Încrederea poate fi redobândită!

DEŞI actuala lipsă de încredere este un semn al „ultimelor zile“, neîncrederea a apărut cu mii de ani în urmă (2 Timotei 3:1, NW). Prima dată ea s-a făcut simţită într-un loc în care nici nu ne-am aştepta — Paradisul. Biblia spune cu privire la acel loc: „Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; şi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise. DOMNUL Dumnezeu a făcut să crească din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni de mâncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului“. — Geneza 2:8, 9.

Următoarele versete arată ce legătură există între această relatare şi lipsa de încredere din zilele noastre. Aici citim: „DOMNUL Dumnezeu a poruncit omului, spunând: «Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit»“ (Geneza 2:16, 17). Avea Adam vreun motiv să pună la îndoială cuvintele lui Iehova?

Iată ce citim în continuare: „Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse DOMNUL Dumnezeu. El a zis femeii: «Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?“» Şi femeia a spus şarpelui: «Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi“». Atunci şarpele a zis femeii: «Hotărât că nu veţi muri; dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul». Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să facă pe cineva înţelept. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi soţului ei, care era lângă ea, şi a mâncat şi el“. — Geneza 3:1–6.

Ignorând avertismentul clar dat de Dumnezeu, Adam şi Eva au dovedit lipsă de încredere în Iehova. Ei l-au imitat pe Satan, adversarul lui Dumnezeu, care îi vorbise Evei prin intermediul unui şarpe fizic. Satan nu a avut încredere în modul de a guverna al lui Iehova. Din cauza acestui fapt şi a inimii lui mândre şi ambiţioase, el s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu şi i-a înşelat pe oameni, determinându-i să acţioneze la fel. El i-a făcut să creadă că Dumnezeu nu este demn de încredere.

Rezultatul: relaţii încordate

Poate că aţi observat că persoanelor care nu au încredere în alţii le este greu să întreţină prietenii. Publilius Syrus, scriitor latin din secolul I î.e.n., a scris: „Încrederea este singura legătură a prieteniei“. Răzvrătindu-se, Adam şi Eva au arătat că nu aveau încredere în Dumnezeu. De aceea, bineînţeles că Dumnezeu nu mai putea avea încredere în ei. Ca urmare a lipsei încrederii, primii oameni au pierdut prietenia lui Dumnezeu. Nu există nici un indiciu că Iehova ar mai fi vorbit vreodată cu ei după ce i-a condamnat pentru răzvrătire.

Şi relaţiile dintre Adam şi Eva au avut de suferit. Iehova a avertizat-o pe Eva: „Cu durere vei naşte copii şi dorinţa ta se va ţine după soţul tău, şi el va domina peste tine“ (Geneza 3:16). The Jerusalem Bible spune: „El va domni peste tine“. În loc să-şi exercite cu iubire autoritatea de cap asupra soţiei sale, aşa cum dorise Dumnezeu, Adam a devenit acum stăpânul Evei, stăpânind peste ea.

După ce au păcătuit, Adam a încercat să dea vina pe soţia sa. După părerea lui, din cauza soţiei sale fuseseră ei expulzaţi dintr-o grădină perfectă într-un pământ necultivat şi condamnaţi să lucreze ca sclavi în condiţii care nu erau ideale, până ce aveau să se întoarcă în ţărână (Geneza 3:17–19). Cu siguranţă, lucrul acesta a fost o sursă de neînţelegeri între cei doi. Este posibil ca Adam să fi reacţionat exagerat, spunând că niciodată nu va mai asculta de Eva. Poate că el s-a simţit îndreptăţit să-i spună: „De acum înainte eu sunt şefu’!“ Pe de altă parte, este posibil ca Eva să fi văzut că Adam a eşuat în ce priveşte rolul său de cap de familie, motiv pentru care nu a mai avut încredere în el. În orice caz, manifestând neîncredere în Dumnezeu, oamenii au pierdut prietenia lui, iar relaţiile dintre ei au fost prejudiciate.

În cine putem avea încredere?

După cum arată exemplul lui Adam şi al Evei, nu oricine merită încredere. Cum putem şti cine merită şi cine nu merită încredere?

În Psalmul 146:3 suntem sfătuiţi: „Nu vă încredeţi în cei mari, în fiul omului, în care nu este mântuire“. Iar în Ieremia 17:5–7 citim: „Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor şi îşi abate inima de la DOMNUL!“ Pe de altă parte, „binecuvântat să fie omul care se încrede în DOMNUL şi a cărui încredere este DOMNUL!“.

Este adevărat că faptul de a avea încredere în oameni nu este întotdeauna un lucru greşit. Versetele de mai sus arată că nu vom greşi niciodată dacă ne vom pune încrederea în Dumnezeu, dar faptul de a ne pune încrederea în oameni imperfecţi poate avea uneori urmări dezastruoase. De exemplu, cei ce îşi pun încrederea în oameni, sperând că aceştia vor realiza ceea ce numai Dumnezeu poate face, şi anume să ofere salvare şi să aducă pace deplină şi siguranţă, vor fi dezamăgiţi. — Psalmul 46:9; 1 Tesaloniceni 5:3.

De fapt, oamenii şi instituţiile omeneşti merită încredere numai în măsura în care acţionează în armonie cu scopurile lui Dumnezeu şi demonstrează respect faţă de principiile divine. Astfel, dacă dorim să le inspirăm altora încredere, trebuie să vorbim adevărul şi să fim oameni cinstiţi şi de nădejde (Proverbele 12:19; Efeseni 4:25; Evrei 13:18). Numai dacă ne vom conduce după principiile biblice vor avea alţii încredere în noi, iar această încredere se va dovedi o sursă de putere şi încurajare reciprocă.

Redobândirea încrederii

Martorii lui Iehova au motive temeinice pentru a-şi pune încrederea în Dumnezeu şi pentru a-i încuraja şi pe alţii să facă la fel. Iehova este fidel şi loial. În el putem avea întotdeauna încredere că va face ce a spus, deoarece „este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă“. Cei ce îşi pun încrederea în Dumnezeul iubirii nu vor fi dezamăgiţi niciodată. — Evrei 6:18; Psalmul 94:14; Isaia 46:9–11; 1 Ioan 4:8.

Oamenii care sunt uniţi prin încrederea pe care o au în Iehova şi care trăiesc în armonie cu principiile sale au o motivaţie puternică de a avea încredere unii în alţii. Într-o lume în care există atâta lipsă de încredere, este o mare bucurie să găseşti oameni în care poţi avea încredere! Imaginaţi-vă cât de diferită ar fi lumea dacă am putea avea încredere deplină în ceea ce spun şi fac toţi ceilalţi! Aşa va fi în apropiata lume nouă, promisă de Dumnezeu. Niciodată nu va mai exista neîncredere!

V-ar plăcea să trăiţi atunci? Dacă da, Martorii lui Iehova vă invită să vă întăriţi încrederea în Dumnezeu şi în promisiunile lui învăţând mai mult despre cerinţele sale în vederea dobândirii vieţii. Un studiu al Bibliei oferă dovezi că Dumnezeu există, că se interesează de bunăstarea omenirii şi că va trece în curând la acţiune pentru a rezolva problemele lumii prin intermediul Regatului său. Milioane de persoane au învăţat să-şi pună încrederea în Cuvântul său, Biblia. Martorii lui Iehova vor fi încântaţi să vă arate în ce constă studiul biblic pe care îl oferă ei gratuit publicului. Sau, dacă doriţi mai multe informaţii, le puteţi scrie editorilor acestei reviste.

[Text generic pe pagina 5]

Lipsa încrederii în Dumnezeu duce la prejudicierea relaţiilor interumane

[Text generic pe pagina 6]

Oamenii sunt demni de încredere numai în măsura în care acţionează în armonie cu principiile divine