Să nu ne pătăm reputaţia

UN OM care proiectează clădiri frumoase îşi face reputaţia de arhitect experimentat. O tânără care se remarcă la învăţătură ajunge să fie cunoscută drept o elevă eminentă. Chiar şi un om care nu face nimic poate să-şi facă un nume, acela de leneş. Scoţând în evidenţă importanţa faptului de a ne face un nume bun, Biblia afirmă: „Un nume bun este mai de dorit decât mari bogăţii, o bună reputaţie mai de dorit decât argintul şi aurul“. — Proverbele 22:1, An American Translation.

Un nume bun se dobândeşte în timp, în urma multor gesturi mici. Cu toate acestea, pentru a-l păta nu este nevoie decât de o singură acţiune nesăbuită. De exemplu, un singur act care reflectă un comportament sexual greşit poate păta o reputaţie foarte bună. În capitolul 6 al cărţii biblice Proverbele, regele Solomon al Israelului antic ne dă sfaturi care ne pun în gardă cu privire la atitudinea şi acţiunile ce ne pot păta reputaţia şi, de asemenea, ne pot distruge relaţiile cu Iehova Dumnezeu. Printre acestea se numără angajamentele nechibzuite, lenevia, înşelătoria şi imoralitatea sexuală — în esenţă, lucruri pe care Iehova le urăşte. Faptul de a da ascultare acestor sfaturi ne va ajuta să nu ne pătăm reputaţia.

Să ne dezlegăm de angajamentele nechibzuite

Capitolul 6 al cărţii Proverbele începe cu următoarele cuvinte: „Fiul meu, dacă te-ai pus garant pentru aproapele tău, dacă te-ai îndatorat pentru altul, dacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale, dacă eşti prins de cuvintele gurii tale, fă totuşi lucrul acesta, fiul meu: dezleagă-te, căci ai căzut în mâna aproapelui tău. De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pământ şi stăruie de el“. — Proverbele 6:1–3.

Acest proverb ne îndeamnă să nu intrăm în relaţiile de afaceri ale altora, îndeosebi ale necunoscuţilor. Într-adevăr, israeliţii trebuiau ‘să-l ajute pe fratele lor dacă sărăcea şi nu mai putea munci’ (Leviticul 25:35–38). Dar unii israeliţi întreprinzători intrau în afaceri riscante şi obţineau sprijin financiar convingându-i pe alţii să ‘se pună garant’ pentru ei, făcându-i astfel răspunzători de plata datoriei lor. Situaţii de acest gen pot apărea şi azi. Instituţiile financiare, de exemplu, pot pretinde să existe şi un cosemnatar înainte de a aproba un împrumut pe care îl consideră riscant. Cât de neînţelept ar fi să ne luăm un astfel de angajament pripit în favoarea altora! De fapt, acest lucru ne poate crea dificultăţi financiare şi chiar am putea ajunge să ne facem un nume rău în faţa funcţionarilor bancari sau a altor creditori!

Ce putem face dacă ne găsim în neplăcuta situaţie de a fi procedat într-un mod care la început părea înţelept, dar care, la o analiză mai atentă, pare nechibzuit? Sfatul este acela de a lăsa la o parte mândria şi de a ‘stărui de’ semenul nostru — cu rugăminţi persistente. Trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a rezolva situaţia. O lucrare de referinţă spune: „Fă-te luntre şi punte ca să ajungi la o înţelegere cu adversarul tău şi să rezolvi problema, pentru ca obligaţiunile tale să nu se răsfrângă asupra ta sau a familiei tale“. Acest lucru trebuie făcut fără întârziere, deoarece regele spune: „Nu da somn ochilor tăi, nici aţipire pleoapelor tale. Scapă din mâna lui cum scapă gazelele din mâna vânătorului şi ca pasărea din mâna păsărarului“ (Proverbele 6:4, 5). Este mai bine să ne retragem dintr-o înţelegere neînţeleaptă când este posibil decât să fim prinşi în cursă de ea.

Să fim harnici ca furnica

„Du-te la furnică, leneşule; uită-te la căile ei şi fii înţelept“, sfătuieşte Solomon. Cum ne ajută comportamentul micuţei furnici să devenim înţelepţi? Regele ne răspunde: „Ea n-are nici căpetenie, nici supraveghetor, nici stăpân; totuşi îşi pregăteşte hrana vara şi strânge provizii în timpul secerişului“. — Proverbele 6:6–8.

Furnicile sunt minunat organizate şi cooperează într-un mod remarcabil unele cu altele. Instinctiv, ele îşi strâng provizii pentru mai târziu. Ele nu au „nici căpetenie, nici supraveghetor, nici stăpân“. Este adevărat că există o regină, dar ea ocupă această poziţie numai în sensul că depune ouă şi este mama coloniei de furnici. Ea nu dă ordine. Chiar şi fără un şef care să le conducă sau un supraveghetor care să le verifice, furnicile continuă neobosite să-şi facă munca.

Nu ar trebui şi noi, asemenea furnicii, să fim harnici? Faptul de a munci din greu şi de a ne strădui să ne îmbunătăţim calitatea muncii ne aduce mari foloase, indiferent că suntem sau nu supravegheaţi. Da, la şcoală, la locul de muncă şi în activităţile spirituale trebuie să facem tot ce putem. Dumnezeu vrea ca noi ‘să vedem binele în mijlocul întregii noastre munci’, aşa cum furnica trage foloase de pe urma hărniciei ei (Eclesiastul 3:13, 22; 5:18). Recompensele muncii asidue sunt o conştiinţă curată şi satisfacţia personală. — Eclesiastul 5:12.

Punând două întrebări retorice, Solomon încearcă să-l trezească pe leneş din indolenţa lui, spunând: „Până când vei sta culcat, leneşule? Când te vei scula din somnul tău?“ Parodiindu-l pe leneş, regele adaugă: „Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai încrucişezi puţin mâinile ca să dormi!. . . Şi sărăcia vine peste tine, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat“ (Proverbele 6:9–11). În timp ce leneşul stă culcat, sărăcia vine peste el la fel de repede ca un hoţ, iar lipsurile îl atacă asemenea unui om înarmat. Ogorul leneşului se umple repede de buruieni şi urzici (Proverbele 24:30, 31, NW). Tranzacţiile sale comerciale suferă pierderi cât ai clipi din ochi. Cât timp îl va tolera un patron pe un pierde-vară? Poate să se aştepte să obţină rezultate bune la şcoală un elev căruia îi este lene să înveţe?

Să fim cinstiţi

Vorbind despre un alt tip de comportament care distruge reputaţia unei persoane în comunitate şi relaţiile sale cu Dumnezeu, Solomon spune în continuare: „Omul de nimic, omul nelegiuit umblă cu neadevărul în gură, clipeşte din ochi, dă din picior şi învaţă pe alţii cu degetele. Răutatea este în inima lui, urzeşte lucruri rele întruna şi stârneşte certuri“. — Proverbele 6:12–14.

Această descriere corespunde omului înşelător. De obicei, o persoană mincinoasă încearcă să-şi ascundă falsitatea. Cum anume? Nu doar „cu neadevărul în gură“, ci şi cu limbajul trupului. Un erudit a subliniat următoarele: „Gesturile, tonul vocii şi chiar expresia feţei sunt modalităţi de înşelare premeditate; în spatele unei măşti de sinceritate stă ascunsă o minte perversă şi imaginea unei persoane care stârneşte discordie“. Un astfel de om care nu e bun de nimic urzeşte planuri rele şi stârneşte tot timpul certuri. Cum o va sfârşi el?

„De aceea nimicirea îi va veni pe neaşteptate“, răspunde regele Israelului. „Va fi zdrobit deodată şi fără îndreptare“ (Proverbele 6:15). Când mincinosul este demascat, reputaţia acestuia este instantaneu distrusă. Cine va mai avea încredere în el? Sfârşitul său este într-adevăr dezastruos, pentru că „toţi mincinoşii“ sunt puşi în rând cu cei ce vor suferi moartea veşnică (Revelaţia 21:8). Prin urmare, trebuie cu orice preţ să ne „comportăm cinstit în toate lucrurile“. — Evrei 13:18.

Să urâm ceea ce urăşte Iehova

Ura faţă de ceea ce este rău ne poate împiedica să comitem acte care ne distrug reputaţia. Nu ar trebui atunci să cultivăm aversiune faţă de ceea ce este rău? Dar, mai exact, ce ar trebui să urâm? Solomon spune: „Şase lucruri urăşte DOMNUL, şi chiar şapte Îi sunt urâte: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul fals care spune minciuni şi cel ce stârneşte certuri între fraţi“. — Proverbele 6:16–19.

Cele şapte categorii menţionate de proverb sunt esenţiale şi vizează aproape toate tipurile de păcate. „Ochii trufaşi“ şi „inima care urzeşte planuri nelegiuite“ se referă la păcatele comise cu gândul. „Limba mincinoasă“ şi „martorul fals care spune minciuni“ se referă la păcatele comise cu gura. „Mâinile care varsă sânge nevinovat“ şi „picioarele care aleargă repede la rău“ se referă la păcatele comise cu fapta. Iehova îi urăşte îndeosebi pe aceia cărora le place nespus de mult să stârnească certuri între oamenii care, altfel, ar trăi în pace unii cu alţii. Trecerea de la cifra şase la cifra şapte sugerează că lista nu este completă, întrucât oamenii continuă să-şi înmulţească acţiunile rele.

Într-adevăr, trebuie să cultivăm aversiune faţă de ceea ce urăşte Dumnezeu. De exemplu, nu trebuie să avem ‘ochi trufaşi’ sau să manifestăm orice altă formă de mândrie. Bârfele dăunătoare trebuie categoric evitate, pentru că pot cauza cu uşurinţă „certuri între fraţi“. Dacă răspândim zvonuri răutăcioase, critici nejustificate sau minciuni, probabil că nu suntem persoane care „varsă sânge nevinovat“, dar cu siguranţă putem distruge buna reputaţie a altora.

„N-o pofti . . . pentru frumuseţea ei“

Solomon îşi începe următoarea parte a sfaturilor spunând: „Fiul meu, păzeşte sfaturile tatălui tău şi nu lepăda învăţătura mamei tale: leagă-le necurmat la inimă, atârnă-le de gât“. De ce? „Ele te vor conduce în mersul tău, te vor păzi la culcare şi îţi vor vorbi la deşteptare.“ — Proverbele 6:20–22.

Ne poate într-adevăr ocroti de capcana imoralităţii sexuale o educaţie scripturală? Da. Iată ce asigurare ni se dă: „Căci porunca este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sunt calea vieţii. Ele te vor feri de femeia cea rea, de limba ademenitoare a celei străine“ (Proverbele 6:23, 24). Faptul de a ne aminti sfaturile date de Cuvântul lui Dumnezeu şi de a le folosi ca ‘o candelă pentru picioarele noastre şi ca o lumină pe cărarea noastră’ ne va ajuta să rezistăm invitaţiilor ademenitoare ale unei femei rele sau ale unui bărbat rău. — Psalmul 119:105.

„N-o pofti în inima ta pentru frumuseţea ei şi nu te lăsa ademenit de pleoapele ei“, avertizează înţeleptul rege. De ce? „Căci pentru o femeie prostituată, omul ajunge de nu mai rămâne decât cu o bucată de pâine; şi soţia altuia vânează sufletul scump.“ — Proverbele 6:25, 26.

O numeşte Solomon prostituată pe o soţie adulteră? Probabil. Sau este posibil ca el să facă deosebire între consecinţele comiterii imoralităţii cu o prostituată şi consecinţele adulterului comis cu soţia altui bărbat. Cel ce întreţine relaţii intime cu o prostituată poate rămâne doar „cu o bucată de pâine“ — adică poate ajunge într-o stare de sărăcie lucie. El chiar poate cădea pradă dureroaselor şi mutilantelor boli transmisibile sexual, printre care SIDA, care cauzează moartea. Însă, sub Lege, cel ce întreţinea relaţii intime cu partenerul de căsătorie al altei persoane se afla într-un pericol iminent mai mare. O soţie adulteră pune în pericol „sufletul scump“ al partenerului ei nelegitim. Iată ce spune o lucrare de referinţă: „Este vorba . . . nu numai de scurtarea vieţii printr-o conduită desfrânată. Păcătosul este pasibil de pedeapsa cu moartea“ (Leviticul 20:10; Deuteronomul 22:22). În orice caz, indiferent de frumuseţea ei fizică, o astfel de femeie nu este de dorit.

‘Să nu luăm foc în sân’

Pentru a scoate şi mai mult în evidenţă pericolul adulterului, Solomon întreabă: „Poate cineva să ia foc în sân, fără să i se aprindă hainele? Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi, fără să-i ardă picioarele?“ Explicând semnificaţia ilustrării, el spune: „Tot aşa este şi cu cel ce intră la soţia aproapelui său: oricine se atinge de ea nu va fi nevinovat“ (Proverbele 6:27–29). Un astfel de păcătos va fi cu siguranţă pedepsit.

„Hoţul nu este dispreţuit când fură ca să-şi potolească foamea, când este flămând“, ni se reaminteşte. Chiar şi aşa, „dacă este prins, trebuie să dea înapoi înşeptit, să dea chiar tot ce are în casă“ (Proverbele 6:30, 31). În Israelul antic, unui hoţ i se cerea să plătească chiar dacă aceasta însemna să dea tot ce are.a Cu cât mai mult merită să fie pedepsită o persoană adulteră, care nu are nici o scuză pentru ceea ce a făcut.

„Cel ce comite adulter cu o femeie este un om fără minte“, spune Solomon. Unui om fără minte îi lipseşte judecata matură, deoarece „singur îşi pierde viaţa“ (Proverbele 6:32). În exterior, el pare probabil o persoană onorabilă, dar omului interior îi lipseşte cu desăvârşire dezvoltarea potrivită.

Despre roadele pe care le culege o persoană adulteră se pot spune mult mai multe lucruri. „Nu va avea decât rană şi ruşine, şi dispreţul nu i se va şterge. Căci gelozia înfurie pe un bărbat şi el n-are milă în ziua răzbunării; nu se uită la nici un preţ de răscumpărare şi nu se lasă înduplecat nici chiar dacă ţi-ai înmulţi darurile.“ — Proverbele 6:33–35.

Un hoţ poate plăti o despăgubire pentru ceea ce a furat, dar un bărbat adulter nu poate. Cum ar putea el să-l despăgubească pe un soţ furios? Nici cele mai stăruitoare rugăminţi nu-i pot aduce îndurare unui răufăcător. Persoana adulteră nu poate în nici un fel să repare păcatul comis. Oprobriul şi dezonoarea îngrămădite asupra numelui său rămân. Mai mult decât atât, el nu poate în nici un fel să se răscumpere sau să cumpere eliberarea de pedeapsa pe care o merită.

Cât de înţelept este să ne păzim de adulter, precum şi de orice altă conduită sau atitudine care ne pătează numele bun ce ni l-am făcut şi care îl poate dezonora pe Dumnezeu! Aşadar, să fim atenţi să nu ne luăm angajamente nechibzuite. Să lăsăm ca hărnicia şi onestitatea să ne înfrumuseţeze reputaţia. Şi, în timp ce ne străduim să urâm ceea ce urăşte Iehova, să ne facem un nume bun în faţa lui şi a semenilor noştri.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

Să dăm dovadă de precauţie în cazul în care suntem cosemnatari la un împrumut

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Să fim harnici ca furnica

[Legenda fotografiei de la pagina 27]

Să ne ferim de bârfele dăunătoare