Să ne înclinăm inima spre discernământ

„Iehova însuşi dă înţelepciune; din gura lui vine cunoştinţă şi discernământ.“ — PROVERBELE 2:6, NW.

 1. Cum ne putem înclina inima spre discernământ?

IEHOVA este Marele nostru Instructor (Isaia 30:20, 21, NW). Dar ce trebuie să facem ca să beneficiem de „însăşi cunoştinţa lui Dumnezeu“ dezvăluită în Cuvântul lui? Printre altele, trebuie ‘să ne înclinăm inima spre discernământ’ — să avem o dorinţă sinceră de a dobândi această calitate şi de a o manifesta. Pentru aceasta trebuie să ne bizuim pe Dumnezeu, deoarece iată ce a spus omul înţelept: „Iehova însuşi dă înţelepciune; din gura lui vine cunoştinţă şi discernământ“ (Proverbele 2:1–6, NW). Ce sunt cunoştinţa, înţelepciunea şi discernământul?

 2. a) Ce este cunoştinţa? b) Cum aţi defini înţelepciunea? c) Ce este discernământul?

² Cunoştinţa înseamnă cunoaşterea faptelor, şi ea se capătă prin experienţă, observaţie sau studiu. Înţelepciunea este capacitatea de a pune în practică cunoştinţa (Matei 11:19). Regele Solomon a manifestat înţelepciune când două femei au revendicat acelaşi copil. Ca să rezolve disputa dintre ele, el a pus în practică cunoştinţele sale despre ataşamentul mamei faţă de copilul ei (1 Împăraţi 3:16–28). Discernământul este „acuitatea judecăţii“ sau „puterea ori capacitatea minţii de a deosebi un lucru de altul“ (Webster’s Universal Dictionary). Dacă ne înclinăm inima spre discernământ, Iehova ni-l va acorda prin intermediul Fiului său (2 Timotei 2:1, 7). Dar cum ne influenţează discernământul în diferite aspecte ale vieţii?

Discernământul şi vorbirea noastră

 3. Cum aţi explica Proverbele 11:12, 13, şi ce înseamnă a fi „lipsit de inimă“?

³ Discernământul ne ajută să înţelegem că „tăcerea îşi are timpul ei, şi vorbirea timpul ei“ (Eclesiastul 3:7). Această calitate ne face, de asemenea, precauţi cu privire la ceea ce spunem. Iată ce declară Proverbele 11:12, 13: „Cine este lipsit de inimă şi-a dispreţuit aproapele, dar omul cu discernământ vast este cel ce tace. Cine umblă încoace şi încolo ca un calomniator dezvăluie discuţia confidenţială, dar cine este fidel în spirit acoperă chestiunea“ (NW). Într-adevăr, un bărbat sau o femeie care dispreţuieşte pe altcineva este „lipsit de inimă“. Conform lexicografului Wilhelm Gesenius, un astfel de om este „lipsit de înţelegere“. Lui sau ei îi lipseşte judecata sănătoasă, iar folosirea termenului „inimă“ arată că persoanei lăuntrice îi lipsesc calităţile pozitive. Dacă cineva care se declară creştin poartă cleveteala până acolo încât aceasta devine calomnie sau vorbire injurioasă, bătrânii numiţi trebuie să intervină pentru a pune capăt acestei situaţii nesănătoase din congregaţie. — Leviticul 19:16; Psalmul 101:5; 1 Corinteni 5:11.

 4. Ce fac creştinii fideli şi cu discernământ când este vorba de informaţii confidenţiale?

⁴ Spre deosebire de cei ‘lipsiţi de inimă’, oamenii cu „discernământ vast“ tac atunci când este potrivit să facă astfel. Ei nu trădează o confidenţă (Proverbele 20:19). Ştiind că o vorbire necontrolată poate face rău, cei cu discernământ sunt ‘fideli în spirit’. Ei sunt loiali colaboratorilor lor în credinţă şi nu divulgă chestiuni confidenţiale care i-ar putea pune în pericol pe aceştia. Oricare ar fi informaţiile confidenţiale pe care le primesc cu privire la congregaţie, creştinii cu discernământ le păstrează pentru sine până când organizaţia lui Iehova consideră că este bine să le facă cunoscute prin propriile sale mijloace de publicare.

Discernământul şi conduita noastră

 5. Cum consideră ‘cei stupizi’ conduita libertină, şi de ce?

⁵ Proverbele biblice ne ajută să ne folosim discernământul ca să evităm o conduită greşită. De exemplu, în Proverbele 10:23 se spune: „Pentru cel stupid, practicarea unei conduite libertine este ca un divertisment, dar înţelepciunea este pentru omul cu discernământ“ (NW). Cei pentru care conduita libertină este „ca un divertisment“ nu văd ce este greşit în conduita lor şi nu cred că Dumnezeu este cel căruia toţi trebuie să îi dea socoteală (Romani 14:12). Modul de a gândi al acestor oameni ‘stupizi’ se degradează atât de mult, încât ei cred că Dumnezeu nu le vede răutatea. De fapt, prin acţiunile lor ei spun: „Nu există Iehova“ (Psalmul 14:1–3, NW; Isaia 29:15, 16). Fiindcă nu se conduc după principiile divine, le lipseşte discernământul şi nu pot să judece corect problemele. — Proverbele 28:5.

 6. De ce conduita libertină este o prostie, şi cum o vom considera dacă vom avea discernământ?

⁶ „Omul cu discernământ“ îşi dă seama că o conduită libertină nu este un „divertisment“, un joc. El ştie că aceasta îi displace lui Dumnezeu şi că poate să ne distrugă relaţiile cu el. O astfel de conduită este stupidă deoarece ea îi privează pe oameni de respectul de sine, ruinează căsniciile, dăunează atât minţii, cât şi corpului şi duce la pierderea spiritualităţii. Să ne înclinăm, aşadar, inima spre discernământ şi să evităm orice conduită libertină sau imorală. — Proverbele 5:1–23.

Discernământul şi spiritul nostru

 7. Care sunt unele efecte fizice ale mâniei?

⁷ Faptul de a ne înclina inima spre discernământ ne ajută şi să ne controlăm spiritul. „Cine este încet la mânie abundă în discernământ, se spune în Proverbele 14:29, dar cine este nerăbdător preamăreşte prostia“ (NW). Un motiv pentru care o persoană cu discernământ se străduieşte să evite mânia necontrolată este acela că mânia are asupra noastră efecte dăunătoare din punct de vedere fizic. Ea face să crească tensiunea arterială şi poate cauza boli ale căilor respiratorii. Medicii au arătat că mânia şi furia sunt emoţii care agravează sau cauzează astm, afecţiuni ale pielii, tulburări digestive şi ulcer.

 8. La ce poate duce faptul de a fi nerăbdător, dar cum poate să ne ajute în această privinţă discernământul?

⁸ Dar trebuie să folosim discernământ şi să fim ‘înceţi la mânie’ nu numai pentru a evita deteriorarea sănătăţii. Nerăbdarea poate duce la acţiuni nesăbuite pe care le vom regreta. Discernământul ne determină să analizăm care ar putea fi consecinţele unei vorbiri neînfrânate sau ale unei comportări nechibzuite şi, astfel, ne reţine să ‘preamărim prostia’ prin acţiuni lipsite de înţelepciune. Discernământul ne ajută îndeosebi să înţelegem că furia poate să ne deregleze procesele mintale, astfel că nu mai putem avea o judecată sănătoasă. Lucrul acesta ne slăbeşte capacitatea de a înfăptui voinţa divină şi de a trăi potrivit principiilor drepte ale lui Dumnezeu. Într-adevăr, faptul de a da frâu liber mâniei este dăunător din punct de vedere spiritual. De fapt, „accesele de mânie“ sunt menţionate printre „lucrările cărnii“, lucrări care ne împiedică să moştenim Regatul lui Dumnezeu (Galateni 5:19–21, NW). Aşadar, în calitate de creştini cu discernământ, să fim ‘grabnici la ascultare, înceţi la vorbire, înceţi la mânie’. — Iacov 1:19.

 9. Cum pot discernământul şi iubirea frăţească să ne ajute la rezolvarea neînţelegerilor?

⁹ Dacă ne mâniem, discernământul ne poate semnala că, pentru a evita un conflict, trebuie să stăm liniştiţi. În Proverbele 17:27 se spune: „Oricine îşi reţine cuvintele posedă cunoştinţă, iar un om cu discernământ are spiritul calm“ (NW). Discernământul şi iubirea frăţească ne vor ajuta să înţelegem că este necesar să ne stăpânim impulsul de a împroşca cu vorbe care rănesc. Dacă am avut deja o izbucnire de mânie, iubirea şi umilinţa ne vor îndemna să cerem scuze şi să îndreptăm lucrurile. Dar să presupunem că cineva ne-a jignit. Atunci să îi vorbim celui în cauză între patru ochi, cu blândeţe şi umilinţă, având ca obiectiv principal promovarea păcii. — Matei 5:23, 24; 18:15–17.

Discernământul şi propria familie

10. Ce rol joacă înţelepciunea şi discernământul în viaţa de familie?

¹⁰ Membrii familiei trebuie să manifeste înţelepciune şi discernământ, deoarece aceste calităţi vor zidi familia. Iată ce se spune în Proverbele 24:3, 4: „Prin înţelepciune se va zidi un cămin şi prin discernământ va fi el ferm întemeiat. Şi prin cunoştinţă se vor umple camerele interioare cu toate lucrurile de valoare, preţioase şi plăcute“ (NW). Înţelepciunea şi discernământul sunt asemenea unor excelente pietre de construcţie pentru o viaţă de familie reuşită. Discernământul îi ajută pe părinţii creştini să scoată de la copiii lor sentimentele şi îngrijorările acestora. Un om cu discernământ poate să comunice, să asculte şi să-şi folosească perspicacitatea pentru a înţelege gândurile şi sentimentele partenerului său conjugal. — Proverbele 20:5.

11. Cum îşi poate ‘zidi casa’ o femeie căsătorită care are discernământ?

¹¹ Înţelepciunea şi discernământul sunt, fără îndoială, esenţiale în vederea unei vieţi de familie fericite. De exemplu, în Proverbele 14:1 se spune: „Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar cea nebună o dărâmă cu înseşi mâinile ei“. O femeie căsătorită care este înţeleaptă, care are discernământ şi care se supune cum se cuvine soţului ei va face mari eforturi ca să asigure bunăstarea casei sale, ajutând, astfel, la zidirea propriei familii. Un lucru care ‘îi va zidi casa’ este faptul că ea îl vorbeşte întotdeauna de bine pe soţul ei, făcând, astfel, să crească respectul altora faţă de el. De asemenea, o soţie care este capabilă şi care are discernământ şi o teamă plină de veneraţie pentru Iehova îşi atrage laude. — Proverbele 12:4; 31:28, 30.

Discernământul şi atitudinea noastră

12. Cum consideră prostia cei care ‘nu au inimă’, şi de ce?

¹² Discernământul ne ajută să păstrăm o atitudine corectă în toate acţiunile noastre. Lucrul acesta este arătat în Proverbele 15:21, unde se spune: „Prostia este o bucurie pentru cel ce nu are inimă, dar omul cu discernământ este cel ce merge drept înainte“ (NW). Cum se înţelege acest proverb? Prostia, sau nebunia, este un motiv de bucurie pentru bărbaţii, femeile şi tinerii nesăbuiţi. Ei sunt oameni care ‘nu au inimă’, cărora le lipsesc intenţiile bune şi care sunt atât de neînţelepţi, încât se bucură de prostiile pe care le fac.

13. Ce a înţeles Solomon cu privire la râs şi amuzament?

¹³ Dovedind discernământ, Solomon, regele Israelului, a învăţat că amuzamentul este un lucru de nimic. Iată ce a recunoscut el: „Am zis în inima mea: «Hai! vreau să te încerc cu veselie şi gustă plăcerea.» Dar iată, şi aceasta este deşărtăciune. Am zis râsului: «Eşti o nebunie!» şi veseliei: «La ce foloseşti?»“ (Eclesiastul 2:1, 2). Ca om cu discernământ, Solomon a constatat că numai veselia şi râsul nu aduc mulţumire, deoarece aceste lucruri nu aduc o fericire autentică şi durabilă. Râsul ne poate ajuta să uităm pentru un timp de probleme, dar, după aceea, ele pot apărea la o scară şi mai mare. Solomon a putut pe bună dreptate să spună că râsul este „nebunie“. De ce? Deoarece râsul prostesc întunecă judecata sănătoasă. El ne poate face să luăm în glumă problemele foarte serioase. Hazul produs de giumbuşlucurile unui bufon de curte nu poate fi considerat un lucru de valoare. Faptul de a înţelege semnificaţia încercărilor lui Solomon în ce priveşte râsul şi hazul ne va ajuta să evităm a fi „iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu“. — 2 Timotei 3:1, 4.

14. În ce sens merge „drept înainte“ omul cu discernământ?

¹⁴ Ce înseamnă că omul cu discernământ merge „drept înainte“? Discernământul spiritual şi aplicarea principiilor divine îi conduc pe oameni pe o cale dreaptă sau a rectitudinii. Traducerea lui Byington este foarte explicită: „Nebunia este fericire pentru omul fără minte, dar omul inteligent va merge drept“. „Omul cu discernământ“ face cărări drepte pentru picioarele sale şi poate să deosebească binele şi răul deoarece aplică în viaţă Cuvântul lui Dumnezeu. — Evrei 5:14; 12:12, 13.

Să îi cerem întotdeauna lui Iehova discernământ

15. Ce învăţăm din Proverbele 2:6–9?

¹⁵ Ca să ne păstrăm o conduită dreaptă, trebuie să recunoaştem toţi că suntem imperfecţi şi să îi cerem lui Iehova discernământ spiritual. Iată ce se spune în Proverbele 2:6–9: „Iehova însuşi dă înţelepciunea; din gura lui vin cunoştinţa şi discernământul. Şi celor drepţi el le va rezerva înţelepciune practică; pentru cei ce umblă în integritate, el este un scut, respectând cărările judecăţii, şi va păzi calea celor loiali lui. În acest caz vei înţelege dreptatea şi judecata şi rectitudinea, întreaga cale a ceea ce este bun“ (NW). — Compară cu Iacov 4:6.

16. De ce nu există înţelepciune, discernământ, nici sfat în opoziţie cu Iehova?

¹⁶ Recunoscând că depindem de Iehova, să căutăm cu umilinţă să înţelegem care este voinţa lui, cercetând în profunzime Cuvântul său. El deţine înţelepciune în sens absolut, iar sfaturile sale sunt întotdeauna utile (Isaia 40:13; Romani 11:34). De fapt, orice sfat care contrazice Cuvântul său este lipsit de valoare. Proverbele 21:30 declară: „Nu este nici înţelepciune, nici pricepere [discernământ, NW], nici sfat împotriva DOMNULUI“ (compară cu Proverbele 19:21). Numai discernământul spiritual, care se dobândeşte prin studierea Cuvântului lui Dumnezeu cu ajutorul publicaţiilor furnizate prin intermediul clasei ‘sclavului fidel şi prevăzător’, ne va ajuta să ne păstrăm o conduită corectă (Matei 24:45–47, NW). Să ne dirijăm deci modul de viaţă conform sfaturilor lui Iehova, ştiind că, oricât de demne de încredere ar părea alte sfaturi, ele nu se pot compara cu Cuvântul său.

17. Care pot fi consecinţele când se dau sfaturi greşite?

¹⁷ Creştinii cu discernământ care dau sfaturi înţeleg că acestea trebuie să se bazeze în totalitate pe Cuvântul lui Dumnezeu şi că, înainte de a răspunde la o întrebare, trebuie să studieze Biblia şi să reflecteze la ea (Proverbele 15:28). Dacă la întrebările privitoare la probleme serioase se dă un răspuns greşit, aceasta poate cauza mari daune. Prin urmare, când se străduiesc să îşi ajute spiritualiceşte colaboratorii în credinţă, bătrânii creştini au nevoie de discernământ spiritual şi trebuie să se roage lui Iehova pentru îndrumare.

Să avem din abundenţă discernământ spiritual

18. Dacă în congregaţie apare vreo problemă, cum ne poate ajuta discernământul spiritual să ne păstrăm echilibrul spiritual?

¹⁸ Pentru a-i plăcea lui Iehova ne trebuie „discernământ în toate lucrurile“ (2 Timotei 2:7, NW). Studierea cu sârguinţă a Bibliei şi respectarea îndrumării spiritului lui Dumnezeu şi a organizaţiei sale ne vor ajuta să înţelegem ce trebuie să facem când ne confruntăm cu situaţii care ne-ar putea conduce la o conduită greşită. De exemplu, să presupunem că o problemă a congregaţiei nu este rezolvată cum credem noi de cuviinţă. Discernământul spiritual ne va ajuta să înţelegem că nu avem nici un motiv de a înceta să colaborăm cu poporul lui Iehova şi de a renunţa la serviciul pentru Dumnezeu. Să ne gândim la privilegiul de a-i sluji lui Iehova, la libertatea spirituală de care beneficiem, la bucuria care decurge din serviciul nostru ca proclamatori ai Regatului. Discernământul spiritual ne dă posibilitatea să vedem lucrurile în mod corect şi să înţelegem că îi suntem dedicaţi lui Dumnezeu şi că trebuie să preţuim relaţiile noastre cu el, indiferent de ceea ce fac alţii. Dacă nu putem face nimic din punct de vedere teocratic pentru a rezolva o problemă, trebuie să aşteptăm cu răbdare ca Iehova să remedieze situaţia. În loc să părăsim fraternitatea sau să disperăm, să-l ‘aşteptăm pe Dumnezeu’. — Psalmul 42:5, 11, NW.

19. a) Care a fost pentru filipeni lucrul cel mai important din rugăciunea lui Pavel? b) Cum ne poate ajuta discernământul dacă nu înţelegem pe deplin o anumită problemă?

¹⁹ Discernământul spiritual ne va ajuta să îi rămânem loiali lui Dumnezeu şi poporului său. Pavel le-a spus creştinilor din Filipi următoarele: „Iată ce continuu să cer în rugăciunile mele: ca iubirea voastră să abunde din ce în ce mai mult împreună cu o cunoştinţă exactă şi cu un discernământ deplin; ca să vă convingeţi de lucrurile mai importante, astfel încât să fiţi fără defect şi să nu-i faceţi pe alţii să se poticnească până în ziua lui Cristos“ (Filipeni 1:9, 10, NW). Ca să vorbim cum se cuvine, avem nevoie de ‘o cunoştinţă exactă şi de un discernământ deplin’. Cuvântul grecesc tradus aici prin „discernământ“ înseamnă „percepţie morală sensibilă“. Când învăţăm un lucru, vrem să percepem legătura care există între acesta şi Dumnezeu şi Cristos, precum şi să medităm la modul în care lucrul respectiv ne aprofundează respectul faţă de personalitatea lui Iehova şi faţă de darurile sale. Aceasta ne sporeşte discernământul şi aprecierea pentru ceea ce Iehova Dumnezeu şi Isus Cristos au făcut pentru noi. Dacă nu înţelegem pe deplin o anumită problemă, discernământul ne va ajuta să ne dăm seama că nu trebuie să renunţăm la credinţa în toate lucrurile importante pe care le-am învăţat despre Dumnezeu, Cristos şi scopul divin.

20. Cum putem avea din abundenţă discernământ spiritual?

²⁰ Dacă ne vom armoniza întotdeauna gândirea şi acţiunile cu Cuvântul lui Dumnezeu, vom avea din abundenţă discernământ spiritual (2 Corinteni 13:5). Făcând aceasta într-un mod constructiv, vom fi ajutaţi să fim umili, nu dogmatici şi critici la adresa altora. Discernământul ne va ajuta să tragem foloase din corectare şi să ne convingem de lucrurile mai importante (Proverbele 3:7). Având deci dorinţa de a-i plăcea lui Iehova, să căutăm să ne umplem de cunoştinţa exactă a Cuvântului său. Aceasta ne va da posibilitatea de a deosebi binele şi răul, de a decide ce este cu adevărat important şi de a ne păstra cu loialitate relaţiile preţioase cu Iehova. Toate acestea sunt posibile dacă ne înclinăm inima spre discernământ. Şi totuşi, mai este nevoie de ceva. Trebuie ca discernământul să ne păzească.

Ce veţi răspunde?

◻ De ce trebuie să ne înclinăm inima spre discernământ?

◻ Cum poate discernământul să ne influenţeze vorbirea şi conduita?

◻ Ce efect poate avea discernământul asupra spiritului nostru?

◻ De ce trebuie să îi cerem întotdeauna discernământ lui Iehova?

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Discernământul ne ajută să ne controlăm spiritul.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Regele Solomon, care a avut discernământ, a înţeles că amuzamentul nu aduce de fapt mulţumire.