Să rămânem fermi ca şi cum l-am vedea pe cel care este invizibil!
„[Moise] a rămas ferm, ca şi cum l-ar fi văzut pe Cel care este invizibil.“ — EVREI 11:27.
1. Ce afirmaţie remarcabilă cu privire la Dumnezeu a făcut Isus în Predica de pe munte?
IEHOVA este Dumnezeul invizibil. Când Moise a cerut să-i vadă gloria, Iehova i-a răspuns: „Faţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă şi să trăiască“ (Exodul 33:20). Iar apostolul Ioan a scris: „Nici un om nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu“ (Ioan 1:18). Nici măcar omul Isus Cristos nu l-a putut vedea pe Dumnezeu. Totuşi, în Predica de pe munte, Isus a spus: „Fericiţi sunt cei care au inima pură, deoarece ei îl vor vedea pe Dumnezeu“ (Matei 5:8). Ce a vrut să spună Isus prin aceste cuvinte?
2. De ce nu-l putem vedea pe Dumnezeu cu ochii fizici?
2 Scripturile îl prezintă pe Iehova drept un Spirit invizibil (Ioan 4:24; Coloseni 1:15; 1 Timotei 1:17). Prin urmare, Isus nu a vrut să spună că noi, oamenii, putem efectiv să-l vedem pe Iehova cu ochii fizici. Este adevărat că, după ce sunt înviaţi ca fiinţe spirituale, creştinii unşi îl văd pe Iehova Dumnezeu în cer. Însă şi oamenii „cu inima pură“ care au speranţa de a trăi pentru totdeauna pe pământ îl pot „vedea“ pe Dumnezeu. În ce fel?
3. Cum pot percepe oamenii unele calităţi ale lui Dumnezeu?
3 Putem afla unele lucruri despre Iehova observând cu atenţie lucrurile create de el. Astfel putem fi impresionaţi de puterea sa şi ne putem simţi îndemnaţi să-l recunoaştem în calitate de Dumnezeu Creatorul (Evrei 11:3; Revelaţia 4:11). Apostolul Pavel a scris în acest sens: „Calităţile invizibile [ale lui Dumnezeu], da, puterea sa eternă şi dumnezeirea sa, se văd clar de la crearea lumii, deoarece sunt percepute prin lucrurile făcute“ (Romani 1:20). Aşadar, când a spus că îl putem vedea pe Dumnezeu, Isus s-a referit la capacitatea noastră de a percepe unele calităţi ale lui Iehova. Acumulând cunoştinţă exactă, putem să-l vedem pe Dumnezeu în sens spiritual, cu „ochii inimii“ (Efeseni 1:18). Cuvintele şi faptele lui Isus dezvăluie şi ele multe faţete ale personalităţii lui Dumnezeu. Iată de ce Isus a spus: „Cine m-a văzut pe mine l-a văzut şi pe Tatăl“ (Ioan 14:9). Isus a reflectat în mod perfect personalitatea lui Iehova. Astfel, cunoştinţele despre viaţa şi învăţăturile lui Isus ne pot ajuta să vedem, sau să percepem, unele calităţi ale lui Dumnezeu.
Spiritualitatea este esenţială
4. Cum se manifestă la mulţi oameni de azi lipsa de spiritualitate?
4 În prezent, credinţa şi adevărata spiritualitate sunt într-adevăr rare. „Credinţa nu este o posesiune a tuturor“, a spus Pavel (2 Tesaloniceni 3:2). Mulţi sunt complet absorbiţi de preocupări personale şi nu au deloc credinţă în Dumnezeu. Din cauza conduitei lor păcătoase şi a lipsei de spiritualitate, ei nu-l pot vedea cu ochii înţelegerii, deoarece iată ce a scris apostolul Ioan: „Cel care face răul nu l-a văzut pe Dumnezeu“ (3 Ioan 11). Întrucât nu-l văd pe Dumnezeu cu ochii fizici, ei acţionează de parcă el nu i-ar vedea (Ezechiel 9:9). Ei dispreţuiesc lucrurile spirituale şi, prin urmare, nu pot dobândi „cunoştinţa lui Dumnezeu“ (Proverbele 2:5). Pavel a scris, aşadar, pe bună dreptate: „Omul fizic nu primeşte lucrurile spiritului lui Dumnezeu, căci ele sunt o nebunie pentru el; şi nu poate ajunge să le cunoască, deoarece ele se examinează spiritualiceşte“. — 1 Corinteni 2:14.
5. De ce anume sunt conştienţi oamenii cu înclinaţii spirituale?
5 Însă, dacă suntem persoane cu înclinaţii spirituale, vom fi în permanenţă conştienţi că, deşi nu este un Dumnezeu care vânează greşeli, Iehova ştie bine când acţionăm sub impulsul unor gânduri şi dorinţe greşite. Da, „căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI şi El vede toate cărările lui“ (Proverbele 5:21). Dacă s-ar întâmpla să cădem într-un păcat, ar trebui să ne simţim îndemnaţi să ne căim şi să căutăm a obţine iertare din partea lui Iehova, deoarece îl iubim şi nu vrem să-l întristăm. — Psalmii 78:41; 130:3.
Ce anume ne ajută să stăm fermi?
6. Ce înseamnă a fi ferm?
6 Deşi Iehova este invizibil ochilor noştri, să nu uităm niciodată că noi suntem vizibili ochilor lui. Dacă suntem conştienţi că el există şi avem convingerea că el este aproape de toţi cei care îl cheamă, vom fi fermi — hotărâţi să-i rămânem fideli (Psalmul 145:18). Putem fi ca Moise, despre care Pavel a scris: „Prin credinţă el a părăsit Egiptul, fără să se teamă însă de furia regelui, căci a rămas ferm, ca şi cum l-ar fi văzut pe Cel care este invizibil“. — Evrei 11:27.
7, 8. Cum se explică atitudinea curajoasă manifestată de Moise înaintea Faraonului?
7 Pentru a-şi duce la îndeplinire misiunea încredinţată de Dumnezeu de a-i scoate pe israeliţi din sclavia egipteană, Moise s-a prezentat deseori înaintea despoticului Faraon, într-o reşedinţă regală ticsită de personalităţi ale lumii religioase şi militare. Probabil că zidurile palatului erau pline de idoli. Deşi invizibil, Iehova era real pentru Moise, deosebindu-se net de toţi idolii care-i reprezentau pe zeii neînsufleţiţi ai Egiptului. Nu-i de mirare că Moise nu s-a temut de Faraon!
8 Cum a dobândit Moise curajul de a se înfăţişa de repetate ori înaintea Faraonului? Scripturile ne spun că „bărbatul Moise era foarte blând, mai blând decât orice om de pe faţa pământului“ (Numeri 12:3). Este evident că spiritualitatea lui puternică şi convingerea că Dumnezeu era cu el i-au dat lui Moise tăria de a-l reprezenta pe ‘Cel invizibil’ înaintea crudului rege egiptean. Care sunt unele modalităţi prin care cei ce îl ‘văd’ pe Dumnezeul invizibil îşi manifestă credinţa în el în prezent?
9. Care este una dintre modalităţile prin care putem rămâne fermi?
9 O modalitate prin care ne manifestăm credinţa şi putem rămâne fermi ca şi cum l-am vedea pe Cel invizibil este aceea de a predica plini de curaj în pofida persecuţiilor. Isus le-a dat discipolilor următorul avertisment: „Veţi fi obiectul urii tuturor oamenilor din cauza numelui meu“ (Luca 21:17). El le-a mai spus: „Sclavul nu este mai mare decât stăpânul lui. Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta şi pe voi“ (Ioan 15:20). Cuvintele lui Isus s-au adeverit. La scurt timp după moartea sa, continuatorii lui au întâmpinat persecuţii care au îmbrăcat diverse forme: ameninţări, arestări şi bătăi (Faptele 4:1–3, 18–21; 5:17, 18, 40). În ciuda acestui val de persecuţii, apostolii şi ceilalţi discipoli ai lui Isus au continuat să predice cu îndrăzneală vestea bună. — Faptele 4:29–31.
10. Cum ne ajută în minister încrederea în grija ocrotitoare a lui Iehova?
10 La fel ca Moise, continuatorii din secolul I ai lui Isus nu s-au lăsat intimidaţi de nenumăraţii duşmani vizibili ai lor. Discipolii lui Isus au avut încredere în Dumnezeu şi, drept urmare, au putut suporta persecuţiile dure la care au fost supuşi. Da, ei au rămas fermi ca şi cum l-ar fi văzut pe Cel care este invizibil. Astăzi, faptul de a fi în permanenţă conştienţi de grija ocrotitoare a lui Iehova ne întăreşte, dându-ne curaj în lucrarea de predicare a Regatului. Cuvântul lui Dumnezeu spune că „frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în DOMNUL nu are de ce să se teamă [va fi ocrotit, NW]“ (Proverbele 29:25). Aşadar, noi nu dăm înapoi de teama de a fi persecutaţi; nici nu ne este ruşine cu ministerul nostru. Credinţa ne motivează să le depunem mărturie cu îndrăzneală vecinilor, colegilor de muncă, colegilor de şcoală şi altora. — Romani 1:14–16.
Cel invizibil îşi conduce poporul
11. Conform celor spuse de Petru şi Iuda, în ce fel s-au dovedit lipsiţi de spiritualitate unii care frecventau congregaţia creştină?
11 Credinţa ne ajută să-l vedem pe Iehova ca pe Cel care îşi conduce organizaţia pământească. Astfel, nu vom avea o atitudine critică faţă de cei ce îşi asumă responsabilităţi în congregaţie. Şi apostolul Petru, şi Iuda, fratele vitreg al lui Isus, au avertizat împotriva unora care erau atât de lipsiţi de spiritualitate, încât vorbeau injurios despre bărbaţii ce se aflau în fruntea congregaţiei creştine (2 Petru 2:9–12; Iuda 8). Dar oare ar fi vorbit la fel nemulţumiţii aceştia şi în prezenţa lui Iehova dacă el ar fi fost vizibil pentru ei? Greu de crezut! Însă, de vreme ce Dumnezeu este invizibil, aceşti oameni carnali nu s-au gândit că trebuiau să-i dea socoteală.
12. Ce atitudine ar trebui să manifestăm faţă de cei care sunt în fruntea congregaţiei?
12 Bineînţeles, congregaţia creştină este alcătuită din oameni imperfecţi. Cei ce slujesc ca bătrâni fac greşeli care, uneori, ne-ar putea afecta personal. Cu toate acestea, Iehova îi foloseşte pe aceşti oameni pentru a-i păstori turma (1 Petru 5:1, 2). Bărbaţii şi femeile spirituale vor recunoaşte că aceştia reprezintă un mijloc prin care Iehova îşi conduce poporul. Astfel, noi, creştinii, evităm spiritul critic, de nemulţumire şi manifestăm respect faţă de sistemul instituit de Dumnezeu pentru a-şi conduce poporul. Dacă ascultăm de cei ce sunt în fruntea noastră, noi demonstrăm că îl vedem pe Cel care este invizibil. — Evrei 13:17.
Să-l vedem pe Iehova ca pe Marele Instructor
13, 14. Ce înseamnă pentru voi a-l vedea pe Iehova ca pe Marele Instructor?
13 Mai există un domeniu în care este necesară percepţia spirituală. Isaia a profeţit următoarele: „Va trebui ca ochii tăi să ajungă să-l vadă pe Marele tău Instructor“ (Isaia 30:20, NW). Ne trebuie credinţă ca să recunoaştem că Iehova este cel care ne instruieşte prin intermediul organizaţiei sale pământeşti (Matei 24:45–47). Ce înseamnă a-l vedea pe Iehova ca pe Marele nostru Instructor? Aceasta înseamnă nu numai a ne păstra bune obiceiuri de studiere a Bibliei şi a participa cu regularitate la întrunirile creştine, ci şi a profita la maximum de tot ceea ce ne oferă Dumnezeu pentru bunăstarea noastră spirituală. De exemplu, este necesar să acordăm o atenţie mai mult decât obişnuită îndrumării pe care Iehova o furnizează prin Isus ca să nu mergem în derivă din punct de vedere spiritual. — Evrei 2:1.
14 Uneori sunt necesare eforturi deosebite pentru a trage maximum de foloase din hrana spirituală. De pildă, poate că suntem înclinaţi să trecem peste unele relatări biblice care ni se par greu de înţeles. Când citim revistele Turnul de veghere şi Treziţi-vă! poate că sărim unele articole, deoarece subiectele abordate nu ne interesează în mod deosebit. Sau poate că la întrunirile creştine lăsăm ca mintea să ne hoinărească. Putem fi însă vigilenţi dacă reflectăm cu atenţie la ideile prezentate. Aprecierea noastră profundă pentru instruirea spirituală pe care o primim arată că îl recunoaştem pe Iehova drept Marele nostru Instructor.
Va trebui să dăm socoteală
15. Cum au acţionat unii de parcă ar fi fost invizibili pentru Iehova?
15 Este esenţial să avem credinţă în Cel ce este invizibil mai ales având în vedere amploarea pe care o cunoaşte răutatea în acest ‘timp al sfârşitului’ (Daniel 12:4). Necinstea şi imoralitatea sexuală sunt larg răspândite. Desigur, e o dovadă de înţelepciune să ne amintim că Iehova observă acţiunile noastre chiar şi atunci când oamenii nu pot să ne vadă. Unii pierd din vedere acest adevăr. Când nu sunt văzuţi de alţii, ei adoptă o conduită contrară normelor biblice. De exemplu, unii nu au rezistat tentaţiei de a se hrăni cu materiale dăunătoare — fie pornografice, fie de altă natură — accesând unele site-uri pe Internet, uitându-se la televizor sau apelând la alte forme de tehnologie modernă. Întrucât cineva se poate implica în astfel de lucruri fără a fi văzut de alţii, unii au acţionat ca şi cum conduita lor ar fi fost invizibilă pentru Iehova.
16. Ce anume ar trebui să ne ajute să ne supunem înaltelor norme ale lui Iehova?
16 Este bine să păstrăm în minte următoarele cuvinte ale apostolului Pavel: „Fiecare dintre noi îi va da socoteală despre sine lui Dumnezeu“ (Romani 14:12). Trebuie să fim conştienţi că, de fiecare dată când păcătuim, păcătuim împotriva lui Iehova. Cunoaşterea acestui fapt ar trebui să ne ajute să susţinem înaltele sale norme şi să evităm conduita impură. Iată ce ne aminteşte Biblia: „Nu există creaţie care să nu fie dezvăluită privirii sale, ci toate lucrurile sunt goale şi expuse deschis ochilor aceluia căruia trebuie să-i dăm socoteală“ (Evrei 4:13). Suntem convinşi că va trebui să dăm socoteală înaintea lui Dumnezeu, însă principalul motiv pentru care înfăptuim voinţa sa şi ne supunem normelor sale drepte este, fără îndoială, iubirea noastră profundă faţă de el. Prin urmare, să dăm dovadă de înţelepciune în privinţa alegerii formelor de destindere şi în privinţa conduitei faţă de persoanele de sex opus.
17. În ce fel ne observă Iehova?
17 Iehova ne supraveghează cu multă atenţie, însă aceasta nu înseamnă că ne pândeşte greşelile ca să ne poată pedepsi. Dimpotrivă, el ne observă plin de o grijă iubitoare, asemenea unui tată care doreşte să-şi răsplătească copiii ascultători. Ce încurajator este să ştim că Tatăl nostru ceresc ne apreciază credinţa şi că „devine răsplătitorul celor care îl caută stăruitor“ (Evrei 11:6)! Să manifestăm încredere deplină în Iehova şi să-i ‘slujim cu toată inima’. — 1 Cronici 28:9.
18. Întrucât Iehova ne observă şi remarcă fidelitatea noastră, ce asigurare primim din Biblie?
18 Iată ce citim în Proverbele 15:3: „Ochii lui Iehova sunt în orice loc, observându-i pe cei răi şi pe cei buni“ (NW). Într-adevăr, Iehova îi observă pe cei răi, tratându-i potrivit faptelor lor. Însă, dacă ne numărăm printre „cei buni“, putem fi siguri că Iehova remarcă faptele noastre ce vădesc fidelitate. Cât de mult ne întăreşte credinţa faptul de a şti că ‘truda noastră în legătură cu Domnul nu este zadarnică’ şi că Cel Invizibil nu va ‘uita lucrarea noastră şi iubirea pe care am arătat-o pentru numele său’! — 1 Corinteni 15:58; Evrei 6:10.
Să-l rugăm pe Iehova să ne examineze
19. Care sunt câteva foloase ce decurg din manifestarea unei credinţe ferme în Iehova?
19 Ca slujitori fideli ai lui Iehova, noi suntem preţioşi în ochii săi (Matei 10:29–31). Deşi este invizibil, el poate fi real pentru noi, iar noi ne putem întări preţioasele relaţii de prietenie cu el. Dacă păstrăm această atitudine faţă de Tatăl nostru ceresc, vom avea parte de multe foloase. Credinţa noastră fermă ne va da posibilitatea să avem o inimă curată şi o conştiinţă bună înaintea lui Iehova. De asemenea, credinţa noastră lipsită de ipocrizie nu ne va permite să ducem o viaţă duplicitară (1 Timotei 1:5, 18, 19). Având o credinţă de neclintit în Dumnezeu, vom da un bun exemplu şi vom putea fi surse de încurajare pentru cei din jur (1 Timotei 4:12). Mai mult decât atât, această credinţă promovează o conduită aprobată de Dumnezeu, ceea ce îi va bucura inima lui Iehova. — Proverbele 27:11.
20, 21. a) De ce este de dorit ca Iehova să ne supravegheze? b) Cum am putea aplica la noi textul din Psalmul 139:23, 24?
20 Dacă suntem cu adevărat înţelepţi, ne vom bucura că Iehova ne supraveghează încontinuu. Vom dori nu numai să ne privească, ci şi să ne examineze în profunzime gândurile şi acţiunile. Când ne rugăm, îi putem cere lui Iehova să ne cerceteze şi să observe dacă avem unele înclinaţii nepotrivite. Cu siguranţă că el ne poate ajuta să înfruntăm problemele şi să facem schimbările necesare. Pe bună dreptate, psalmistul s-a exprimat într-o cântare astfel: „Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile! Vezi dacă este vreo cale rea în mine şi du-mă pe calea cea veşnică“. — Psalmul 139:23, 24.
21 David l-a implorat pe Iehova să-l cerceteze ca să vadă dacă exista vreo „cale rea“ în el. Nu-i aşa că şi noi dorim fierbinte, asemenea psalmistului, ca Dumnezeu să ne cerceteze inima pentru a vedea dacă avem unele motivaţii incorecte? Dând dovadă de credinţă, să-i cerem, aşadar, lui Iehova să ne examineze. Dar ce putem face dacă suntem copleşiţi de nelinişte din cauza unor greşeli sau dacă trebuie să ne luptăm cu gânduri care ne produc suferinţă? În acest caz, să continuăm să ne rugăm cu fervoare iubitorului nostru Dumnezeu, Iehova, şi să ne supunem cu umilinţă îndrumării spiritului său sfânt şi sfaturilor consemnate în Cuvântul său. Putem avea convingerea că el ne va veni în ajutor şi ne va sprijini ca să urmăm calea care duce la viaţă veşnică. — Psalmul 40:11–13.
22. Care ar trebui să fie hotărârea noastră cu privire la Cel ce este invizibil?
22 Da, Iehova ne va binecuvânta cu viaţă eternă dacă întrunim cerinţele sale. Bineînţeles, trebuie să recunoaştem autoritatea şi puterea sa, aşa cum a făcut apostolul Pavel când a scris: „A Regelui eternităţii, a nepieritorului şi invizibilului, a singurului Dumnezeu, să fie onoarea şi gloria pentru totdeauna şi veşnic. Amin“ (1 Timotei 1:17). Să manifestăm întotdeauna un astfel de respect profund faţă de Iehova. Indiferent ce s-ar întâmpla, să nu renunţăm niciodată la hotărârea de a rămâne fermi ca şi cum l-am vedea pe Cel care este invizibil.
Cum aţi răspunde?
• În ce fel pot oamenii să-l vadă pe Dumnezeu?
• Dacă îl considerăm pe Iehova o persoană reală, cum vom acţiona când vom fi persecutaţi?
• Ce înseamnă a-l vedea pe Iehova ca pe Marele Instructor?
• De ce ar trebui să dorim ca Iehova să ne examineze?
[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]
Nelăsându-se intimidat de Faraon, Moise a acţionat ca şi cum l-ar fi putut vedea pe Iehova, Dumnezeul invizibil
[Legenda fotografiei de la pagina 21]
Să nu acţionăm niciodată ca şi cum Iehova nu ar putea să vadă ceea ce facem
[Legenda fotografiei de la pagina 23]
Noi căutăm cu sinceritate cunoştinţa lui Dumnezeu deoarece îl vedem ca pe Marele nostru Instructor