Dobândiţi înţelepciune şi acceptaţi disciplina

IEHOVA DUMNEZEU este Marele Instructor al membrilor poporului său. El îi instruieşte pe aceştia nu numai cu privire la el însuşi, ci şi cu privire la viaţă (Isaia 30:20; 54:13; Psalmul 27:11). Naţiunii Israel, de exemplu, Iehova i-a dat profeţi, leviţi — îndeosebi preoţi — şi alţi oameni înţelepţi care să slujească în calitate de învăţători (2 Cronici 35:3; Ieremia 18:18). Profeţii învăţau poporul cu privire la scopurile şi însuşirile lui Dumnezeu şi arătau în linii mari care era calea dreaptă pe care trebuia să o urmeze. Preoţii şi leviţii aveau responsabilitatea de a preda Legea lui Iehova. Cât despre oamenii înţelepţi, sau bătrânii, aceştia furnizau sfaturi înţelepte cu privire la viaţa de zi cu zi.

Solomon, fiul lui David, s-a remarcat printre înţelepţii Israelului (1 Împăraţi 4:30, 31). După ce a văzut gloria şi bogăţiile acestuia, unul dintre cei mai distinşi oaspeţi ai săi, regina din Seba, a spus: „Nici pe jumătate nu mi s-a spus. Tu ai mai multă înţelepciune şi bunăstare decât am auzit mergându-ţi faima“ (1 Împăraţi 10:7). Care era secretul înţelepciunii lui Solomon? În 1037 î.e.n., când a devenit rege al Israelului, Solomon s-a rugat pentru „înţelepciune şi cunoaştere“. Fiind mulţumit de cererea sa, Iehova i-a dat lui Solomon cunoştinţă, înţelepciune şi o inimă înţeleaptă (2 Cronici 1:10–12; 1 Împăraţi 3:12). Nu este de mirare că Solomon a ajuns să „rostească trei mii de proverbe“ (1 Împăraţi 4:32)! Unele dintre acestea, împreună cu „cuvintele lui Agur“ şi cele ale „împăratului Lemuel“, au fost consemnate în cartea biblică Proverbele (Proverbele 30:1; 31:1). Adevărurile exprimate în aceste proverbe reflectă înţelepciunea lui Dumnezeu şi sunt eterne (1 Împăraţi 10:23, 24). Pentru toţi cei ce doresc să ducă o viaţă fericită şi încununată de succes, aceste proverbe sunt la fel de indispensabile ca atunci când au fost rostite pentru prima dată.

Succes şi curăţenie morală — Cum?

Obiectivul cărţii Proverbele este explicat în cuvintele introductive ale acestei cărţi: „Proverbele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel, pentru a cunoaşte înţelepciunea şi învăţătura [disciplina, NW], pentru a deosebi cuvintele minţii; pentru a primi învăţăturile de bun simţ, de dreptate, de judecată şi de corectitudine; ca să dea celor lipsiţi de minte [de experienţă, NW] prudenţă, tânărului cunoştinţă şi chibzuinţă“. — Proverbele 1:1–4.

Ce măreţ este scopul căruia îi slujesc „proverbele lui Solomon“! Rolul lor este acela de a-i ajuta pe oameni „să cunoască înţelepciunea şi învăţătura [disciplina, NW]“. Înţelepciunea implică perceperea lucrurilor aşa cum sunt ele şi folosirea acestei cunoştinţe pentru a rezolva probleme, pentru a atinge obiective, pentru a evita sau a preîntâmpina pericole sau pentru a-i ajuta pe alţii să facă aceste lucruri. „În Cartea Proverbele“, se afirmă într-o lucrare de referinţă, „«înţelepciunea» reprezintă un mod de viaţă abil — capacitatea de a face alegeri înţelepte şi de a reuşi în viaţă“. Cât este de important să dobândim înţelepciune! — Proverbele 4:7.

Proverbele lui Solomon au, de asemenea, rolul de a disciplina. Avem nevoie de această instruire? În Scripturi, disciplina transmite sensul de corectare, mustrare sau pedepsire. Potrivit opiniei unui biblist, acest cuvânt „se referă la instruirea naturii morale, ceea ce presupune corectarea înclinaţiilor cuiva spre acţiuni sau idei nesăbuite“. Disciplina, indiferent că este autoimpusă sau acordată de alţii, nu numai că ne împiedică să comitem greşeli, dar ne şi îndeamnă să ne schimbăm în bine. Da, avem într-adevăr nevoie de disciplină dacă vrem să rămânem curaţi din punct de vedere moral.

Aşadar, proverbele au un dublu scop — de a da înţelepciune şi de a disciplina. Disciplina morală şi capacitatea intelectuală au numeroase faţete. Dreptatea şi justeţea, de exemplu, sunt calităţi morale, iar acestea ne ajută să respectăm înaltele norme ale lui Iehova.

Înţelepciunea este o îmbinare a multor factori, printre care se numără priceperea, perspicacitatea, agerimea şi capacitatea de gândire. Priceperea este capacitatea de a privi un lucru în profunzimea lui, de a-i discerne părţile componente sesizând relaţia dintre acestea şi întreg, distingându-i astfel semnificaţia. Perspicacitatea pretinde cunoaşterea motivelor şi faptul de a înţelege de ce o anumită atitudine este corectă sau greşită. Un om cu pricepere, de exemplu, poate să-şi dea seama când cineva se îndreaptă într-o direcţie greşită şi poate să-l avertizeze imediat cu privire la pericol. Totuşi el are nevoie de perspicacitate pentru a înţelege de ce persoana se îndreaptă în acea direcţie şi pentru a găsi cel mai eficient mod de a o salva.

Oamenii ageri sunt prudenţi — nu sunt creduli (Proverbele 14:15). Aceştia sunt capabili să prevadă răul şi să-l preîntâmpine. În plus, înţelepciunea ne permite să exprimăm gânduri şi idei sănătoase care dau sens vieţii. Studierea proverbelor biblice este într-adevăr recompensatoare, deoarece ele au fost consemnate pentru ca noi să putem primi înţelepciune şi disciplină. Chiar şi „cei lipsiţi de experienţă“ care acordă atenţie proverbelor vor dobândi agerime, iar „tânărul“, cunoştinţă şi capacitate de gândire.

Proverbe pentru înţelepţi

Cu toate acestea, proverbele biblice nu sunt numai pentru persoanele lipsite de experienţă şi pentru tineri. Ele sunt pentru orice om suficient de înţelept pentru a asculta. „Înţeleptul va asculta şi va câştiga mai multă instruire“, a spus regele Solomon, „şi omul cu pricepere este cel ce dobândeşte arta de a conduce, pentru a înţelege un proverb şi o exprimare neclară, cuvintele înţelepţilor şi enigmele lor“ (Proverbele 1:5, 6, NW). O persoană care a dobândit deja înţelepciune îşi va spori cunoştinţele dând atenţie proverbelor, iar un om cu pricepere îşi va perfecţiona capacitatea de a-şi dirija viaţa cu succes.

Un proverb exprimă adesea un adevăr profund într-un mod foarte concis. Un proverb biblic poate fi sub forma unei exprimări neclare (Proverbele 1:17–19). Unele proverbe sunt enigme — afirmaţii încurcate şi greu de înţeles, care trebuie descifrate. Un proverb poate conţine şi comparaţii, metafore şi alte figuri de stil. Înţelegerea lor necesită timp şi meditare. Solomon, care a scris foarte multe proverbe, sesiza, bineînţeles, nuanţele unui proverb. În cartea Proverbele, el îşi asumă responsabilitatea de a-i ajuta pe cititori să dobândească această capacitate, lucru căruia o persoană înţeleaptă ar trebui să-i acorde atenţie.

Începutul care duce la atingerea obiectivului

Care este începutul căutării înţelepciunii şi disciplinei? Solomon a răspuns în felul următor: „Frica de DOMNUL este începutul cunoştinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura [disciplina, NW]“ (Proverbele 1:7). Cunoştinţa începe cu teama de Iehova. Fără cunoştinţă nu poate exista nici înţelepciune, nici disciplină. Aşadar, teama de Iehova este începutul înţelepciunii şi al disciplinei. — Proverbele 9:10; 15:33.

Teama de Dumnezeu nu este o frică morbidă de el, ci o veneraţie profundă şi un puternic sentiment de respect. Fără acest fel de teamă nu poate exista o cunoştinţă adevărată. Viaţa provine de la Iehova Dumnezeu şi, bineînţeles, fără ea nu putem dobândi nici un fel de cunoştinţă (Psalmul 36:9; Faptele 17:25, 28). Mai mult decât atât, Dumnezeu a creat toate lucrurile; aşadar, întreaga cunoştinţă umană se bazează pe studierea lucrării mâinilor sale (Psalmul 19:1, 2; Apocalipsa 4:11). Dumnezeu a inspirat, de asemenea, Cuvântul său scris, care este „de folos ca să înveţe, să convingă, să îndrepte, să dea înţelepciune în dreptate“ (2 Timotei 3:16, 17). Astfel, esenţa întregii cunoştinţe adevărate este Iehova, iar o persoană care caută să dobândească această cunoştinţă trebuie să aibă o teamă reverenţioasă faţă de el.

Au vreo valoare cunoştinţa omenească şi înţelepciunea lumii fără teama de Dumnezeu? Apostolul Pavel a scris: „Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbăreţul veacului acestuia? N-a făcut Dumnezeu nebunie înţelepciunea lumii acesteia?“ (1 Corinteni 1:20). Lipsindu-i teama sfântă, o persoană înţeleaptă în felul lumii trage concluzii greşite din faptele cunoscute şi ajunge un „nebun“.

Un „lanţ de aur la gâtul tău“

Înţeleptul rege s-a adresat apoi tinerilor: „Ascultă, fiul meu, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările mamei tale! Căci ele sunt o coroană plăcută pe capul tău şi un lanţ de aur la gâtul tău“. — Proverbele 1:8, 9. 

În anticul Israel, părinţii primiseră din partea lui Dumnezeu responsabilitatea de a-şi instrui copiii. Moise i-a sfătuit pe taţi: „Poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta; să le întipăreşti fiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula“ (Deuteronomul 6:6, 7). Şi mamele exercitau o influenţă considerabilă. În timp ce se supunea autorităţii soţului ei, o soţie evreică putea să impună respectarea anumitor legi în familie.

De fapt, în Biblie, familia este unitatea de bază în ce priveşte acordarea educaţiei (Efeseni 6:1–3). Copiii care ascultă de părinţii lor credincioşi sunt, figurativ vorbind, împodobiţi cu o coroană plăcută şi cu un colier de onoare.

„Ia viaţa celor ce îl au“

Înainte de a-şi trimite fiul în vârstă de 16 ani în Statele Unite pentru a urma o instruire superioară, un tată din Asia l-a sfătuit pe acesta să nu se asocieze cu oamenii răi. Acest sfat este ecoul avertismentului lui Solomon: „Fiul meu, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa câştigat de ei!“ (Proverbele 1:10). În plus, Solomon arată cu claritate ce momeală folosesc ei: „Îţi vor zice: «Vino cu noi! Hai să întindem curse ca să vărsăm sânge, să întindem fără temei laţuri celui nevinovat; hai să-i înghiţim de vii, ca Locuinţa Morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se coboară în groapă; vom găsi tot felul de lucruri scumpe şi ne vom umple casele cu pradă; vei avea şi tu partea ta la fel cu noi, o pungă vom avea cu toţii!»“. — Proverbele 1:11–14.

Bineînţeles, momeala o constituie bogăţiile. Pentru a obţine profituri rapide, „păcătoşii“ îi ademenesc pe alţii să ia parte la comploturile lor nedrepte şi violente. Pentru a avea câştig material, aceşti oameni răi nu ezită să verse sânge. Ei ‘îşi înghit de vie victima, ca Locuinţa Morţilor, şi întreagă’, prădând-o de tot ce are, întocmai cum mormântul primeşte întregul corp. Invitaţia lor este de a face din delincvenţă o carieră — ei vor să-şi „umple casele cu pradă“ şi vor ca cei lipsiţi de experienţă ‘să aibă şi ei partea lor’. Ce avertisment oportun este acesta pentru noi! Nu folosesc bandele de tineri şi traficanţii de droguri metode asemănătoare pentru a-şi face partizani? Nu sunt promisiunile de îmbogăţire rapidă cele care fac ca multe propuneri de afaceri discutabile să fie tentante?

„Fiul meu“, a îndemnat înţeleptul rege, „să nu porneşti la drum cu ei, abate-ţi piciorul de pe cărarea lor! Căci picioarele lor aleargă la rău şi se grăbesc să verse sânge“. Prezicând sfârşitul lor dezastruos, el a adăugat: „Degeaba se aruncă laţul înaintea ochilor tuturor păsărilor [oricărui lucru care are aripi, NW]; căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor şi îşi pun laţuri sufletului lor. Aşa sunt căile oricărui om care umblă după câştig necinstit, câştig care ia viaţa celor ce îl au“. — Proverbele 1:15–19.

„Orice om care umblă după câştig necinstit“ va pieri din cauza propriei conduite. Cei răi vor cădea chiar în cursa pe care le-o întind altora. Îşi vor schimba atitudinea răufăcătorii intenţionaţi? Nu. O plasă de prins păsări poate să se vadă foarte bine, însă păsările — creaturi „care au aripi“ — zboară totuşi direct în ele. În mod asemănător, cei răi, orbiţi de propria lăcomie, persistă în acţiunile lor criminale, chiar dacă mai devreme sau mai târziu vor fi prinşi.

Cine va asculta glasul înţelepciunii?

Sunt de fapt păcătoşii conştienţi că atitudinea lor este dezastruoasă? Au fost ei avertizaţi cu privire la consecinţele căilor lor? Ignoranţa nu este o scuză, pentru că în locurile publice este proclamat un mesaj foarte clar.

Solomon a spus: „Înţelepciunea strigă pe străzi, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare; la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei“ (Proverbele 1:20, 21). Înţelepciunea strigă tare şi clar în locurile publice, pentru ca toţi să audă. În Israelul antic, bătrânii dădeau sfaturi înţelepte şi luau hotărâri judecătoreşti la porţile cetăţii. Pentru noi, Iehova a luat măsuri ca adevărata înţelepciune să fie consemnată în Cuvântul său, Biblia, care este disponibilă la scară largă. În plus, în prezent, slujitorii săi sunt ocupaţi să declare pretutindeni în public mesajul ei. Dumnezeu a făcut într-adevăr ca înţelepciunea să fie proclamată înaintea tuturor.

Ce spune adevărata înţelepciune? „Până când veţi iubi prostia, naivilor? Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura . . .? Eu chem şi voi vă împotriviţi, fiindcă îmi întind mâna şi nimeni nu ia seama.“ Oamenii nechibzuiţi nu dau ascultare glasului înţelepciunii. În consecinţă, ei „se vor hrăni cu roada căilor lor“. Propria ‘renegare şi indolenţă îi va distruge’ (NW). — Proverbele 1:22–32.

Dar cum vor sta lucrurile cu cel ce şi-a făcut timp pentru a asculta glasul înţelepciunii? El „va locui în siguranţă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău“ (Proverbele 1:33). Fie ca şi voi să fiţi printre cei ce dobândesc înţelepciune şi acceptă disciplina acordând atenţie proverbelor biblice!

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Adevărata înţelepciune este disponibilă la scară largă