„Cortul celor drepţi va înflori“

CÂND va izbucni Armaghedonul, care va pune capăt sistemului rău de lucruri al lui Satan, „casa celor răi va fi nimicită“. Dar ce se va întâmpla cu „cortul celor drepţi“? Dumnezeu promite că în lumea nouă acesta „va înflori“. — Proverbele 14:11.

Însă, până când „cei răi vor fi nimiciţi din ţară şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea“, oamenii integri vor trebui să locuiască alături de ei (Proverbele 2:21, 22). Pot înflori cei drepţi în aceste condiţii? Versetele de la 1 la 11 din Proverbele capitolul 14 al cărţii biblice Proverbele arată că ne putem bucura încă de pe acum de o anumită măsură de prosperitate şi siguranţă, dacă lăsăm ca înţelepciunea să ne îndrume vorbirea şi acţiunile.

Când înţelepciunea zideşte o casă

Referindu-se la influenţa pe care soţia o are asupra familiei sale, regele Solomon din vechiul Israel spune: „Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar cea nebună o dărâmă cu înseşi mâinile ei“ (Proverbele 14:1). Cum îşi zideşte casa o femeie înţeleaptă? Ea respectă principiul divin al autorităţii (1 Corinteni 11:3). Nu se lasă influenţată de spiritul de independenţă cu care este impregnată lumea lui Satan (Efeseni 2:2). Îi este supusă soţului şi vorbeşte laudativ la adresa lui, ceea ce îi determină pe alţii să-l respecte mai mult. O femeie înţeleaptă se ocupă de educaţia copiilor ei, inclusiv de cea spirituală. Ea munceşte din greu, făcând din căminul ei un loc plăcut şi confortabil pentru întreaga familie. De asemenea, ea administrează cu chibzuinţă veniturile familiei. O soţie cu adevărat înţeleaptă contribuie la prosperitatea şi siguranţa familiei ei.

O femeie nebună desconsideră principiul divin al autorităţii. Ea nu pierde ocazia să-şi vorbească soţul de rău. Fiind nechibzuită, ea risipeşte banii strânşi cu trudă de familia ei şi îşi iroseşte timpul. Drept urmare, căminul ei nu este curat, iar copiii suferă atât din punct de vedere fizic, cât şi spiritual. Într-adevăr, femeia nebună îşi dărâmă propria-i casă!

Dar cum putem şti dacă cineva este înţelept sau nebun? În Proverbele 14:2 se spune: „Cine umblă cu dreptate se teme de DOMNUL, dar cine apucă pe căi strâmbe Îl nesocoteşte“. Cei drepţi se tem de adevăratul Dumnezeu, iar „teama de Iehova este începutul înţelepciunii“ (Psalmul 111:10, NW). Un om cu adevărat înţelept ştie că e de datoria lui să se ‘teamă de Dumnezeu şi să păzească poruncile sale’ (Eclesiastul 12:13). Pe de altă parte, nebunul desconsideră prin conduita sa normele de dreptate ale lui Dumnezeu. Căile sale sunt strâmbe. O asemenea persoană îl nesocoteşte pe Dumnezeu, spunând în inima ei: „Nu există Iehova“. — Psalmul 14:1, NW.

Când înţelepciunea este pe buze

Ce se poate spune despre vorbirea omului care se teme de Iehova şi despre a celui care Îl nesocoteşte? „În gura nebunului este o nuia pentru mândria lui, dar pe înţelepţi îi păzesc buzele lor“, spune regele Solomon (Proverbele 14:3). Lipsindu-i înţelepciunea de sus, un om nebun nu este nici paşnic, nici rezonabil. Înţelepciunea care îi conduce paşii este pământească, animalică, demonică. El rosteşte cuvinte arogante, stârnind astfel certuri. Mândria cu care vorbeşte îi provoacă multe necazuri atât lui, cât şi altora. — Iacov 3:13–18.

Buzele celui înţelept îl ocrotesc, contribuind la bunăstarea sa. În ce fel? Scripturile afirmă: „Cine vorbeşte în chip uşuratic răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare“ (Proverbele 12:18). Cuvintele unui om înţelept nu sunt nici necugetate, nici sarcastice. Inima lui meditează înainte de a răspunde (Proverbele 15:28). Cuvintele sale bine gândite aduc vindecare, încurajând sufletele deprimate şi înviorându-i pe cei descurajaţi. Buzele sale nu-i irită pe alţii, ci promovează pacea şi armonia.

Când eforturile sunt îndrumate de înţelepciune

În continuare, Solomon enunţă un proverb care pare să se refere la necesitatea de a cântări avantajele şi dezavantajele îndeplinirii unei anumite munci. El spune: „Unde nu sunt boi, ieslea rămâne goală, dar puterea boilor aduce belşug de roade“. — Proverbele 14:4.

Într-o lucrare de referinţă se spune cu privire la semnificaţia acestui proverb: „Când ieslea este goală, nu sunt boi de hrănit şi, prin urmare, nu trebuie depus efortul de a le face curat şi de a le da de mâncare animalelor, cheltuielile fiind astfel mai mici. Însă «avantajul» acesta este anulat în partea a doua a versetului 4 de unde se subînţelege că fără boi recolta nu va fi mare“. Aşadar, un agricultor trebuie să facă o alegere înţeleaptă.

N-ar trebui să aplicăm principiul care stă la baza acestui proverb şi atunci când vrem să ne schimbăm locul de muncă, să alegem o locuinţă, să cumpărăm o maşină sau un animal de companie? Un om înţelept va cântări atât avantajele, cât şi dezavantajele şi va stabili dacă ce-şi doreşte merită cu adevărat efortul şi cheltuiala.

Când un martor este înţelept

„Un martor credincios nu minte“, spune Solomon, adăugând „dar un martor prefăcut spune minciuni“ (Proverbele 14:5). Minciunile spuse de un martor prefăcut pot face cu siguranţă mult rău. Nabot din Izreel a fost ucis cu pietre din cauză că doi oameni de nimic au depus mărturie mincinoasă împotriva lui (1 Împăraţi 21:7–13). Şi n-a fost condamnat chiar Isus la moarte din cauza unor martori falşi (Matei 26:59–61)? Împotriva lui Ştefan — primul discipol al lui Isus ucis din cauza credinţei sale — au vorbit tot nişte martori mincinoşi. — Faptele 6:10, 11.

Un om al neadevărului poate scăpa pentru moment nedescoperit, dar să ne gândim la viitorul lui. Biblia spune că Iehova îl urăşte pe „martorul fals care spune minciuni“ (Proverbele 6:16–19). Partea acestui om va fi cu ucigaşii, cu fornicatorii şi cu idolatrii în lacul care arde cu foc şi cu sulf, adică moartea a doua. — Revelaţia 21:8.

Martorul credincios nu depune mărturie mincinoasă şi nu strecoară minciuni în declaraţia sa. Aceasta nu înseamnă însă că el este obligat să le ofere informaţii detaliate celor ce vor să le facă rău slujitorilor lui Iehova. Patriarhii Avraam şi Isaac au ascuns anumite amănunte unor oameni care nu erau închinători ai lui Iehova (Geneza 12:10–19; 20:1–18; 26:1–10). Rahav din Ierihon i-a îndrumat greşit pe trimişii împăratului (Iosua 2:1–7). Şi Isus Cristos s-a reţinut să divulge unele informaţii când faptul acesta ar fi cauzat un rău inutil (Ioan 7:1–10). El a spus: „Nu daţi ceea ce este sfânt câinilor, nici nu aruncaţi perlele voastre înaintea porcilor“. De ce? Pentru ca „nu cumva . . . întorcându-se, să vă sfâşie“. — Matei 7:6.

Când „cunoaşterea este un lucru uşor“

Este înţelepciunea un bun al tuturor? În Proverbele 14:6 se afirmă: „Batjocoritorul caută înţelepciunea şi n-o găseşte; dar pentru omul priceput, cunoaşterea este un lucru uşor“. Batjocoritorul, sau zeflemistul, ar putea căuta înţelepciunea, dar adevărata înţelepciune îl va ocoli. Întrucât dispreţuieşte lucrurile sfinte, el nu poate dobândi cunoştinţa exactă despre adevăratul Dumnezeu, o cerinţă esenţială pentru a avea înţelepciune. Mândria şi aroganţa îl împiedică să dobândească cunoştinţe despre Dumnezeu şi să devină înţelept (Proverbele 11:2). Dar de ce se străduieşte el să caute înţelepciunea? Proverbul nu spune motivul, dar s-ar putea ca el să facă aceasta pentru ca alţii să-l considere înţelept.

„Cunoaşterea este un lucru uşor“ pentru omul priceput. Priceperea este definită drept „facultatea de a înţelege, de a pătrunde ceva (uşor) cu mintea, înţelegere“ (DEX), facultatea de a vedea relaţiile generale dintre detalii. Este capacitatea de a pune la un loc diversele aspecte ale unei probleme şi de a vedea întregul, nu doar părţile lui. Proverbul spune că pentru omul priceput cunoaşterea este un lucru uşor.

Putem lua ca exemplu propria ta experienţă în dobândirea cunoştinţelor biblice. Foarte probabil că printre primele adevăruri pe care le-ai învăţat din Biblie s-au aflat învăţăturile de bază despre Dumnezeu, despre promisiunile sale şi despre Fiul său. Un timp, ele au fost pentru tine doar nişte detalii fără legătură între ele. Dar, pe măsură ce ai continuat să studiezi, aceste elemente au început să capete sens, ceea ce ţi-a permis să vezi clar legătura dintre detalii şi scopul lui Iehova cu privire la pământ şi la om. Adevărul din Biblie a devenit logic şi coerent. După aceea, ţi-a fost mai uşor să înţelegi şi alte detalii deoarece ai văzut care este locul fiecăruia în tabloul general.

Înţeleptul rege avertizează cu privire la cei la care nu se găseşte cunoştinţa: „Depărtează-te de nebun, căci nu pe buzele lui vei găsi cunoştinţa“ (Proverbele 14:7). Unui nebun îi lipseşte adevărata cunoştinţă; pe buzele lui nu se află cunoştinţa. Sfatul este să te îndepărtezi de un asemenea om şi să-l ţii la distanţă. Oricine „se însoţeşte cu nebunii va avea necaz“. — Proverbele 13:20.

„Înţelepciunea omului cunoscător îl face să vadă pe ce cale să meargă, dar — spune Solomon în continuare — nebunia celor nesocotiţi este înşelare“ (Proverbele 14:8). Un om înţelept gândeşte înainte să acţioneze. El analizează opţiunile pe care le are, precum şi posibilele rezultate ale fiecăreia. El îşi alege cu înţelepciune drumul în viaţă. Dar omul nesocotit? Acesta alege o cale nebunească, fiind convins că ştie ce face şi că alegerea lui e cea mai bună. El se lasă înşelat de propria-i nebunie.

Când înţelepciunea stă la baza relaţiilor cu ceilalţi

Omul care se lasă îndrumat de înţelepciune se află în relaţii paşnice cu alţii. „Nebunii glumesc cu păcatul“, remarcă regele Israelului, „dar între cei drepţi este bunăvoinţă“ (Proverbele 14:9). Sentimentele de vinovăţie, sau mustrările de cuget, sunt de râs pentru omul nebun. Relaţiile sale cu familia lui şi cu alţi oameni sunt încordate, deoarece el este „prea arogant ca să-şi repare greşeala“ şi să caute pacea (The New English Bible). Un om drept este dispus să treacă cu vederea slăbiciunile altora. Când greşeşte este gata să-şi ceară scuze şi să-şi îndrepte greşeala. Deoarece urmăreşte pacea, el se bucură de fericire şi de relaţii de durată cu alţii. — Evrei 12:14.

În continuare, Solomon îndreaptă atenţia spre o limită a relaţiilor interumane. El spune: „Inima îşi cunoaşte necazurile şi nici un străin nu se poate amesteca în bucuria ei“ (Proverbele 14:10). Putem oare să ne exprimăm întotdeauna cele mai adânci sentimente — de tristeţe sau de bucurie — şi să le împărtăşim altora exact ceea ce simţim? Şi există vreun om care să înţeleagă întotdeauna pe deplin sentimentele unui semen al său? Răspunsul la ambele întrebări este nu.

Să luăm în considerare situaţia unei persoane care se gândeşte la sinucidere. Cineva care încearcă asemenea sentimente nu i le poate explica în mod clar unei rude sau unui prieten. Pe de altă parte, ceilalţi nu pot sesiza întotdeauna semne ale acestor sentimente la vreunul dintre cunoscuţii lor. Nu trebuie să ne simţim vinovaţi dacă nu reuşim să vedem indicii ale unui astfel de comportament şi să oferim sprijinul necesar. Acest proverb mai arată că, deşi este consolator să apelăm la sprijinul emoţional al unui prieten plin de empatie, oamenii au limite. Sunt situaţii în care nu ne putem bizui decât pe Iehova.

„El are în casă bogăţie şi belşug“

„Casa celor răi va fi nimicită“, afirmă regele Israelului, „dar cortul celor drepţi va înflori“ (Proverbele 14:11). S-ar putea ca un om rău să o ducă bine în acest sistem şi să locuiască într-o casă frumoasă. Dar la ce îi vor mai folosi acestea când el nu va mai fi (Psalmul 37:10)? Pe de altă parte, poate că locuinţa celui drept este modestă. Dar „el are în casă bogăţie şi belşug“, se spune în Psalmul 112:3. În ce constau acestea?

Când vorbirea şi conduita noastră sunt îndrumate de înţelepciune, noi avem „bogăţia şi slava“ pe care le aduce înţelepciunea (Proverbele 8:18). Printre ele se numără o relaţie paşnică cu Dumnezeu şi cu semenii, un sentiment de mulţumire şi un anumit grad de siguranţă. Într-adevăr, „cortul celor drepţi“ poate înflori chiar şi în prezent.

[Legenda fotografiei de la pagina 27]

Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa

[Legenda fotografiei de la pagina 28]

„Limba înţelepţilor aduce vindecare“