babilonului cel Mare. (Mat. 13:30) Exilul se încheiase!

²⁶ Profețiile de restabilire ale lui Ezechiel au început să aibă o împlinire mult mai mare decât avuseseră în trecut. Să vedem cum s-au împlinit la o scară mai mare cele cinci promisiuni pe care le-am analizat mai înainte.

27. Cum și-a curățat Dumnezeu poporul de idolatrie?

²⁷ PRIMA PROMISIUNE. Sfârșitul idolatriei și al altor practici religioase detestabile. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, creștinii sinceri se adunau în grupuri mici și comparau obiceiurile și practicile religioase cu ceea ce spune Biblia, renunțând rând pe rând la diferite practici religioase false. Ei au înțeles că Trinitatea, nemurirea sufletului și iadul nu sunt învățături biblice, ci își au originea în religia falsă. De asemenea, și-au dat seama că folosirea imaginilor în închinare înseamnă idolatrie. Cu timpul, poporul lui Dumnezeu a ajuns să înțeleagă că și folosirea crucii în închinare reprezintă o formă de idolatrie. (Ezec. 14:6)

28. În ce sens a fost restabilit poporul lui Iehova în țara lui?

²⁸ A DOUA PROMISIUNE. Restabilirea poporului lui Dumnezeu în țara spirituală. Pe măsură ce se îndepărtau de religiile false ale Babilonului cel Mare, creștinii fideli se întorceau, figurativ vorbind, în țara lor spirituală, adică un mediu binecuvântat, unde nu aveau să mai sufere niciodată de foame spirituală. (Citește Ezechiel 34:13, 14.) După cum vom vedea în capitolul 19, Iehova a binecuvântat această țară cu o abundență nemaiîntâlnită de hrană spirituală. (Ezec. 11:17)

29. Cum a primit lucrarea de predicare un impuls deosebit în 1919?

²⁹ A TREIA PROMISIUNE. Sunt aduse din nou ofrande pe altarul lui Iehova. Începând din secolul I, creștinii nu au mai trebuit să-i aducă lui Dumnezeu jertfe de animale, ci daruri mult mai valoroase: ‘jertfe de laudă’; ei trebuiau să-l laude pe Iehova prin cuvintele lor și să le predice altora despre el. (Evr. 13:15) Pe parcursul secolelor de exil spiritual, astfel de jertfe de laudă nu au mai putut fi aduse în mod organizat. Însă, la sfârșitul perioadei de exil, poporul lui Dumnezeu oferea deja astfel de jertfe. Ei participau la lucrarea de predicare și îl lăudau plini de bucurie pe Iehova la întruniri. Începând din 1919, „sclavul fidel și prevăzător” a pus mai mare accent pe lucrarea de predicare și a organizat-o mai bine. (Mat. 24:45-47) Astfel, pe altarul simbolic al lui Iehova era mare belșug de jertfe, pe care le aducea o mulțime tot mai numeroasă de oameni care lăudau numele său sfânt!

30. Ce a făcut Isus pentru ca poporul său să aibă păstori buni?

³⁰ A PATRA PROMISIUNE. Înlăturarea păstorilor răi. Cristos a eliberat poporul lui Dumnezeu de păstorii creștinătății, care erau lipsiți de scrupule și își urmăreau propriile interese. În turma lui Cristos, păstorii care acționau asemenea acelor păstori falși au fost înlăturați din pozițiile lor. (Ezec. 20:38) Isus, Păstorul cel Bun, s-a asigurat că oile sale sunt bine îngrijite. În acest sens, în 1919, el a numit sclavul fidel și prevăzător. Acest grup mic de creștini unși loiali s-a îngrijit ca poporul lui Dumnezeu să aibă hrană spirituală suficientă. În plus, de-a lungul timpului, bătrânii au fost instruiți ca să se poată îngriji de „turma lui Dumnezeu”. (1 Pet. 5:1, 2) Cuvintele inspirate din Ezechiel 34:15, 16 sunt folosite deseori pentru a li se reaminti păstorilor creștini ce așteaptă Iehova și Isus de la ei.

31. Cum a împlinit Iehova profeția din Ezechiel 11:19?

³¹ A CINCEA PROMISIUNE. Unitate în rândul închinătorilor lui Iehova. De-a lungul secolelor, creștinătatea s-a divizat în zeci de mii de religii și secte, care susțin idei diametral opuse. În schimb, Iehova a realizat ceva cu adevărat miraculos cu poporul său restabilit. Promisiunea pe care a făcut-o prin intermediul lui Ezechiel, „le voi da o singură inimă”, a avut o împlinire extraordinară. (Ezec. 11:19) Pe tot pământul, Cristos are milioane de continuatori, care provin din diferite medii culturale, economice și sociale și care au făcut parte din diferite religii. Totuși, toți învață aceleași adevăruri și îndeplinesc aceeași lucrare în perfectă armonie. În ultima noapte a vieții sale pământești, Isus s-a rugat fierbinte pentru unitatea continuatorilor săi. (Citește Ioan 17:11, 20-23.) În zilele noastre, Iehova a răspuns la această cerere într-un mod cu totul impresionant.

32. Ce simți văzând împlinirea profețiilor de restabilire? (Vezi și chenarul „Profeții despre captivitate și restabilire”.)

³² Cât de fericiți suntem că trăim în acest timp emoționant de restabilire! Vedem împlinirea profețiilor lui Ezechiel în fiecare aspect al închinării noastre. Putem fi siguri că Iehova privește acum cu mare plăcere la poporul său, întocmai cum a prezis prin Ezechiel: „Îmi voi găsi plăcerea în voi”. (Ezec. 20:41) Îți dai seama ce privilegiu ai? Gândește-te că faci parte dintr-un popor unit și bine hrănit, care îi aduce laude lui Iehova pe tot pământul, da, dintr-un popor eliberat după secole de exil spiritual! Totuși, unele dintre profețiile de restabilire ale lui Ezechiel vor avea o împlinire și mai mare.

33-35. a) Ce a însemnat profeția din Ezechiel 36:35 pentru evreii exilați? b) Ce înseamnă această profeție pentru poporul din prezent al lui Iehova? (Vezi și chenarul „Timpurile de restabilire a tuturor lucrurilor”.)

³³ După cum am văzut, „timpurile de restabilire a tuturor lucrurilor” au început în 1914, odată cu întronarea lui Isus, când a fost restabilită linia regală a lui David. (Ezec. 37:24) Apoi, Iehova i-a dat lui Cristos autoritatea de a restabili închinarea curată, după ce poporul Său fusese multe secole în exil spiritual. Dar se încheie lucrarea sa de restabilire aici? Nici pe departe! Ea va continua în mod spectaculos în viitor, iar profețiile lui Ezechiel ne oferă în acest sens detalii captivante.

³⁴ Să ne gândim, de exemplu, la următoarele cuvinte inspirate: „Se va zice: «Țara aceea pustiită a devenit ca grădina Edenului»”. (Ezec. 36:35) Ce a însemnat această promisiune pentru Ezechiel și pentru ceilalți evrei exilați? Cu siguranță, ei nu s-au așteptat la o împlinire literală, și anume ca țara restabilită să arate exact ca grădina paradiziacă pe care o făcuse Iehova! (Gen. 2:8) Mai degrabă, ei au înțeles că Iehova îi asigura că țara lor restabilită avea să fie frumoasă și roditoare.

³⁵ Dar ce înseamnă această promisiune pentru noi? Nici noi nu ne așteptăm la o împlinire literală acum, în lumea rea condusă de Satan Diavolul. Mai degrabă, înțelegem că aceste cuvinte au în prezent o împlinire spirituală. Ca slujitori ai lui Iehova, locuim într-o țară spirituală restabilită, adică în paradisul spiritual, unde desfășurăm o activitate plină de sens, punând serviciul sacru pe primul loc în viață. Această țară spirituală devine din ce în ce mai frumoasă. Dar cum vor sta lucrurile în viitor?

36, 37. Ce promisiuni se vor împlini în viitor în Paradis?

³⁶ După marele război al Armaghedonului, lucrarea de restabilire condusă de Isus va cuprinde literalmente tot pământul. În timpul Domniei de O Mie de Ani, oamenii vor transforma întregul pământ într-un paradis asemănător grădinii Edenului, așa cum a dorit Iehova dintotdeauna! (Luca 23:43) Atunci toți oamenii vor trăi în armonie unii cu alții și cu natura. Nu va mai exista niciun pericol, nicio amenințare. Imaginează-ți ce minunat va fi când se va împlini această promisiune: „Voi face un legământ de pace cu [ei] și voi îndepărta fiarele periculoase din țară. Astfel, [ei] vor locui în siguranță în pustiu și vor dormi în păduri”! (Ezec. 34:25)

³⁷ Te vezi și tu acolo? Gândește-te: Vei putea călători fără teamă în orice loc de pe pământ! Niciun animal nu-ți va face rău. De fapt, nu va exista niciun pericol. Vei putea să umbli în voie pe poteci care te poartă adânc în păduri și să te bucuri de frumusețea neasemuită ce te înconjoară. Vei putea chiar să dormi acolo în deplină siguranță, știind că a doua zi te vei trezi teafăr și nevătămat!

38. Ce simți gândindu-te la împlinirea promisiunii din Ezechiel 28:26?

³⁸ Atunci se va împlini și această promisiune: „Vor locui pe [pământ] în siguranță, vor construi case și vor planta vii. Da, vor locui în siguranță când voi executa judecata asupra tuturor celor din jurul lor care îi tratează cu dispreț; și vor ști că eu sunt Iehova, Dumnezeul lor”. (Ezec. 28:26) După ce toți dușmanii lui Iehova vor dispărea, pacea și siguranța vor domni pe tot pământul. Vom avea grijă nu numai de planetă, ci și de noi înșine și de cei dragi ai noștri. Vom construi case, care ne vor oferi tot confortul, și vom planta vii, care ne vor răsplăti cu rodul lor.

39. Ce te convinge că profețiile consemnate de Ezechiel cu privire la Paradis vor deveni realitate?

³⁹ Ți se par aceste promisiuni prea frumoase pentru a fi adevărate? Amintește-ți atunci ce ai văzut deja realizându-se în acest timp de „restabilire a tuturor lucrurilor”. În pofida opoziției aprige a lui Satan, Isus a primit autoritatea de a restabili închinarea curată în cea mai întunecată perioadă din istorie. Ce dovadă incontestabilă că toate promisiunile făcute de Iehova prin Ezechiel vor deveni realitate!