Rugăciunile din Biblie merită o examinare atentă
RUGĂCIUNILE pe care le vom examina cu atenţie acum au fost rostite de o femeie cuprinsă de îngrijorare, de un rege şi de însuşi Fiul lui Dumnezeu. Fiecare rugăciune a fost determinată de o serie de circumstanţe diferite. Însă cu astfel de situaţii ne putem confrunta şi noi în prezent. Ce putem învăţa din aceste exemple?
‘Caută spre întristarea roabei Tale’
Vă confruntaţi cumva cu o problemă persistentă? Sau vă simţiţi copleşiţi de îngrijorare? Atunci sunteţi într-o situaţie foarte asemănătoare celei în care se afla Ana înainte de naşterea primului ei copil, Samuel. Ea nu avea copii şi era ţinta batjocurilor unei alte femei. De fapt, situaţia o tulbura atât de mult, încât Ana nici nu putea să mănânce (1 Samuel 1:2–8, 15, 16). Ea a apelat la Iehova şi l-a implorat astfel:
„DOAMNE al oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre întristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce aminte de mine şi nu vei uita pe roaba Ta, ci vei dărui roabei Tale un fiu, îl voi da DOMNULUI pentru toate zilele vieţii lui şi briciul nu va trece peste capul lui“. — 1 Samuel 1:11.
Remarcaţi că Ana nu a spus generalităţi. Ea i s-a adresat lui Iehova cu o cerere concretă (pentru un fiu), la care a adăugat o hotărâre fermă (de a-l pune la dispoziţia lui Dumnezeu). Ce putem învăţa de aici?
Când întâmpinaţi dificultăţi, menţionaţi-le în mod concret în rugăciune. Indiferent de problemă — că este vorba despre situaţia familială, despre singurătate sau despre o sănătate precară — , rugaţi-vă lui Iehova pentru ea. Descrieţi-i natura exactă a problemei cu care vă confruntaţi şi ce anume simţiţi. „În fiecare seară — spune o văduvă pe nume Louise — îmi încredinţez toate grijile în mâinile lui Iehova. Uneori se adună foarte multe, însă le menţionez în mod clar pe fiecare în parte.“
Faptul de a-i vorbi lui Iehova în termeni concreţi aduce foloase. Făcând astfel ne putem înţelege mai bine propria problemă, care s-ar putea să ni se pară acum mai puţin gravă. Când facem rugăciuni concrete ne simţim eliberaţi de îngrijorare. Chiar înainte de a primi răspuns la rugăciunea ei, Ana s-a simţit înviorată şi „faţa ei n-a mai fost aceeaşi“ (1 Samuel 1:18). Pe deasupra, o formulare exactă ne ajută să recunoaştem răspunsul la rugăciunea noastră. „Cu cât îmi formulez mai clar rugăciunile — spune Bernhard, un creştin din Germania — , cu atât mai clare sunt răspunsurile.“
„Eu nu sunt decât un tânăr“
Însă o persoană poate simţi un alt gen de îngrijorare dacă primeşte o însărcinare pentru care se simte incapabilă. Vă simţiţi uneori copleşiţi de responsabilitatea acordată de Iehova? Sau consideră unele persoane că nu corespundeţi însărcinării primite? Tânărul Solomon se afla în această situaţie atunci când a fost uns ca rege al Israelului. Unii bărbaţi proeminenţi preferau ca altcineva să urce pe tron (1 Împăraţi 1:5–7, 41–46; 2:13–22). Chiar la începutul domniei sale, Solomon a făcut o cerere în rugăciune:
„DOAMNE Dumnezeul meu, Tu ai pus pe robul Tău să împărăţească . . . şi eu nu sunt decât un tânăr, nu ştiu să ies şi să intru. . . . Dă dar robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău!“ — 1 Împăraţi 3:7–9.
Solomon şi-a concentrat rugăciunea asupra relaţiei sale cu Iehova, asupra privilegiului pe care îl primise şi asupra capacităţii sale de a efectua însărcinarea respectivă. În mod similar, ori de câte ori primim o responsabilitate care ni se pare că depăşeşte capacităţile noastre, ar trebui să-l implorăm pe Dumnezeu să ne facă apţi pentru a efectua munca repartizată. Să observăm următoarele experienţe:
„Când mi s-a cerut să preiau o responsabilitate mai mare la biroul filialei Societăţii Watch Tower — explică Eugene — , mă simţeam complet nepotrivit. Existau persoane mai calificate decât mine şi cu mult mai multă experienţă. Două nopţi nu am prea dormit, petrecându-mi majoritatea timpului în rugăciune, ceea ce mi-a dat tărie şi siguranţa necesară.“
Lui Roy i s-a cerut să ţină o cuvântare funerară cu ocazia morţii tragice şi subite a unui frate tânăr care fusese îndrăgit de mulţi. Sute de persoane aveau să fie, în mod sigur, prezente. Ce a făcut Roy? „Rareori m-am rugat atât de mult pentru tărie şi pentru capacitatea de a găsi cuvinte potrivite ca să exprim gânduri ziditoare şi să aduc mângâiere.“
Pe măsură ce Creatorul ‘grăbeşte lucrurile’ şi organizaţia sa ia amploare, o urmare firească este aceea că multora dintre slujitorii săi li se încredinţează responsabilităţi (Isaia 60:22). Dacă vi se cere să vă sporiţi participarea, fiţi siguri că Iehova poate compensa orice lipsă de experienţă, de instruire sau de competenţă din partea voastră. Apropiaţi-vă de Dumnezeu în acelaşi mod în care a făcut-o Solomon şi El vă va face capabili să vă îndepliniţi sarcina încredinţată.
„Ca toţi să fie una“
A treia situaţie întâlnită frecvent astăzi este aceea de a fi solicitaţi să reprezentaţi un grup în rugăciune. Când sunteţi invitaţi să spuneţi o rugăciune în numele altora, pentru ce anume ar trebui să vă rugaţi? Să analizăm rugăciunea lui Isus consemnată în Ioan, capitolul 17. El a rostit această rugăciune în ultima seară din viaţa sa umană, în prezenţa discipolilor săi. Ce fel de cereri a îndreptat el spre Tatăl său ceresc?
Isus a pus accentul pe obiectivele comune şi pe speranţa împărtăşită de cei prezenţi. El a menţionat glorificarea numelui lui Iehova Dumnezeu şi anunţarea Regatului. Isus a subliniat valoarea unor relaţii personale cu Tatăl şi cu Fiul, bazate pe cunoaşterea Scripturilor. El a vorbit despre separarea de lume, ceea ce avea să-i pregătească pe continuatorii săi în vederea opoziţiei. Cristos i-a mai cerut Tatălui său să-i ocrotească pe discipoli şi să-i unească în cadrul adevăratei închinări.
Da, Isus a pus accentul pe unitate (Ioan 17:20, 21). În aceeaşi seară, puţin mai devreme, discipolii se antrenaseră într-o ceartă care denota lipsă de maturitate (Luca 22:24–27). Însă în rugăciune, Cristos nu a căutat să condamne, ci să unească. În acelaşi fel, rugăciunile rostite în familie şi în congregaţie trebuie să promoveze iubirea şi să urmărească depăşirea fricţiunilor dintre persoane. Cei care sunt reprezentaţi în rugăciune ar trebui să fie strânşi laolaltă în unitate. — Psalmul 133:1–3.
Această unitate este demonstrată atunci când cei care ascultă spun la sfârşit „Amin“, adică „Aşa să fie“. Pentru a fi posibil acest lucru, ei trebuie să înţeleagă şi să fie de acord cu tot ce se spune. Ar fi, aşadar, nepotrivit să se menţioneze în rugăciune un subiect care le este necunoscut unora dintre cei prezenţi. De exemplu, un bătrân care reprezintă o congregaţie în rugăciune ar putea cere binecuvântarea lui Iehova pentru un frate sau o soră spirituală care sunt grav bolnavi. Însă, în mod normal, cel mai bine ar fi să procedeze astfel numai dacă marea majoritate a celor pe care îi reprezintă cunosc persoana şi au auzit despre îmbolnăvirea ei.
Observaţi, de asemenea, că Isus nu a enumerat necesităţile personale ale fiecărui membru al grupului. Dacă făcea astfel, însemna că trebuia să menţioneze unele chestiuni personale care le erau cunoscute doar câtorva dintre ei. Problemele personale constituie un subiect corespunzător pentru rugăciunile rostite în particular, care pot fi oricât de lungi şi de intime doriţi.
Cum ar trebui să se pregătească o persoană în vederea reprezentării în rugăciune a unei adunări mari de închinători? Un creştin cu experienţă explică: „Mă gândesc dinainte pentru ce anume să exprim mulţumiri, ce necesităţi ar putea avea fraţii şi ce anume aş putea cere în favoarea lor. Îmi aranjez ideile în minte, inclusiv exprimările de laudă. Înainte de a rosti rugăciunea publică spun în gând o rugăciune, cerând ajutor pentru a-i reprezenta pe fraţi într-un mod demn“.
Indiferent de împrejurările în care vă aflaţi, este foarte probabil că în Biblie veţi găsi o rugăciune care a fost rostită de cineva care se afla într-o situaţie similară cu a voastră. Gama largă de rugăciuni cuprinse în Scripturi este o dovadă a bunătăţii iubitoare a lui Dumnezeu. Citirea acestor rugăciuni şi meditarea la ele vă vor ajuta să vă îmbogăţiţi rugăciunile.
[Chenarul de la pagina 5]
RUGĂCIUNI REMARCABILE DIN BIBLIE
Slujitorii lui Iehova au rostit rugăciuni în nenumărate ocazii. Puteţi răspunde afirmativ în unul sau în mai multe dintre următoarele cazuri?
Aveţi nevoie de îndrumarea lui Dumnezeu, cum a avut Eliezer? — Geneza 24:12–14.
Vă aflaţi în faţa unui pericol iminent, cum a fost Iacov? — Geneza 32:9–12.
Doriţi să îl cunoaşteţi mai bine pe Dumnezeu, cum dorea Moise? — Exodul 33:12–17.
Vă confruntaţi cu adversari, la fel ca Ilie? — 1 Împăraţi 18:36, 37.
Este dificilă predicarea pentru voi, cum a fost şi pentru Ieremia? — Ieremia 20:7–12.
Simţiţi nevoia să vă mărturisiţi păcatele şi să căutaţi iertare, la fel ca Daniel? — Daniel 9:3–19.
Vă confruntaţi cu persecuţii, la fel ca discipolii lui Isus? — Faptele 4:24–31.
Vedeţi şi Matei 6:9–13; Ioan 17:1–26; Filipeni 4:6, 7; Iacov 5:16.
[Chenarul de la pagina 6]
PENTRU CE SĂ VĂ RUGAŢI ATUNCI CÂND LUPTAŢI ÎMPOTRIVA UNUI OBICEI ÎNRĂDĂCINAT
Luptaţi cumva împotriva unei slăbiciuni care recidivează? Cum puteţi trage foloase din rugăciunile consemnate în Biblie? Învăţaţi de la David, care s-a rugat de repetate ori în legătură cu propriile sale slăbiciuni.
David cânta: „Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile!“ (Psalmul 139:23). Dorinţa lui David era ca Iehova Dumnezeu să-i cerceteze înclinaţiile, sentimentele sau motivele necorespunzătoare. Cu alte cuvinte, David a invocat ajutorul lui Iehova pentru a evita păcatul.
Însă David a fost învins de slăbiciunile lui şi a păcătuit în mod grav. Rugăciunea a fost, din nou, un ajutor — de data aceasta în restabilirea relaţiei cu Dumnezeu. Potrivit Psalmului 51:2, David a implorat: „Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea şi curăţeşte-mă de păcatul meu!“
Şi noi putem cere cu umilinţă ajutorul lui Iehova pentru a ne înfrâna înclinaţiile greşite. Aceasta ne va întări ca să depăşim o slăbiciune înrădăcinată şi ne poate ajuta să evităm păcatul. Dacă recidivăm, ar trebui să ne apropiem din nou de Iehova pentru a-i implora ajutorul ca să ne putem continua lupta.
[Legenda fotografiilor de la pagina 7]
Rugăciunile spuse în numele unui grup trebuie să pună accentul pe speranţe scripturale şi pe obiective spirituale comune.