Căsătoria, un dar de la Dumnezeul nostru iubitor

 1, 2. a) Ce ne-am putea întreba uneori cu privire la o pereche proaspăt căsătorită, şi de ce? b) Ce întrebări vom analiza în acest capitol?

ÎŢI plac nunţile? Mulţi participă cu plăcere la nunţi, deoarece acestea sunt ocazii de mare bucurie. Mirii sunt frumos îmbrăcaţi, iar faţa lor radiază de fericire! În ziua nunţii, cei doi sunt numai zâmbet, iar viitorul lor pare plin de speranţe.

² Totuşi, trebuie să recunoaştem că, în multe privinţe, instituţia căsătoriei trece astăzi printr-o mare criză. Deşi dorim ca perechea proaspăt căsătorită să reuşească în viaţă, poate că uneori ne întrebăm: Vor fi fericiţi cei doi? Vor avea o căsnicie trainică? Aceasta depinde de atitudinea pe care o vor avea cei doi soţi faţă de sfaturile lui Dumnezeu privitoare la căsătorie, adică dacă vor avea încredere în ele şi le vor aplica. (Citeşte Proverbele 3:5, 6.) Soţul şi soţia trebuie să facă aceste lucruri pentru a putea rămâne în iubirea lui Dumnezeu. Să analizăm în continuare răspunsul Bibliei la următoarele patru întrebări: De ce vrei să te căsătoreşti? Dacă decizi să te căsătoreşti, pe cine vei alege ca partener? Cum poţi să te pregăteşti pentru căsătorie? Ce îi poate ajuta pe cei doi parteneri să rămână împreună şi să fie fericiţi?

 3. De ce n-ar fi deloc înţelept ca o persoană să se căsătorească din motive neîntemeiate?

³ În opinia unora, căsătoria este esenţială pentru a fi fericit. Ei spun că, dacă nu ai partener conjugal, nu eşti împlinit şi nici nu ai bucurie în viaţă. Dar acest lucru nu este câtuşi de puţin adevărat! Isus, un bărbat necăsătorit, a vorbit despre celibat ca despre un dar şi i-a îndemnat pe cei ce pot, să primească acest dar (Matei 19:11, 12). Apostolul Pavel a vorbit şi el despre foloasele celibatului (1 Corinteni 7:32–38). Dar nici Isus, nici Pavel n-au făcut o regulă din acesta. Dimpotrivă, interzicerea căsătoriei se numără printre ‘învăţăturile demonilor’ (1 Timotei 4:1–3). Totuşi, celibatul le oferă multe avantaje celor ce doresc să-i slujească lui Iehova fără distragere. De aceea, n-ar fi deloc înţelept ca o persoană să se căsătorească din motive neîntemeiate, cum ar fi presiunea exercitată de cei din anturajul său.

 4. De ce o căsătorie reuşită este un cadru bun pentru a avea copii?

⁴ Dar există şi motive întemeiate pentru a te căsători? Desigur. Căsătoria este şi ea un dar de la Dumnezeul nostru iubitor. (Citeşte Geneza 2:18.) Ea oferă anumite avantaje şi poate aduce binecuvântări. De exemplu, o căsătorie reuşită este cel mai bun cadru pentru a avea copii. Copiii au nevoie de un mediu stabil, de părinţi care să-i crească cu iubire, să-i disciplineze şi să-i îndrume (Psalmul 127:3; Efeseni 6:1–4). Dar faptul de a avea copii nu constituie singurul motiv pentru a încheia o căsătorie.

 5, 6. a) Potrivit cu Eclesiastul 4:9–12, care sunt câteva dintre foloasele practice ale unei prietenii strânse? b) În ce sens poate fi asemănată căsnicia cu o funie împletită în trei?

⁵ Să ne gândim acum la versetul care constituie mottoul acestui capitol şi la contextul lui: „Mai bine doi decât unul, fiindcă au o bună răsplată pentru truda lor. Căci, dacă unul cade, tovarăşul său îl poate ridica. Dar ce se va întâmpla cu cel singur care cade şi nu este nimeni care să-l ridice? Şi, dacă doi se culcă împreună, se încălzesc, dar cum se va încălzi unul singur? Iar dacă cineva l-ar putea birui pe unul singur, doi îi pot sta împotrivă. Şi funia împletită în trei nu se rupe uşor“ (Eclesiastul 4:9–12).

⁶ Acest pasaj biblic subliniază în primul rând valoarea prieteniei, iar căsătoria este, desigur, cea mai strânsă prietenie. Potrivit versetelor citate, legătura care îi uneşte pe cei doi parteneri le permite să-şi ofere ajutor, mângâiere şi ocrotire. O căsnicie poate fi deosebit de puternică dacă este mai mult decât o legătură între doi oameni. Aşa cum dă de înţeles unul dintre versetele menţionate, o funie împletită în două se poate rupe. Dar, când sunt ţesute sau împletite trei fire, acestea se vor rupe mult mai greu. Când soţul şi soţia caută în primul rând să-i fie plăcuţi lui Iehova, căsnicia lor se aseamănă cu o funie împletită în trei. Întrucât Iehova este o prezenţă reală în căsnicia lor, legătura care îi uneşte este foarte puternică.

 7, 8. a) Ce sfat a consemnat Pavel pentru creştinii celibatari care se luptă cu dorinţele sexuale? b) Ce punct de vedere realist cu privire la căsătorie ne prezintă Biblia?

⁷ Căsătoria este totodată singurul cadru în care pot fi satisfăcute în mod corect dorinţele sexuale. În acest cadru, relaţiile sexuale sunt pe drept cuvânt o sursă de plăcere (Proverbele 5:18). O persoană celibatară ar putea avea de luptat cu dorinţele sexuale chiar şi după ce a trecut de „floarea tinereţii“, cum numeşte Biblia perioada când impulsurile sexuale încep să devină puternice. Dacă nu sunt ţinute sub control, aceste dorinţe ar putea duce la o conduită necurată sau nepotrivită. Sub inspiraţie divină, Pavel a consemnat următorul sfat pentru celibatari: „Dacă n-au stăpânire de sine, să se căsătorească, fiindcă este mai bine să se căsătorească decât să ardă de pasiune“ (1 Corinteni 7:9, 36; Iacov 1:15).

⁸ Indiferent de motivele pentru care cineva vrea să se căsătorească, este bine să fie realist. Aşa cum a spus Pavel, cei ce se căsătoresc „vor avea necazuri în carne“ (1 Corinteni 7:28). Persoanele căsătorite se confruntă cu unele probleme pe care celibatarii nu le au. Însă, dacă alegi să te căsătoreşti, cum poţi să reduci problemele şi să sporeşti binecuvântările? O modalitate este aceea de a-ţi alege cu înţelepciune partenerul.

 9, 10. a) Cum a ilustrat Pavel pericolul încheierii unei căsătorii cu un necredincios? b) La ce duce deseori ignorarea sfatului divin de a nu ne căsători cu un necredincios?

⁹ Sub inspiraţie divină, Pavel a aşternut în scris un principiu esenţial, care trebuie aplicat când cineva îşi caută un partener conjugal: „Nu vă înjugaţi la un jug inegal cu cei necredincioşi“ (2 Corinteni 6:14). Ilustrarea lui se bazează pe un aspect din viaţa agricolă. Dacă două animale de mărimi sau puteri diferite sunt puse în acelaşi jug, vor suferi amândouă. În mod asemănător, dacă un credincios şi un necredincios sunt puşi în acelaşi jug prin căsătorie, între ei vor exista fără îndoială neînţelegeri şi tensiuni. Când unul dintre parteneri vrea să rămână în iubirea lui Iehova, iar pentru celălalt acest lucru contează foarte puţin sau chiar deloc, priorităţile lor în viaţă nu vor fi compatibile, iar cei doi vor fi probabil foarte nefericiţi. De aceea, Pavel i-a îndemnat pe creştini să se căsătorească „numai în Domnul“ (1 Corinteni 7:39).

¹⁰ Unii creştini celibatari au ajuns la concluzia că un jug inegal ar fi de preferat singurătăţii pe care o simt de obicei. În unele cazuri, ei decid să ignore sfatul biblic şi se căsătoresc cu o persoană care nu-i slujeşte lui Iehova. Însă, deseori, urmările sunt triste. Ei sunt legaţi prin căsătorie de o persoană căreia nu-i pot împărtăşi cele mai importante lucruri din viaţă. Singurătatea pe care o simt acum poate fi mult mai grea decât cea pe care au simţit-o înainte de căsătorie. Din fericire, mii de creştini celibatari au încredere în sfaturile divine privitoare la căsătorie şi le respectă cu loialitate. (Citeşte Psalmul 32:8.) Deşi speră să se căsătorească într-o bună zi, ei rămân celibatari până îşi găsesc un partener printre cei ce i se închină lui Iehova Dumnezeu.

11. Ce te poate ajuta să alegi cu înţelepciune un partener conjugal? (Vezi şi chenarul „Ce calităţi aş dori să aibă partenerul meu?“.)

¹¹ Bineînţeles, aceasta nu înseamnă că orice slujitor al lui Iehova poate fi în mod automat un partener conjugal potrivit. Dacă intenţionezi să te căsătoreşti, caută pe cineva care are o personalitate şi obiective spirituale compatibile cu ale tale şi care îl iubeşte pe Dumnezeu la fel de mult ca tine. Sclavul fidel şi prevăzător a publicat multe articole pe această temă şi ar fi înţelept să analizezi sub rugăciune sfaturile biblice pe care le conţin, lăsându-te îndrumat de ele când vei lua această decizie importantă.a (Citeşte Psalmul 119:105.)

12. Ce obicei privitor la căsătorie există în multe ţări, şi ce exemplu biblic oferă îndrumare în acest caz?

¹² În multe ţări se obişnuieşte ca părinţii să-i aleagă partenerul de căsătorie copilului lor. În aceste culturi există concepţia că este mai bine ca părinţii, care au mai multă înţelepciune şi experienţă, să facă această alegere atât de importantă. Căsătoriile aranjate sunt deseori reuşite, la fel ca în timpurile biblice. Exemplul lui Avraam, care şi-a trimis slujitorul să caute o soţie pentru Isaac, le este util părinţilor care se afla astăzi într-o situaţie asemănătoare. Pe Avraam nu l-au preocupat nici banii, nici statutul social. Mai degrabă, el s-a străduit să-i găsească lui Isaac o soţie printre cei ce i se închinau lui Iehova (Geneza 24:3, 67).b

13–15. a) Cum îl poate ajuta principiul din Proverbele 24:27 pe un tânăr care se gândeşte la căsătorie? b) Cum se poate pregăti o tânără care vrea să se căsătorească?

¹³ Dacă te gândeşti cu seriozitate la căsătorie, întreabă-te: Sunt cu adevărat pregătit? Răspunsul la această întrebare nu depinde doar de părerea ta despre iubire, sexualitate sau creşterea copiilor şi nici de dorinţa ta de a fi în compania cuiva. Mai degrabă, ca viitor soţ sau viitoare soţie, trebuie să ai în vedere responsabilităţile concrete pe care le presupune căsătoria.

¹⁴ Un tânăr care este în căutarea unei soţii ar trebui să se gândească serios la următorul principiu: „Pregăteşte-ţi munca de afară, termină-ţi treaba pe ogor, apoi zideşte-ţi casa“ (Proverbele 24:27). Ce idee transmit aceste cuvinte? În trecut, un bărbat care avea intenţia de a întemeia o familie trebuia să se întrebe: Sunt eu pregătit să îngrijesc şi să întreţin o soţie şi copiii pe care i-am putea avea? El trebuia mai întâi să-şi lucreze ogorul şi să-şi strângă recolta. Acest principiu se aplică şi astăzi. Un bărbat care doreşte să se căsătorească trebuie să se pregătească pentru responsabilităţile pe care le implică acest lucru. Cât timp este apt fizic, el va trebui să muncească. În Cuvântul lui Dumnezeu se arată că bărbatul care nu se îngrijeşte de necesităţile fizice, afective şi spirituale ale familiei sale este mai rău decât un necredincios! (Citeşte 1 Timotei 5:8.)

¹⁵ În mod asemănător, femeia care decide să se căsătorească consimte să-şi asume multe responsabilităţi serioase. În Biblie sunt lăudate unele dintre aptitudinile şi calităţile pe care trebuie să le aibă o soţie pentru a-şi ajuta soţul şi pentru a se îngriji de casă (Proverbele 31:10–31). Bărbaţii şi femeile care se grăbesc să se căsătorească fără să fie pregătiţi să-şi asume responsabilităţile pe care le implică această legătură sunt egoişti. Ei nu se întreabă ce îi pot oferi viitorului partener. Există însă un lucru şi mai important: cei care au în vedere căsătoria trebuie să fie pregătiţi din punct de vedere spiritual.

16, 17. La ce principii biblice trebuie să mediteze cei ce se pregătesc pentru căsătorie?

¹⁶ Pregătirea pentru căsătorie presupune meditarea la rolul pe care Dumnezeu l-a încredinţat atât soţului, cât şi soţiei. Bărbatul trebuie să ştie ce înseamnă a fi capul unei familii creştine. Rolul acesta nu-i dă dreptul să se poarte ca un tiran. Mai degrabă, el trebuie să imite modul în care îşi exercită Isus autoritatea (Efeseni 5:23). La fel, femeia creştină trebuie să înţeleagă rolul demn al soţiei. Va fi ea dispusă să se supună ‘legii soţului ei’? (Romani 7:2) Ea se află deja sub legea lui Iehova şi a lui Cristos (Galateni 6:2). Autoritatea soţului ei în familie constituie încă o lege. Poate ea să susţină autoritatea unui bărbat imperfect şi să se supună acestei autorităţi? Dacă această perspectivă nu o încântă, ar fi mai bine să nu se căsătorească.

¹⁷ În plus, fiecare partener trebuie să fie conştient de ceea ce are nevoie în mod special celălalt şi să acţioneze în consecinţă. (Citeşte Filipeni 2:4.) Pavel a scris: „Fiecare dintre voi să-şi iubească soţia ca pe sine însuşi, iar soţia, la rândul ei, să aibă respect profund faţă de soţul ei“. Sub inspiraţie divină, Pavel a înţeles că bărbatul are nevoie îndeosebi să simtă respectul profund al soţiei sale, iar femeia are nevoie îndeosebi să se simtă iubită de soţul ei (Efeseni 5:21–33).

18. De ce perechile aflate în perioada de cunoaştere ar trebui să manifeste stăpânire de sine?

¹⁸ Aşadar, perioada de cunoaştere nu este doar un timp în care cei doi petrec momente plăcute împreună. Este perioada în care un bărbat şi o femeie învaţă să se poarte cum se cuvine unul cu celălalt, pentru a vedea dacă ar fi înţelept să se căsătorească. Dar aceasta este şi o perioadă în care trebuie să manifeste stăpânire de sine! Tentaţia de a-şi permite anumite intimităţi fizice poate fi foarte puternică; în definitiv, atracţia dintre un bărbat şi o femeie este ceva firesc. Însă cei ce se iubesc cu adevărat vor evita orice acţiune care ar putea afecta pe plan spiritual persoana iubită (1 Tesaloniceni 4:6). Aşadar, dacă eşti în perioada de cunoaştere, manifestă stăpânire de sine. Această calitate îţi va fi de folos toată viaţa, indiferent dacă te căsătoreşti sau nu.

19, 20. Ce deosebire există între concepţia creştinilor despre căsătorie şi cea a majorităţii oamenilor din lumea de azi? Ilustrează.

¹⁹ Dacă vor să aibă o căsnicie trainică, cei doi trebuie să aibă un punct de vedere corect cu privire la angajamentul luat. În romane şi în filme, căsătoria este de obicei finalul fericit pe care şi-l doresc oamenii. În viaţa reală însă, căsătoria nu este finalul, ci începutul; da, începutul unei legături care, potrivit voinţei lui Iehova, trebuie să fie trainică (Geneza 2:24). Din nefericire, majoritatea oamenilor din lumea de azi nu împărtăşesc acest punct de vedere. În unele culturi, căsătoria este asemănată cu „înnodarea a două fire“. Poate că mulţi nici nu-şi dau seama cât de bine redă această comparaţie concepţia majorităţii oamenilor despre căsătorie. În ce sens? Ca să fie bun, un nod trebuie să rămână strâns atât timp cât este necesar. De asemenea, acesta trebuie să poată fi făcut şi desfăcut cu uşurinţă.

²⁰ În ziua de azi, mulţi consideră căsătoria o legătură temporară. Ei o încheie cu multă uşurinţă, gândindu-se că le va satisface necesităţile, dar vor să-i pună capăt imediat ce li se pare că nu mai pot face faţă problemelor conjugale. Să ne amintim însă că Biblia compară legătura conjugală cu o funie. Funiile şi sforile pentru navele de pescuit sunt făcute în aşa fel încât să nu se roadă şi să nu se desfacă niciodată, nici chiar în cele mai cumplite furtuni, adică trebuie să fie foarte rezistente. Tot aşa, căsătoria este făcută să dăinuie. Să ne amintim cuvintele lui Isus: „Ce a pus Dumnezeu în acelaşi jug omul să nu despartă“ (Matei 19:6). Dacă te căsătoreşti, trebuie să ai aceeaşi concepţie despre căsătorie. Oare acest angajament transformă căsătoria într-o povară? Nicidecum!

21. Ce atitudine trebuie să aibă soţul şi soţia unul faţă de celălalt, şi ce îi poate ajuta în acest sens?

²¹ Soţul şi soţia trebuie să păstreze un punct de vedere corect cu privire la celălalt. Dacă fiecare se va strădui să se concentreze asupra calităţilor frumoase şi a eforturilor celuilalt, căsătoria va fi o sursă de bucurie şi de înviorare. Ai fi oare nerealist dacă ai avea un punct de vedere pozitiv cu privire la un partener imperfect? Iehova nu este niciodată nerealist şi totuşi avem convingerea că el are un punct de vedere pozitiv cu privire la noi. Psalmistul a întrebat: „Dacă te-ai uita la nelegiuiri, o, Iah, o, Iehova, cine ar putea să stea în picioare?“ (Psalmul 130:3). La fel, soţul şi soţia trebuie să aibă un punct de vedere pozitiv cu privire la celălalt şi să se ierte reciproc. (Citeşte Coloseni 3:13.)

22, 23. Ce exemplu le-au lăsat Avraam şi Sara persoanelor căsătorite din zilele noastre?

²² Căsnicia se poate dovedi o binecuvântare şi mai mare când dăinuie de-a lungul anilor. Biblia ni-i prezintă pe Avraam şi pe Sara când aceştia erau deja un cuplu în vârstă. Bineînţeles, viaţa lor nu a fost lipsită de greutăţi şi încercări. Imaginează-ţi ce a însemnat pentru Sara, care avea probabil peste 60 de ani, să-şi părăsească locuinţa confortabilă din prosperul oraş Ur şi să locuiască în corturi tot restul vieţii! Cu toate acestea, ea s-a supus autorităţii soţului ei. Fiind un ajutor care i se potrivea bine lui Avraam, Sara l-a susţinut plină de respect, contribuind la reuşita deciziilor lui. Supunerea ei n-a fost de suprafaţă. Chiar şi „în sinea ei“ îşi numea soţul „domn“ (Geneza 18:12; 1 Petru 3:6). Respectul ei faţă de Avraam izvora din inimă.

²³ Desigur, aceasta nu înseamnă că Avraam şi Sara au fost întotdeauna de acord unul cu celălalt. Odată, Sara i-a cerut lui Avraam ceva ce „l-a întristat mult“. Totuşi, respectând îndrumarea lui Iehova, el a ascultat cu umilinţă de glasul soţiei sale, iar lucrul acesta s-a dovedit a fi o binecuvântare pentru familia lui (Geneza 21:9–13). Soţii şi soţiile din zilele noastre, chiar şi cei căsătoriţi de zeci de ani, pot învăţa multe lucruri din exemplul acestui cuplu temător de Dumnezeu.

24. Ce căsnicii îi aduc onoare lui Iehova Dumnezeu, şi de ce?

²⁴ În congregaţia creştină există mii de căsnicii fericite, în care soţia manifestă respect profund faţă de soţ, soţul îşi iubeşte şi îşi onorează soţia şi amândoi se străduiesc să pună pe primul plan în viaţă înfăptuirea voinţei lui Iehova. Dacă decizi să te căsătoreşti, alege-ţi cu înţelepciune partenerul, pregăteşte-te bine pentru căsătorie şi depune eforturi pentru a avea o căsnicie în care să domnească pacea şi iubirea şi care să-i aducă onoare lui Iehova Dumnezeu. Atunci, în mod sigur, căsnicia ta te va ajuta să rămâi în iubirea lui Dumnezeu.