„Păzeşte-ţi inima“

IEHOVA i-a spus profetului Samuel: „DOMNUL nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochiul, dar DOMNUL Se uită la inimă“ (1 Samuel 16:7). Îndreptând, de asemenea, atenţia asupra inimii figurative, psalmistul David a cântat: „Dacă [tu, Iehova] îmi vei cerceta inima, dacă o vei cerceta noaptea, dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic“. — Psalmul 17:3.

Da, Iehova priveşte în adâncul inimii pentru a stabili ceea ce suntem în realitate (Proverbele 17:3). Aşadar, regele Solomon al anticului Israel a dat, pe bună dreptate, următorul sfat: „Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice este de păzit, căci din ea ies izvoarele vieţii“ (Proverbele 4:23). Cum putem să ne păzim inima figurativă? Cartea Proverbele capitolul 4 ne dă răspunsul la această întrebare.

Să acceptăm disciplinarea din partea unui Tată

Capitolul al patrulea al cărţii Proverbele începe cu cuvintele: „Ascultaţi, fiilor, învăţătura [disciplina, NW] unui tată şi luaţi aminte, ca să pricepeţi; căci eu vă dau sfaturi bune: nu lepădaţi învăţătura mea“. — Proverbele 4:1, 2.

Sfatul dat tinerilor este de a da ascultare îndrumării sănătoase oferite de părinţii lor evlavioşi, îndeosebi de tată. El are responsabilitatea scripturală de a satisface necesităţile fizice şi spirituale ale familiei sale (Deuteronomul 6:6, 7; 1 Timotei 5:8). Cât de greu îi este unui tânăr să devină matur fără această îndrumare! Prin urmare, nu ar trebui ca un copil să accepte plin de respect disciplinarea din partea tatălui său?

Ce putem spune însă despre un tânăr fără un tată care să-i ofere educaţie? De exemplu, Jasona, în vârstă de unsprezece ani, a rămas fără tată când avea patru ani. Când un bătrân creştin l-a întrebat ce aspect al vieţii îl tulbură cel mai mult, Jason a răspuns fără ezitare: „Simt lipsa unui tată. Uneori acest lucru efectiv mă deprimă“. Totuşi, tinerii care nu au parte de îndrumare părintească pot beneficia de sfaturi mângâietoare. Jason şi alţii ca el pot să apeleze la bătrâni şi alte persoane mature din congregaţia creştină şi pot primi sfaturi părinteşti din partea acestora. — Iacov 1:27.

Lăsându-se în voia amintirilor legate de propria lui educaţie, Solomon a spus în continuare: „Eram . . . [un adevărat, NW] fiu la tatăl meu, şi fiu gingaş şi unic lângă mama mea“ (Proverbele 4:3). După cât se pare, regele îşi amintea cu plăcere de educaţia primită. Fiind „un adevărat fiu“ care şi-a întipărit în inimă sfaturile părinteşti, tânărul Solomon trebuie să se fi bucurat de relaţii strânse şi pline de afecţiune cu tatăl său, David. Mai mult decât atât, Solomon a fost „unic“, sau foarte îndrăgit. Cât este de important ca un copil să crească într-un cămin în care domneşte o atmosferă caldă, iar liniile de comunicare cu părinţii sunt deschise!

Să dobândim înţelepciune şi pricepere

Aducându-şi aminte de sfaturile pline de iubire ale tatălui său, Solomon a spus: „El mă învăţa şi-mi zicea: «Păstrează bine în inima ta cuvintele mele, păzeşte poruncile mele şi vei trăi! Dobândeşte înţelepciune, dobândeşte pricepere; nu uita cuvintele gurii mele şi nu te abate de la ele. [Înţelepciunea] n-o părăsi, şi ea te va păzi; iubeşte-o, şi te va ocroti. Iată începutul înţelepciunii [înţelepciunea este principalul lucru, NW]: dobândeşte înţelepciunea şi, cu tot ce ai, dobândeşte priceperea»“. — Proverbele 4:4–7.

De ce este înţelepciunea „principalul lucru“? Prin înţelepciune se înţelege folosirea cunoştinţei şi a priceperii într-un mod care aduce rezultate bune. Cunoştinţa — familiarizarea cu anumite fapte prin observaţie şi experienţă sau prin citire şi studiere — este un factor esenţial în dobândirea înţelepciunii. Dar, dacă nu avem capacitatea de a-i da o bună utilizare, cunoştinţa noastră ar fi de mică valoare. Noi trebuie nu numai să citim cu regularitate Biblia şi publicaţiile biblice furnizate de „sclavul fidel şi prevăzător“, ci şi să ne străduim să aplicăm ceea ce învăţăm din ele. — Matei 24:45, NW.

Un alt factor esenţial este dobândirea priceperii. Oare am putea fără ea să înţelegem ce raporturi există între un lucru şi altul şi să ne facem o imagine completă asupra unei chestiuni analizate? Dacă ne lipseşte priceperea, cum am putea să înţelegem de ce şi pentru ce au loc anumite lucruri şi cum am putea să dobândim perspicacitate şi discernământ? Da, pentru a putea raţiona pe baza faptelor cunoscute şi a trage concluzia corectă, avem nevoie de pricepere. — Daniel 9:22, 23.

Solomon a redat în continuare cuvintele tatălui său spunând: „Înalţ-o, şi ea [înţelepciunea] te va înălţa; ea te va aduce în cinste, dacă o vei îmbrăţişa. Ea îţi va pune pe cap o cunună de har, te va împodobi cu o coroană strălucită“ (Proverbele 4:8, 9). Înţelepciunea divină îl ocroteşte pe cel ce o îmbrăţişează. Mai mult decât atât, ea îi aduce onoare şi îl împodobeşte. Aşadar, să dobândim cu orice preţ înţelepciune.

„Ţine învăţătura [disciplina, NW]“

Făcându-se ecoul îndrumărilor primite de la tatăl său, regele Israelului a spus apoi: „Ascultă, fiul meu, primeşte cuvintele mele şi anii vieţii tale vor fi înmulţiţi. Eu te voi învăţa calea înţelepciunii, te voi conduce pe cărările dreptăţii. Când vei umbla, pasul nu-ţi va fi stânjenit; şi, când vei alerga, nu te vei împiedica. Ţine învăţătura [disciplina, NW], n-o lăsa din mână; păstreaz-o, căci ea este viaţa ta“. — Proverbele 4:10–13.

Ca adevărat fiu al tatălui Său, Solomon trebuie să fi înţeles valoarea disciplinării pline de iubire care instruieşte şi corectează. Fără o disciplinare echilibrată, cum ne-am putea aştepta să progresăm spre maturitate spirituală sau cum am putea spera să ne îmbunătăţim calitatea vieţii? Dacă nu învăţăm din propriile greşeli sau dacă nu ne corectăm ideile greşite, progresul nostru spiritual va fi într-adevăr neînsemnat. Disciplinarea rezonabilă duce la o conduită sfântă şi, astfel, ne ajută să umblăm „pe cărările dreptăţii“.

Un alt fel de disciplinare are drept rezultat şi ‘înmulţirea anilor vieţii noastre’. Cum anume? Ei bine, Isus Cristos a spus: „Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept şi în cele mari“ (Luca 16:10). Dacă ne autodisciplinăm cu privire la lucruri mici, nu ne va fi mai uşor să ne autodisciplinăm şi cu privire la lucruri mari, de care poate depinde însăşi viaţa noastră? De exemplu, dacă ne educăm ochii să nu „continue să privească o femeie în aşa fel încât să facă pasiune pentru ea“, va fi mult mai improbabil că vom cădea în imoralitate (Matei 5:28, NW). Evident, acest principiu se aplică atât în cazul femeilor, cât şi în cazul bărbaţilor. Dacă ne disciplinăm mintea să ‘aducă în captivitate orice gând’, riscul de a comite greşeli grave cu fapta şi cuvântul este mic. — 2 Corinteni 10:5, NW.

Într-adevăr, disciplinarea este de obicei greu de acceptat şi poate părea restrictivă (Evrei 12:11). Totuşi, înţeleptul rege ne-a dat asigurarea că, dacă ţinem la disciplină, cărarea pe care vom merge va favoriza progresul nostru. Aşa cum antrenamentul corespunzător îi permite unui alergător să înainteze cu viteza optimă fără să cadă sau să se rănească, faptul de a ţine la disciplină ne permite să perseverăm pe drumul spre viaţă, cu viteză constantă, fără să ne împiedicăm. Bineînţeles, trebuie să avem grijă ce cărare alegem.

Să evităm „cărarea celor răi“

Animat de sentimentul urgenţei, Solomon a avertizat: „Nu intra pe cărarea celor răi şi nu umbla pe calea celor nelegiuiţi. Fereşte-te de ea [evit-o, NW], nu trece pe ea; ocoleşte-o şi treci înainte. Căci ei nu dorm dacă n-au făcut răul, le piere somnul dacă nu fac pe cineva să cadă; căci ei mănâncă pâinea nelegiuirii şi beau vinul violenţei“. — Proverbele 4:14–17.

Cei răi, ale căror căi Solomon ne-a îndemnat să le evităm, persistă în acţiunile lor murdare. Pentru ei, faptul de a face rău este ca mâncarea şi băutura. Ei nu pot să doarmă dacă nu comit acte de violenţă. Însăşi personalitatea le este degradată! Putem oare să ne păzim inima în timp ce ne aflăm în compania lor? Cât de neînţelept este să ‘umblăm pe calea celor nelegiuiţi’ expunându-ne singuri violenţei prezente în majoritatea formelor de divertisment din lumea de azi. Faptul de a ne strădui să dăm dovadă de tandră compasiune efectiv nu este compatibil cu faptul de a lua de la televizor sau din filmele de pe marile ecrane anumite doze desensibilizatoare de scene de răutate.

Să stăm în lumină

Folosind în continuare comparaţia cu cărarea, Solomon a spus: „Dar cărarea celor drepţi este ca lumina strălucitoare, care merge mereu crescând până la miezul zilei“ (Proverbele 4:18). Faptul de a începe un studiu al Bibliei şi de a încerca să aplicăm în viaţă ceea ce spune ea poate fi comparat cu începerea unei călătorii la revărsatul zorilor. Când cerul întunecat al nopţii devine albastru închis, cu greu putem vedea ceva. Dar, pe măsură ce se ivesc zorile, începem încet-încet să distingem tot mai bine ce se află în jurul nostru. În cele din urmă, soarele străluceşte cu putere, iar noi vedem totul în cele mai mici detalii. Da, adevărul devine treptat tot mai clar pentru noi pe măsură ce persistăm cu răbdare şi sârguinţă în studierea Scripturilor. Dacă vrem să ne păzim inima de raţionamente false, nutrirea inimii cu hrană spirituală este esenţială.

Profeţiile biblice capătă, de asemenea, noi dimensiuni în ce priveşte sensul sau semnificaţia lor. Ele devin clare pentru noi pe măsură ce spiritul sfânt al lui Iehova revarsă lumină peste ele şi pe măsură ce ele sunt împlinite de evenimentele mondiale sau de întâmplările prin care trece poporul lui Dumnezeu. În loc să fim lipsiţi de răbdare şi să recurgem la speculaţii în ce priveşte împlinirea lor, trebuie să aşteptăm ca ‘lumina să meargă crescând’.

Ce putem spune despre cei ce resping îndrumarea lui Dumnezeu refuzând să umble în lumină? „Calea celor răi este ca întunecimea“, a spus Solomon, „ei nu văd de ce se vor împiedica“ (Proverbele 4:19). Cei răi sunt asemenea unui om care se împiedică în întuneric fără să ştie în ce s-a împiedicat. Chiar şi când cei lipsiţi de pietate par să prospere ca urmare a nedreptăţii lor, aparentul lor succes este doar temporar. Cu privire la aceştia, psalmistul a cântat: „Într-adevăr, Tu [Iehova] îi pui în locuri alunecoase şi-i arunci în ruină“. — Psalmul 73:18.

Să ne păstrăm vigilenţa

Regele Israelului a spus în continuare: „Fiul meu, ia aminte la cuvintele mele, pleacă-ţi urechea la spusele mele! Să nu se depărteze de ochii tăi, păstrează-le în adâncul inimii tale! Căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc şi sănătate pentru tot trupul lor. Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice este de păzit, căci din ea ies izvoarele vieţii“. — Proverbele 4:20–23.

Propriul exemplu al lui Solomon confirmă valoarea sfatului de a ne păzi inima. Într-adevăr, el s-a dovedit a fi „un adevărat fiu“ al tatălui său în tinereţea sa şi, ca adult, i-a rămas fidel lui Iehova o bună perioadă. Cu toate acestea, Biblia spune: „Când Solomon a îmbătrânit, soţiile [străine] i-au plecat inima spre alţi dumnezei; şi inima nu i-a fost în totul a DOMNULUI Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său David“ (1 Împăraţi 11:4). Fără o vigilenţă constantă, chiar şi cea mai bună inimă poate fi tentată să facă ce este rău (Ieremia 17:9). Trebuie să ne întipărim bine în inimă — „în adâncul“ ei — aducerile-aminte din Cuvântul lui Dumnezeu. Printre acestea se numără şi sfaturile furnizate în capitolul 4 din Proverbele.

Să ne examinăm starea inimii

Ne păzim cu succes inima figurativă? Cum putem şti care este starea persoanei noastre lăuntrice? „Din plinătatea inimii vorbeşte gura“, a spus Isus Cristos (Matei 12:34). El a afirmat de asemenea: „Din inimă ies gânduri rele, ucideri, fapte de adulter, desfrânări, furturi, mărturii mincinoase, hule“ (Matei 15:19, 20). Da, cuvintele şi acţiunile noastre vorbesc cu putere despre ceea ce suntem în inimă.

În mod potrivit, Solomon ne-a dat următorul îndemn: „Izgoneşte neadevărul din gura ta; şi depărtează viclenia de pe buzele tale! Ochii tăi să privească drept şi pleoapele tale să caute drept înaintea ta. Cărarea pe care mergi să fie bine gândită şi toate căile tale să fie hotărâte: nu te abate nici la dreapta nici la stânga şi fereşte-ţi piciorul de rău“. — Proverbele 4:24–27.

Având în vedere îndemnul lui Solomon, trebuie să ne examinăm modul în care vorbim şi acţionăm. Dacă vrem să ne păzim inima şi să-i fim plăcuţi lui Dumnezeu, trebuie să evităm vorbirea obscenă şi perfidia (Proverbele 3:32). Aşadar, trebuie să reflectăm sub rugăciune ce anume dezvăluie despre noi cuvintele şi faptele noastre. Prin urmare, să căutăm ajutorul lui Iehova pentru a corecta orice slăbiciune pe care o depistăm. — Psalmul 139:23, 24.

Mai presus de toate, ‘ochii noştri să privească drept’. Să-i păstrăm aţintiţi asupra obiectivului de a-i aduce Tatălui nostru ceresc un serviciu din tot sufletul (Coloseni 3:23). În timp ce urmăm personal această cale dreaptă, fie ca Iehova să ne dea succes în ‘toate căile noastre’ şi să ne dea bogate binecuvântări pentru că dăm ascultare sfatului inspirat de a ‘ne păzi inima’.

[Notă de subsol]

[Text generic pe pagina 22]

Evitaţi divertismentele caracterizate prin violenţă?

[Legenda fotografiei de la pagina 21]

Să tragem foloase de pe urma sfaturilor date de persoane cu experienţă

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Disciplinarea nu ne încetineşte progresul

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Să studiem Biblia cu perseverenţă