Capitolul 9
Ce se întâmplă cu cei dragi ai noştri care au murit?
1. Ce sentimente încearcă oamenii atunci când le moare cineva drag?
„CÂND îţi moare cineva drag, suferi, deoarece moartea este pierderea de nedescris a unei persoane dragi care dispare în necunoscut.“ Aşa s-a exprimat un fiu atunci când i-a murit tatăl, iar la scurt timp după aceea, şi mama. Durerea sa, precum şi sentimentul unei mari pierderi l-au făcut să se simtă „copleşit pe plan afectiv“. Poate şi tu ai trecut printr-o suferinţă de acest fel. Poate te-ai întrebat unde sunt cei dragi ai tăi şi dacă-i vei mai revedea vreodată.
2. Ce întrebări tulburătoare se ridică referitor la moarte?
2 Unor părinţi îndureraţi li s-a spus că „Dumnezeu culege cele mai frumoase flori ca să le ia la el în cer“. Aşa să fie într-adevăr? Oare cei dragi ai noştri care au murit s-au dus într-un domeniu spiritual? Oare este vorba despre acea stare pe care unii o numesc Nirvana şi care este descrisă drept o stare de fericire completă în care persoana este eliberată de orice durere şi de orice dorinţă? Oare cei pe care-i iubim au trecut pragul unei uşi care dă spre viaţă nemuritoare în paradis? Sau, aşa cum pretind alţii, este moartea o cădere într-un chin care nu se va sfârşi niciodată pentru cei care l-au supărat pe Dumnezeu? Pot morţii să ne influenţeze viaţa? Pentru a găsi răspunsuri corecte la astfel de întrebări, trebuie să consultăm Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia.
CE ESTE „SPIRITUL“ DIN OM?
3. Ce părere aveau Socrate şi Platon cu privire la morţi, şi cum îi influenţează aceasta pe oamenii de azi?
3 Filozofii antici greci Socrate şi Platon au susţinut că în interiorul bărbatului şi al femeii trebuie să existe ceva nemuritor din naştere — şi anume, un suflet care supravieţuieşte morţii şi care nu moare, de fapt, niciodată. Astăzi milioane de oameni de pe întregul pământ cred acest lucru. Această convingere generează deopotrivă o mare teamă de morţi şi o mare preocupare pentru bunăstarea acestora. Biblia ne învaţă ceva complet diferit cu privire la morţi.
4. a) Ce ne spune Geneza despre suflet? b) Ce a pus Dumnezeu în Adam pentru a-i da viaţă?
4 Pentru a examina care este starea morţilor, trebuie să ne amintim că primul nostru tată, Adam, nu a avut un suflet. El a fost un suflet. Printr-un act de creaţie inspirator de teamă, Dumnezeu l-a format pe om — adică sufletul — din elementele de bază ale pământului şi apoi i-a suflat în el „suflare de viaţă“. Geneza 2:7 ne spune: „DOMNUL [Iehova, NW] Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul a devenit un suflet viu“. Viaţa lui Adam era susţinută prin respiraţie. Însă, când Dumnezeu i-a dat lui Adam suflare de viaţă, acest lucru a implicat ceva mai mult decât faptul de a sufla aer în plămânii omului. Biblia menţionează şi un „duh de viaţă [forţa vieţii, NW]“ care este activ în creaturile vii de pe pământ. — Geneza 7:22.
5, 6. a) Ce este „forţa vieţii“? b) Ce se întâmplă când „spiritul“ menţionat la Psalmul 146:4 încetează să mai furnizeze viaţă corpului?
5 Ce este „forţa vieţii“? Este scânteia dătătoare de viaţă pe care Dumnezeu a pus-o în corpul inert al lui Adam. Această forţă a fost întreţinută apoi prin procesul respiraţiei. Ce este însă „spiritul“ la care se face referire în Psalmul 146:4? Acest verset spune despre cel ce moare: „Spiritul său iese, el se întoarce în pământul său; în acea zi pier gândurile lui“ (NW). Când scriitorii biblici au folosit în acest mod cuvântul „spirit“, ei nu s-au gândit la un suflet neîntrupat care continuă să trăiască după ce corpul moare.
6 „Spiritul“ care iese din om când acesta moare este forţa vieţii care provine de la Creatorul nostru (Psalmul 36:9; Faptele 17:28). Această forţă vitală nu are nici una dintre caracteristicile creaturii căreia îi furnizează viaţă, după cum nici curentul electric nu prezintă aspectele utilajului pe care-l alimentează. Când cineva moare, spiritul (forţa vieţii) încetează să mai furnizeze viaţă celulelor corpului, la fel ca în cazul unui bec care se stinge atunci când alimentarea sa cu energie electrică se întrerupe. În momentul în care forţa vieţii încetează să mai susţină corpul uman, atunci omul, adică sufletul, moare. — Psalmul 104:29; Eclesiastul 12:1, 7.
„ÎN ŢĂRÂNĂ TE VEI ÎNTOARCE“
7. Ce urma să i se întâmple lui Adam fiindcă nu a ascultat de Dumnezeu?
7 Iehova a explicat în mod clar ce urma să însemne moartea pentru păcătosul Adam. Dumnezeu a spus: „În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce“ (Geneza 3:19). Unde urma să se întoarcă Adam? În pământ, în ţărâna din care fusese creat. La moarte, Adam urma pur şi simplu să-şi înceteze existenţa!
8. Ca suflete, în ce sens oamenii nu sunt superiori animalelor?
8 În această privinţă, moartea omului nu diferă de cea a animalului. Şi unul şi altul sunt suflete, şi acelaşi spirit, sau forţă vitală, le furnizează energie (Geneza 1:24). În Eclesiastul 3:19, 20, înţeleptul Solomon ne spune: „Cum moare unul, aşa moare şi celălalt, toţi au aceeaşi suflare [un singur spirit, NW] şi omul nu întrece cu nimic pe animal [în ce priveşte moartea] . . . Toate au fost făcute din ţărână şi toate se întorc în ţărână“. Omul a fost superior animalelor în sensul că a fost creat după chipul lui Dumnezeu, reflectând calităţile lui Iehova (Geneza 1:26, 27). La moarte însă, şi oamenii şi animalele se întorc în ţărână.
9. Care este starea celor morţi, şi unde merg aceştia?
9 Solomon a explicat în continuare ce înseamnă moartea, spunând: „Cei vii măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic“. Da, cei morţi nu ştiu absolut nimic. De aceea, Solomon a îndemnat: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta. Căci în Locuinţa morţilor [Şeol, NW], în care mergi, nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune“ (Eclesiastul 9:5, 10). Unde se duc morţii? În Şeol (ebraică, sheʼolʹ), mormântul comun al omenirii. Cei dragi ai noştri care au murit nu sunt conştienţi de nimic. Ei nu suferă şi nu pot să ne influenţeze în nici un fel.
10. De ce putem spune că moartea nu trebuie să fie definitivă?
10 Trebuie oare ca noi toţi, precum şi cei dragi ai noştri să trăim numai câţiva ani şi apoi să ne încetăm existenţa pentru totdeauna? Potrivit Bibliei, nu. În momentul răzvrătirii lui Adam, Iehova Dumnezeu a luat imediat măsuri pentru a anula consecinţele îngrozitoare ale păcatului comis de om. Moartea nu a făcut parte din scopul lui Dumnezeu referitor la omenire (Ezechiel 33:11; 2 Petru 3:9). Prin urmare, moartea nu trebuie să fie definitivă pentru noi sau cei dragi ai noştri.
„S-A DUS SĂ SE ODIHNEASCĂ“
11. Cum a descris Isus starea în care se afla prietenul său mort, Lazăr?
11 Scopul lui Iehova este să ne elibereze din moartea adamică atât pe noi, cât şi pe cei dragi ai noştri care au murit. De aceea, Cuvântul lui Dumnezeu se referă la cei morţi ca fiind adormiţi. De exemplu, la auzirea veştii că prietenul său Lazăr a murit, Isus Cristos le-a spus discipolilor Săi: „Lazăr, prietenul nostru, doarme [s-a dus să se odihnească, NW], dar Mă duc să-l trezesc din somn“. Întrucât discipolii nu au înţeles imediat sensul acestei afirmaţii, Isus le-a spus în mod deschis: „Lazăr a murit“ (Ioan 11:11, 14). Apoi, Isus s-a dus în Betania, unde surorile lui Lazăr, Marta şi Maria, îl jeleau pe fratele lor mort. Când Isus i-a spus Martei: „Fratele tău va învia“, ea şi-a exprimat credinţa în scopul lui Dumnezeu de a anula efectele produse de moarte asupra familiei umane. Ea i-a spus: „Ştiu . . . că va învia la înviere, în ziua de pe urmă“. — Ioan 11:23, 24.
12. Ce speranţă cu privire la morţi avea îndoliata Marta?
12 Marta nu a menţionat nimic despre un suflet nemuritor care ar continua să trăiască în altă parte după moarte. Ea nu credea că Lazăr se dusese deja în vreun domeniu spiritual pentru a-şi continua existenţa. Marta avea credinţă în minunata speranţă a unei învieri dintre morţi. Ea înţelegea că fratele ei mort încetase să existe şi nicidecum că un suflet nemuritor ar fi ieşit din corpul lui Lazăr. Remediul avea să fie învierea fratelui ei.
13. Ce putere dată de Dumnezeu posedă Isus, şi cum şi-a demonstrat el această putere?
13 Isus Cristos este cel împuternicit de Iehova să răscumpere omenirea (Osea 13:14). De aceea, drept răspuns la cuvintele Martei, Isus a spus: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi“ (Ioan 11:25). Isus şi-a demonstrat puterea dată de Dumnezeu în această privinţă, atunci când s-a dus la mormântul lui Lazăr, care era mort de patru zile, şi l-a readus la viaţă (Ioan 11:38–44). Imaginează-ţi bucuria celor care au asistat la această înviere sau la alte învieri înfăptuite de Isus Cristos! — Marcu 5:35–42; Luca 7:12–16.
14. De ce ideea învierii este incompatibilă cu cea a unui suflet nemuritor?
14 Analizează cu atenţie această idee: Nimeni nu ar avea nevoie să fie înviat, sau readus la viaţă, dacă un suflet nemuritor ar supravieţui morţii. În realitate, nu era nici o binefacere ca un om cum era Lazăr să fie înviat şi readus la viaţă imperfectă pe pământ, dacă el păşise deja mai departe spre o minunată recompensă cerească. De fapt, Biblia nu foloseşte niciodată expresia „suflet nemuritor“. Dimpotrivă, Scripturile spun că sufletul uman care păcătuieşte moare (Ezechiel 18:4, 20). Astfel, Biblia indică spre înviere ca fiind remediul real al problemei morţii.
„TOŢI CEI DIN MORMINTE“
15. a) Ce înseamnă termenul „înviere“? b) De ce învierea nu constituie o problemă pentru Iehova Dumnezeu?
15 Cuvântul folosit de discipolii lui Isus pentru „înviere“ înseamnă literalmente „ridicare“ sau „sculare“. Este vorba despre o ridicare din starea de moarte, stare lipsită de viaţă — sau, ca să zicem aşa, o sculare din mormântul comun al omenirii. Iehova Dumnezeu poate să învie uşor o persoană. De ce? Deoarece Iehova este Izvorul vieţii. Astăzi, oamenii pot înregistra pe casete video vocile şi imaginile unor bărbaţi şi femei şi pot viziona aceste înregistrări după ce persoanele respective au murit. În mod sigur aşadar, atotputernicul nostru Creator poate să înregistreze detaliile legate de trăsăturile oricărei persoane şi poate să învie aceeaşi persoană, dându-i un corp nou.
16. a) Ce promisiune a făcut Isus referindu-se la toţi cei aflaţi în mormintele comemorative? b) Cum se va dovedi a fi învierea lor, şi în ce fel va fi determinat acest lucru?
16 Isus Cristos a spus: „Vine ceasul când toţi cei din morminte [mormintele comemorative, NW] vor auzi glasul Lui [al lui Isus] şi vor ieşi din ele: cei care au practicat binele, pentru învierea vieţii, iar cei care au făcut răul, pentru învierea judecăţii“ (Ioan 5:28, 29). Toţi cei aflaţi în memoria lui Iehova vor fi înviaţi şi instruiţi în căile sale. Pentru cei care vor acţiona în armonie cu cunoştinţa lui Dumnezeu, aceasta se va dovedi a fi o înviere a vieţii. Dar, pentru cei care vor respinge învăţăturile şi guvernarea lui Dumnezeu, se va dovedi a fi o înviere a judecăţii care atrage după sine condamnarea.
17. Cine va fi înviat?
17 Fireşte, cei care au urmat o conduită dreaptă în calitate de slujitori ai lui Iehova vor fi înviaţi. De fapt, speranţa învierii i-a întărit pe mulţi să înfrunte moartea, chiar în cazul unor persecuţii violente. Ei au ştiut că Dumnezeu poate să-i readucă la viaţă (Matei 10:28). Însă milioane de oameni au murit fără să demonstreze dacă vor respecta sau nu normele drepte ale lui Dumnezeu. Şi aceştia vor fi înviaţi. Încrezător în scopul lui Iehova în această privinţă, apostolul Pavel a spus: „Am în Dumnezeu nădejdea [speranţa, NW] . . . că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi“. — Faptele 24:15.
18. a) Ce viziune referitoare la înviere a primit Ioan? b) Ce anume este distrus în „iazul de foc“, şi ce simbolizează acest ‘iaz’?
18 Apostolul Ioan a primit o emoţionantă viziune care-i înfăţişa pe cei înviaţi stând în picioare înaintea tronului lui Dumnezeu. Apoi, Ioan a scris: „Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea, Moartea şi Locuinţa Morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. Şi Moartea şi Locuinţa Morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua“ (Apocalipsa 20:12–14). Gândiţi-vă! Toţi morţii care sunt în memoria lui Dumnezeu au perspectiva eliberării din Hades (greceşte, haiʹdes), sau Şeol, mormântul comun al omenirii (Psalmul 16:10; Faptele 2:31). Ei vor avea posibilitatea să demonstreze prin faptele lor dacă-i vor sluji sau nu lui Dumnezeu. Atunci „Moartea şi Locuinţa Morţilor“ vor fi azvârlite în aşa-numitul ‘iaz de foc’, care, la fel ca termenul „Gheenă“, simbolizează distrugerea completă (Luca 12:5). Atunci când învierea va fi încheiată, însuşi mormântul comun al omenirii va fi fost complet golit şi va înceta să mai existe. Cât de mângâietor este să învăţăm din Biblie că Dumnezeu nu torturează pe nimeni! — Ieremia 7:30, 31.
ÎNVIERE, UNDE?
19. De ce unii oameni vor fi înviaţi la viaţă cerească, şi ce fel de corp le va da Dumnezeu?
19 Un număr limitat de bărbaţi şi femei vor fi înviaţi la viaţă cerească. În calitate de regi şi preoţi împreună cu Isus, ei vor participa la înlăturarea efectelor morţii, efecte pe care omenirea le-a moştenit de la primul om, Adam (Romani 5:12; Apocalipsa 5:9, 10). Câţi anume vor fi luaţi de Dumnezeu în cer pentru a guverna împreună cu Cristos? Potrivit Bibliei, numai 144 000 (Apocalipsa 7:4; 14:1). Fiecăruia dintre aceşti înviaţi, Iehova îi va da un corp spiritual, astfel încât ei vor putea trăi în cer. — 1 Corinteni 15:35, 38, 42–45; 1 Petru 3:18.
20. Ce se va întâmpla cu omenirea ascultătoare, inclusiv cu cei înviaţi?
20 Marea majoritate a celor care au murit vor fi înviaţi pe un pământ paradiziac (Psalmul 37:11, 29; Matei 6:10). Motivul pentru care unii sunt înviaţi la viaţă cerească este, într-o anumită măsură, acela de a împlini scopul lui Dumnezeu referitor la pământ. În mod progresiv, Isus Cristos şi cei 144 000 de asociaţi ai săi din cer vor readuce omenirea ascultătoare la perfecţiunea pe care primii noştri părinţi au pierdut-o. Acest lucru se va întâmpla inclusiv în cazul celor înviaţi, după cum reiese din cuvintele spuse de Isus acelui muribund ţintuit pe stâlp alături de el: „Vei fi cu Mine în rai [Paradis, NW]“. — Luca 23:42, 43.
21. Ce se va întâmpla cu moartea, potrivit spuselor profetului Isaia şi ale apostolului Ioan?
21 În Paradisul pământesc, moartea, care astăzi generează atâta inutilitate, va fi înlăturată (Romani 8:19–21). Profetul Isaia a declarat că Iehova Dumnezeu „nimiceşte moartea pe vecie“ (Isaia 25:8). Apostolul Ioan a primit o viziune referitoare la timpul în care omenirea ascultătoare va fi eliberată de durere şi moarte. Da, „Dumnezeu Însuşi va fi cu ei . . . El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plâns, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut“. — Apocalipsa 21:1–4.
22. Cum te influenţează cunoştinţa despre înviere?
22 Învăţăturile clare ale Bibliei înlătură confuzia care există cu privire la ce se întâmplă cu morţii. Scripturile afirmă în mod deschis că moartea este „vrăjmaşul cel din urmă“ care va fi distrus (1 Corinteni 15:26). Câtă forţă şi mângâiere ne poate aduce cunoştinţa referitoare la speranţa învierii! Şi cât de fericiţi putem fi că cei dragi ai noştri care au murit şi care sunt în memoria lui Dumnezeu se vor trezi din somnul morţii pentru a se bucura de toate lucrurile bune pe care le pregăteşte el pentru cei care-l iubesc (Psalmul 145:16)! Aceste binecuvântări vor fi realizate prin intermediul Regatului lui Dumnezeu. Dar, când urma să înceapă guvernarea lui? Să vedem.
VERIFICĂ-ŢI CUNOŞTINŢA
Ce este spiritul din om?
Cum ai putea descrie starea morţilor?
Cine va fi înviat?
[Legenda ilustraţiei de la pagina 85]
Întocmai cum Isus l-a chemat pe Lazăr din mormânt, la fel vor fi înviaţi milioane de morţi
[Legenda ilustraţiei de la pagina 86]
Atunci când ‘Dumnezeu va nimici moartea pe vecie’, va domni bucuria