Care este semnificaţia termenilor „suflet” şi „spirit”?

LA CE te gândeşti când auzi cuvintele „suflet” şi „spirit”? Mulţi cred că ambii termeni se referă la o parte invizibilă şi nemuritoare din noi, care părăseşte corpul la moarte şi continuă să trăiască. Numeroşi oameni sunt surprinşi să afle că această doctrină, atât de răspândită, nu este în armonie cu învăţăturile Bibliei. Ce învaţă, de fapt, Cuvântul lui Dumnezeu despre suflet şi spirit?

Pentru început, să vedem ce înseamnă cuvântul „suflet”. După cum probabil îţi aminteşti, cea mai mare parte a Bibliei a fost scrisă în ebraică şi greacă. Pentru termenul „suflet”, scriitorii Bibliei au folosit ebraicul néphesh şi grecescul psykhé. Aceşti doi termeni apar de peste 800 de ori în Scripturi, iar Traducerea lumii noi îi redă prin „suflet”, fie în textul principal, fie în notele de subsol. Analizând contextele biblice în care apare cuvântul „suflet”, la singular sau la plural, vei vedea că, în majoritatea cazurilor, el se referă la: 1) oameni, 2) animale şi 3) viaţa unei persoane sau a unui animal. Să analizăm câteva versete care pun în evidenţă aceste trei sensuri ale cuvântului „suflet”.

Oameni. „În zilele lui Noe, . . . puţini, adică opt suflete, au fost salvaţi prin apă” (1 Petru 3:20). Este clar că termenul „suflete” se referă aici la oameni: Noe, soţia sa şi cei trei fii ai săi, împreună cu soţiile lor. În Exodul 16:16 sunt menţionate unele instrucţiuni date israeliţilor cu privire la strângerea manei. Lor li s-a spus să o strângă „după numărul sufletelor” pe care le avea fiecare în cortul său. Aşadar, cantitatea de mană pe care trebuiau s-o strângă depindea de numărul membrilor familiei. Alte versete în care cuvântul „suflet”, la singular sau la plural, este folosit cu referire la oameni sunt: Geneza 46:18, Iosua 11:11, Faptele 27:37 şi Romani 13:1.

Animale. În relatarea biblică despre creaţie, se spune: „Dumnezeu a mai zis: «Să mişune apele de o puzderie de suflete vii şi să zboare creaturi zburătoare deasupra pământului, pe faţa întinderii cerurilor!» Şi Dumnezeu a mai zis: «Să dea pământul suflete vii după specia lor: animale domestice, alte creaturi care se mişcă şi animale sălbatice ale pământului, după specia lor!» Şi aşa a fost” (Geneza 1:20, 24). Peştii, animalele domestice şi cele sălbatice sunt numite în aceste versete „suflete”. În Geneza 9:10, Leviticul 11:46 şi Numerele 31:28, păsările şi alte vieţuitoare sunt numite suflete.

Viaţa unei persoane. Uneori, cuvântul „suflet” se referă la viaţa unei persoane. Iehova i-a spus lui Moise: „Au murit toţi cei care căutau să-ţi vâneze sufletul” (Exodul 4:19). Cu siguranţă, duşmanii lui Moise doreau să-i ia viaţa. Într-o altă relatare biblică se spune că, Rahela ‘şi-a dat sufletul’ în timp ce îl năştea pe Beniamin (Geneza 35:16-19). Să ne gândim, de asemenea, la cuvintele lui Isus: „Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă sufletul în folosul oilor” (Ioan 10:11). Isus şi-a dat sufletul, sau viaţa, în folosul omenirii. În toate aceste pasaje biblice, cuvântul „suflet” se referă la viaţa unei persoane. Termenul „suflet” este folosit cu acelaşi sens şi în următoarele texte biblice: 1 Regi 17:17-23, Matei 10:39, Ioan 15:13 şi Faptele 20:10.

Dacă vei face şi alte cercetări în Cuvântul lui Dumnezeu pe marginea acestui subiect, vei observa că nicăieri în Biblie nu se spune despre „suflet” că ar fi „nemuritor”. Dimpotrivă, Scripturile arată că sufletul moare (Ezechiel 18:4, 20). Prin urmare, Biblia numeşte orice persoană care a murit „un suflet mort” (Leviticul 21:11).

Să vedem cum este folosit în Biblie termenul „spirit”. Deşi unii cred că este sinonim cu „suflet”, Biblia arată cu claritate că „spiritul” şi „sufletul” nu se referă la acelaşi lucru.

Scriitorii Bibliei au folosit cu referire la „spirit” termenul ebraic rúach şi cel grecesc pneúma. Scripturile ne ajută să înţelegem care este sensul acestor cuvinte. În Psalmul 104:29 citim cu privire la Iehova: „Dacă le iei spiritul [rúach], pier şi se întorc în ţărâna lor”. În plus, în Iacov 2:26 se spune: „Corpul fără spirit [pneúma] este mort”. Din aceste versete reiese că „spiritul” dă viaţă corpului. Fără spirit, corpul este mort. Prin urmare, în Biblie cuvântul rúach este tradus nu numai prin „spirit”, ci şi prin „forţă” sau forţă de viaţă. Dumnezeu a spus despre Potopul din zilele lui Noe: „Eu voi aduce potopul de ape pe pământ ca să nimicesc orice carne de sub ceruri în care este forţă de viaţă [rúach]” (Geneza 6:17; 7:15, 22). Aşadar, „spiritul” se referă la o forţă invizibilă (scânteia vieţii), care animă toate creaturile vii.

Sufletul şi spiritul nu sunt unul şi acelaşi lucru. Corpul are nevoie de spirit aşa cum un aparat de radio are nevoie de curent electric pentru a funcţiona. Gândeşte-te la un radio portabil. Dacă îi pui baterii şi îl porneşti, curentul electric din baterii „dă viaţă” aparatului. Fără baterii, radioul este „mort”. Acelaşi lucru se poate spune şi despre un aparat de radio scos din priză. În mod asemănător, spiritul este forţa care dă viaţă corpului. Dar, asemenea curentului electric, spiritul nu gândeşte şi nu simte. Este o forţă impersonală. Însă, fără acest spirit, adică fără forţa de viaţă, corpul ‘moare şi se întoarce în ţărână’, aşa cum a spus psalmistul.

Eclesiastul 12:7 arată ce se întâmplă cu omul când moare: „Ţărâna [din care este făcut corpul lui] se întoarce în pământ, cum a fost, iar spiritul se întoarce la adevăratul Dumnezeu, care l-a dat”. Când spiritul, sau forţa de viaţă, părăseşte corpul, acesta moare şi se întoarce în pământ, din care a fost creat. În mod asemănător, forţa de viaţă se întoarce la Dumnezeu, de unde a venit (Iov 34:14, 15; Psalmul 36:9). Aceasta nu înseamnă că forţa de viaţă merge literalmente la cer. Ideea transmisă de acest verset este că orice speranţă ca o persoană care a murit să revină la viaţă depinde de Iehova Dumnezeu. Cu alte cuvinte, viaţa unei persoane care a murit este în mâinile lui Dumnezeu. Numai prin puterea lui îi poate fi redat acesteia spiritul, sau forţa de viaţă, pentru ca ea să trăiască din nou.

Cât de mângâietor este să ştim că Dumnezeu va face lucrul acesta pentru toţi cei ce se odihnesc în „mormintele de amintire”! (Ioan 5:28, 29) La înviere, Iehova le va crea un corp nou celor care dorm în moarte, va pune în el spirit, sau forţă de viaţă, şi ei vor trăi. Ce bucurie va aduce învierea!

Pentru mai multe informaţii despre sensurile cu care sunt folosiţi în Biblie termenii „suflet” şi „spirit”, vezi broşura Ce se întâmplă cu noi când murim? şi cartea Să aducem argumente din Scripturi, paginile 357-361 şi 383-388, publicate de Martorii lui Iehova.