‘Buzele care spun adevărul dăinuie pe vecie’
AŞA cum un foc mic poate aprinde şi distruge o pădure întreagă, limba poate ruina complet viaţa cuiva. Ea poate fi plină de venin, dar şi „un pom de viaţă“ (Proverbele 15:4). Moartea şi viaţa sunt în puterea ei (Proverbele 18:21). Acest mic mădular are o putere atât de mare încât poate păta tot corpul (Iacov 3:5–9). De aceea, dăm dovadă de înţelepciune dacă ne păzim limba.
În a doua parte a capitolului 12 din cartea biblică Proverbele, regele Solomon al Israelului antic ne oferă sfaturi preţioase care ne ajută să ne controlăm vorbirea. Prin proverbe scurte şi practice, înţeleptul rege ne arată că, odată spuse, cuvintele atrag după sine consecinţe şi dezvăluie, totodată, multe lucruri despre cel care le-a rostit. Sfaturile lui Solomon scrise sub inspiraţie sunt indispensabile pentru oricine doreşte ‘să-şi păzească uşa buzelor’. — Psalmul 141:3.
„În păcătuirea cu buzele este o cursă primejdioasă“
„În păcătuirea cu buzele este o cursă primejdioasă, dar cel drept scapă din încurcătură“, spune Solomon (Proverbele 12:13). Minciuna este o „păcătuire cu buzele“ care poate deveni o capcană mortală pentru cel ce o practică (Revelaţia 21:8). Necinstea poate părea o cale uşoară de a scăpa de pedeapsă sau de a evita o situaţie neplăcută. Însă nu-i aşa că o minciună aduce cu sine şi altele? Exact aşa cum o persoană care începe să joace jocuri de noroc folosind sume mici este tentată apoi să parieze pe sume tot mai mari pentru a-şi acoperi pierderile, cel mincinos va ajunge, nu după mult timp, într-un cerc vicios.
„Păcătuirea cu buzele“ poate prezenta şi o altă capcană: cel care îi minte pe alţii sfârşeşte prin a se minţi pe el însuşi. De exemplu, un mincinos se poate foarte uşor convinge că este o persoană cultă şi inteligentă, când, în realitate, ştie foarte puţin. Prin urmare, începe să trăiască în minciună. Într-adevăr, „se măguleşte singur în ochii lui, chiar când nelegiuirea lui apare vrednică de ură“ (Psalmul 36:2). Cât de periculoasă se dovedeşte a fi minciuna! Însă cel drept nu se lasă atras într-o astfel de situaţie neplăcută. Nici chiar la necaz el nu va recurge la neadevăruri.
‘Rodul care satură’
„Nu vă lăsaţi induşi în eroare: Dumnezeu nu se lasă batjocorit. Fiindcă ce seamănă omul, aceea va şi secera“, avertizează apostolul Pavel (Galateni 6:7). Acest principiu se aplică, cu siguranţă, atât la vorbirea, cât şi la acţiunile noastre. Solomon afirmă următoarele: „Prin rodul gurii te saturi de bunătăţi şi fiecare primeşte după lucrul mâinilor lui“. — Proverbele 12:14.
O gură care „grăieşte înţelepciune“ produce roade care satură (Psalmul 37:30). Înţelepciunea pretinde cunoştinţă, însă nici un om nu deţine toată cunoştinţa. Cu toţii trebuie să ascultăm sfaturile înţelepte şi să le punem în practică. „Calea nebunului este dreaptă în ochii lui, dar înţeleptul ascultă sfaturile“, susţine regele Israelului. — Proverbele 12:15.
Iehova ne dă sfaturi înţelepte prin Cuvântul său şi prin organizaţia sa, folosindu-se de publicaţiile puse la dispoziţie de „sclavul fidel şi prevăzător“ (Matei 24:45; 2 Timotei 3:16). Cât de nechibzuiţi am fi dacă am respinge sfaturile bune şi am insista să procedăm cum credem noi de cuviinţă! ‘Trebuie să fim prompţi la ascultare’ când Iehova, Cel „care învaţă pe om cunoştinţa“, ne sfătuieşte prin canalul său de comunicare. — Iacov 1:19; Psalmul 94:10.
Cum reacţionează înţeleptul şi nebunul când sunt insultaţi sau li se aduc critici nefondate? Solomon ne răspunde: „Nebunul îşi dă îndată [în aceeaşi zi, NW] pe faţă mânia, dar cel înţelept acoperă necinstea [dezonoarea, NW]“. — Proverbele 12:16.
Când este tratat în mod nerespectuos, cel nebun se aprinde de mânie şi dă repede o replică — „în aceeaşi zi“. Însă o persoană înţeleaptă se roagă pentru spiritul lui Dumnezeu ca să poată manifesta autocontrol. Ea îşi face timp să mediteze la sfaturile din Cuvântul lui Dumnezeu şi reflectează cu apreciere la cuvintele lui Isus: „Cui îţi dă o palmă peste obrazul drept, întoarce-i-l şi pe celălalt“ (Matei 5:39). Deoarece nu doreşte ‘să întoarcă nimănui rău pentru rău’, cel înţelept se reţine să vorbească necugetat (Romani 12:17). Când şi noi ‘acoperim orice dezonoare’, evităm alte certuri.
‘Limba care vindecă’
„Păcătuirea cu buzele“ poate face mult rău mai ales când e vorba de o problemă judiciară. Regele Israelului afirmă: „Cine spune adevărul face o mărturie dreaptă, dar martorul mincinos înşală“ (Proverbele 12:17). Martorul corect spune adevărul, iar mărturia sa este sigură şi demnă de încredere. Pe baza cuvintelor sale se poate face dreptate. Însă martorul mincinos este plin de ipocrizie şi poate obstrucţiona justiţia.
În continuare, Solomon afirmă: „Cine vorbeşte în chip uşuratic răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare“ (Proverbele 12:18). Cuvintele pot fi la fel de tăioase ca o sabie, distrugând prietenii şi cauzând probleme. Însă ele pot fi şi plăcute, chiar încântătoare, contribuind la menţinerea prieteniei. Nu-i aşa că apelativele umilitoare, ţipetele, criticile constante şi insultele sunt ca ‘străpungerea unei săbii’ care cauzează răni afective adânci? Cât de potrivit ar fi să reparăm orice greşeală pe care am face-o în acest sens, cerându-ne iertare în mod sincer şi folosind cuvinte de „vindecare“!
În timpurile dificile în care trăim, nu este de mirare că mulţi au „inima zdrobită“ şi „duhul înfrânt“ (Psalmul 34:18). Când ‘vorbim consolator sufletelor deprimate’ şi ‘îi sprijinim pe cei slabi’ ne folosim de puterea tămăduitoare a cuvintelor (1 Tesaloniceni 5:14). Cuvintele pline de înţelegere îi pot încuraja pe tinerii adolescenţi care duc o luptă împotriva anturajului periculos. O limbă plină de chibzuinţă le poate da celor în vârstă asigurarea că sunt utili şi iubiţi. Cuvintele amabile pot, cu siguranţă, însenina ziua celor bolnavi. Chiar şi o mustrare este mai uşor de acceptat când este dată „în spiritul blândeţii“ (Galateni 6:1). Şi câtă vindecare poate aduce limba celui care le împărtăşeşte vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu celor dispuşi să asculte!
‘Buza care dăinuie’
Folosind cuvântul „buză“ ca sinonim pentru „limbă“, Solomon afirmă: „Buza care spune adevărul este întărită pe vecie, dar limba mincinoasă nu este decât pentru o clipă“ (Proverbele 12:19). Expresia ebraică pentru „buza care spune adevărul“ este la singular şi înseamnă mai mult decât o vorbire conform adevărului. „Ea presupune calităţi precum statornicia, trăinicia şi credibilitatea“, se spune într-o lucrare de referinţă. „Vorbirea bazată pe aceste calităţi dăinuie . . . pe vecie, deoarece este demnă de încredere, spre deosebire de limba mincinoasă . . . care poate reuşi să înşele pe moment, însă nu rezistă când este supusă la test.“
„Înşelătoria este în inima celor care pun la cale răul, dar bucuria este pentru cei care sfătuiesc la pace“, spune înţeleptul rege. „Nici o nenorocire nu se întâmplă celui drept, dar cei răi sunt năpădiţi de rele“, adaugă el. — Proverbele 12:20, 21.
Cei care pun la cale răul provoacă numai durere şi suferinţă. Însă cei care promovează pacea vor avea un sentiment de mulţumire pentru că fac ceea ce este bine şi se vor bucura văzând rezultatele pozitive. Însă mai presus de toate, ei se vor bucura de aprobarea lui Dumnezeu, întrucât „buzele mincinoase sunt o urâciune înaintea DOMNULUI, dar cei care lucrează cu adevăr Îi sunt plăcuţi“. — Proverbele 12:22.
‘Vorbirea care ascunde cunoştinţa’
Arătând încă o diferenţă între cel care îşi alege cu atenţie cuvintele şi cel care nu face aceasta, regele Israelului spune: „Omul înţelept îşi ascunde cunoştinţa, dar inima nebunilor vesteşte nebunia“. — Proverbele 12:23.
Un om înţelept, sau chibzuit, ştie când să vorbească şi când să tacă. El îşi ascunde cunoştinţa reţinându-se să-şi etaleze cultura. Aceasta nu înseamnă că el îşi ascunde întotdeauna cunoştinţa. Mai degrabă, el şi-o arată cu discreţie. Însă nebunul vorbeşte la repezeală şi îşi dă pe faţă nesăbuinţa. Prin urmare, să căutăm să nu vorbim mult şi să nu ne lăudăm.
Solomon mai face un contrast, scoţând în evidenţă o idee importantă referitoare la hărnicie şi lenevie. Iată ce afirmă el: „Mâna celor harnici va stăpâni, dar mâna leneşă va plăti bir“ (Proverbele 12:24). Cei care lucrează din greu pot fi promovaţi şi se pot bucura de independenţă financiară, însă cei leneşi ajung să plătească bir şi să le slujească altora. „Cu timpul, omul leneş va ajunge sclavul celui harnic“, spune un erudit.
‘Cuvântul care înveseleşte’
Regele Solomon reia subiectul despre vorbire, făcând o remarcă profundă cu privire la natura umană: „Neliniştea din inima omului îl doboară, dar un cuvânt bun îl înveseleşte“. — Proverbele 12:25.
Multe nelinişti şi griji pot întrista inima unei persoane. Un cuvânt bun şi încurajator din partea cuiva plin de empatie poate uşura această povară şi poate înveseli inima persoanei respective. Însă cum pot şti alţii cât de mare este neliniştea din inima noastră dacă noi nu ne deschidem şi nu vorbim despre ea? Într-adevăr, când suferim sau suntem deprimaţi, trebuie să ne descărcăm inima în faţa unei persoane pline de empatie care ne poate ajuta. În plus, dezvăluindu-ne sentimentele, neliniştea noastră sufletească scade. Prin urmare, este bine să ne destăinuim partenerului nostru conjugal, unui părinte sau unui frate calificat spiritualiceşte, care manifestă compasiune.
Ce cuvinte de încurajare pot fi mai bune decât cele consemnate în Biblie? Aşadar, trebuie să ne apropiem de Dumnezeu, meditând cu apreciere la Cuvântul său inspirat. Cu siguranţă că o astfel de meditare poate aduce bucurie unei inimi chinuite şi lumină ochilor trişti. Psalmistul confirmă acest adevăr când spune: „Legea DOMNULUI este desăvârşită şi înviorează sufletul. Mărturia DOMNULUI este trainică şi dă înţelepciune celui neştiutor. Orânduirile DOMNULUI sunt drepte şi înveselesc inima. Porunca DOMNULUI este curată şi luminează ochii“. — Psalmul 19:7, 8.
Cărarea care aduce satisfacţii
Punând în opoziţie calea celui drept cu a celui rău, regele Israelului menţionează: „Cel drept arată drumul aproapelui său [îşi cercetează propria păşune, NW], dar calea celor răi îi duce în rătăcire“ (Proverbele 12:26). Cel drept este precaut cu privire la „propria păşune“, adică cu privire la persoanele cu care se asociază sau cu privire la prietenii pe care şi-i alege. El îi alege cu înţelepciune, străduindu-se să evite legăturile periculoase. Însă cei răi procedează total diferit, refuzând să dea ascultare sfaturilor şi încăpăţânându-se să acţioneze cum cred ei de cuviinţă. Amăgiţi, ei merg în rătăcire.
În continuare, regele Solomon arată încă o diferenţă între cel leneş şi cel harnic, privind lucrurile dintr-o altă perspectivă. „Leneşul nu-şi frige vânatul, dar comoara de preţ a unui om [harnic, NW] este munca“, spune el (Proverbele 12:27). Un om leneş nu începe să-şi ‘frigă vânatul’. Astfel, el nu poate duce la bun sfârşit ceea ce începe. Hărnicia, însă, este sinonimă cu bogăţia.
Lenevia este atât de dăunătoare, încât apostolul Pavel a considerat necesar să le scrie colaboratorilor săi creştini din Tesalonic şi să-i corecteze pe unii dintre ei, care ‘umblau în mod dezordonat’ — nelucrând deloc, ci amestecându-se în ceea ce nu îi privea. Astfel de persoane puneau o povară costisitoare pe umerii celorlalţi. Pavel le-a dat sfaturi directe, îndemnându-i să ‘lucreze în linişte ca să poată mânca mâncarea pe care şi-o câştigă ei înşişi’. Pavel i-a îndemnat pe membrii congregaţiei să se ‘îndepărteze’ de cei care nu aveau să dea ascultare acestui sfat ferm, adică să rupă orice legătură de prietenie cu astfel de persoane. — 2 Tesaloniceni 3:6–12.
Trebuie să punem în practică nu numai sfatul lui Solomon referitor la hărnicie, ci şi sfaturile referitoare la folosirea potrivită a limbii. Să ne străduim să ne folosim acest organ mic pentru a vindeca şi pentru a-i înveseli pe alţii, evitând „păcătuirea cu buzele“ şi urmând o cale dreaptă. „Pe cărarea dreptăţii este viaţă şi pe drumul însemnat de ea nu este moarte“, ne asigură Solomon. — Proverbele 12:28.
[Legenda fotografiilor de la pagina 27]
„Înţeleptul ascultă sfaturile“
[Legenda fotografiilor de la pagina 28]
„Limba înţelepţilor aduce vindecare“
[Legenda fotografiei de la pagina 29]
Descărcându-ne inima în faţa unui prieten de încredere putem primi mângâiere
[Legenda fotografiei de la pagina 30]
Meditarea cu apreciere la Cuvântul lui Dumnezeu ne înveseleşte inima