Pot bogăţiile să vă facă fericiţi?

Regele Solomon cunoştea valoarea banilor. El a scris: „Pâinea este pentru râsul muncitorilor, iar vinul înveseleşte viaţa; dar banul este binevenit în toate“ (Eclesiastul 10:19, NW). Poate fi foarte plăcut să iei masa cu prietenii, dar, pentru a face rost de pâine şi de vin, ai nevoie de bani. Întrucât lucrurile materiale sunt procurate cu ajutorul banilor, aceştia ‘sunt bineveniţi în toate’.

DEŞI Solomon a fost foarte bogat, el ştia că bogăţiile au limitele lor. El a recunoscut că un mod de viaţă materialist nu duce la fericire. El a scris: „Cine iubeşte argintul nu se satură niciodată de argint şi cine iubeşte bogăţia multă nu trage folos din ea“. — Eclesiastul 5:10.

Să presupunem că o persoană bogată se îmbogăţeşte şi mai mult. Solomon a spus: „Când se înmulţesc bunătăţile, se înmulţesc şi cei ce le mănâncă“ (Eclesiastul 5:11). Pe măsură ce „bunătăţile“ sau bogăţiile unei persoane sporesc, e nevoie de mai mulţi oameni care să aibă grijă de ele. Instalatori, administratori, servitori, paznici şi alţii, toţi trebuie plătiţi pentru serviciile lor. Iar pentru aceste servicii este nevoie de tot mai mulţi bani.

Această situaţie are implicaţii directe asupra fericirii cuiva. Istoricul grec Xenofon, care a trăit în secolul al IV-lea î.e.n., a aşternut în scris comentariile unui sărac care ajunsese bogat:

„De ce mergi până acolo încât să presupui . . . că, cu cât am mai multe lucruri, cu atât duc o viaţă mai fericită? Nici nu-ţi dai seama, a continuat el, că acum nu-mi face câtuşi de puţin mai multă plăcere să mănânc, să beau şi să dorm decât pe vremea când eram sărac. Singurul câştig pe care îl am de pe urma faptului că sunt atât de bogat este acela că trebuie să am grijă de mai multe lucruri, să le dau altora mai mult şi că am mai multă bătaie de cap decât înainte, deoarece acum mulţi servitori aşteaptă de la mine hrană, mulţi aşteaptă băutură şi mulţi aşteaptă îmbrăcăminte, în timp ce unii au nevoie de doctor; şi unul vine la mine cu o poveste cum că oile i-au fost atacate de lupi sau că i-au căzut boii într-o prăpastie şi au murit sau îmi spune că vitele i s-au îmbolnăvit de nu ştiu ce boală. Şi aşa mi se pare . . . că am mai multe necazuri acum, de când am mai multe lucruri, decât înainte, când aveam puţine“.

Un alt motiv pentru care oamenii urmăresc să se îmbogăţească şi mai mult este acela că sunt ademeniţi de ceea ce Isus Cristos a numit „înşelăciunea bogăţiilor“ (Matei 13:22). Ei sunt înşelaţi deoarece în aceste bogăţii pe care le caută cu atâta ardoare nu găsesc niciodată satisfacţia sau fericirea pe care s-au aşteptat să o găsească. Ei cred că ceea ce nu poţi realiza cu puţine bogăţii, vei putea realiza dacă eşti mai bogat. Prin urmare, este o luptă continuă pentru a avea mai mult.

Iubirea de bani nu duce la fericire

Îngrijorarea pentru bunurile pe care le are l-ar putea împiedica pe un om bogat să se bucure noaptea de odihnă. Solomon scrie: „Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mâncat puţin, fie mult; dar pe cel bogat nu-l lasă îmbuibarea să doarmă“. — Eclesiastul 5:12.

Când cineva este peste măsură de îngrijorat ca nu cumva să-şi piardă bogăţiile, la lipsa somnului se mai adaugă şi alte lucruri. Descriindu-l pe omul avar, Solomon scrie: „Toată viaţa lui a mai trebuit să mănânce cu necaz şi a avut multă durere, boală şi supărare“ (Eclesiastul 5:17). În loc să se bucure de bogăţiile sale, el mănâncă „cu necaz“, ca şi cum i-ar părea rău şi de banii pe care trebuie să-i cheltuiască pe hrană. O asemenea mentalitate bolnăvicioasă poate avea drept consecinţă o sănătate precară. La rândul ei, o sănătate precară sporeşte neliniştea avarului, deoarece îl împiedică să strângă mai multe bogăţii.

Probabil că acest lucru vă aminteşte de ceea ce a scris apostolul Pavel: „Cei care vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în cursă şi în multe pofte nebune şi periculoase, care cufundă pe oameni în ruină şi în distrugere. Căci iubirea de bani este o rădăcină a tot felul de rele şi unii care au umblat după ea . . . s-au străpuns singuri cu multe dureri“ (1 Timotei 6:9, 10). În goana lor după bani, oamenii înşală, mint, fură, se prostituează şi chiar comit crime. Deoarece ei încearcă să acapareze bogăţii şi să se ţină cu dinţii de ele, rezultatul este o persoană cu răni emoţionale, fizice şi spirituale. Ar putea fi numită aceasta calea spre fericire? Cu siguranţă, nu!

Să fim mulţumiţi cu ce avem

Solomon a avut mai multe de spus cu privire la un punct de vedere echilibrat despre bogăţii. El a scris: „Cum a ieşit de gol din pântecele mamei sale, din care a venit, aşa se întoarce şi nu poate să ia nimic în mână din toată munca lui. Iată ce am văzut: este bine şi frumos ca omul să mănânce şi să bea şi să trăiască bine în mijlocul muncii lui, cu care se chinuieşte sub soare, în toate zilele vieţii lui, pe care i le-a dat Dumnezeu; căci aceasta este partea lui“. — Eclesiastul 5:15, 18.

Aceste cuvinte arată că fericirea nu depinde de strădania de a agonisi bogăţii pentru viitor, când am putea să nu mai fim în viaţă. Mult mai bine este să fim mulţumiţi şi să ne bucurăm de rezultatele muncii noastre asidue. Apostolul Pavel a exprimat o idee asemănătoare în scrisoarea sa inspirată, adresată lui Timotei, când a spus: „Noi n-am adus nimic în lume şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne acoperim, ne va fi de ajuns“. — 1 Timotei 6:7, 8; compară cu Luca 12:16–21.

Cheia fericirii

Solomon a avut din abundenţă atât bogăţii, cât şi înţelepciune divină. Însă el a asociat fericirea cu înţelepciunea, nu cu banii. El a spus: „Ferice de omul care găseşte înţelepciune şi de omul care capătă pricepere. Căci câştigul pe care-l aduce ea este mai bun decât al argintului şi venitul ei este mai de preţ decât aurul; ea este mai de preţ decât mărgăritarele şi toate lucrurile pe care le-ai dori nu se pot asemăna cu ea. În dreapta ei este o viaţă lungă; în stânga ei, bogăţie şi slavă. Căile ei sunt nişte căi plăcute şi toate cărările ei sunt paşnice. Ea este un pom al vieţii pentru cei ce o apucă şi cei ce o au sunt fericiţi“. — Proverbele 3:13–18.

De ce este înţelepciunea superioară bogăţiilor? Solomon a scris: „Ocrotire dă şi înţelepciunea, ocrotire dă şi argintul; dar un folos mai mult al cunoştinţei este că înţelepciunea ţine în viaţă pe cei ce o au“ (Eclesiastul 7:12). Deşi banii oferă ocrotire într-o oarecare măsură, dându-i posibilitatea celui ce îi posedă să cumpere lucrurile de care are nevoie, înţelepciunea poate ocroti o persoană de asumarea unor riscuri care i-ar putea periclita viaţa. Adevărata înţelepciune nu numai că poate salva o persoană de la o moarte prematură, dar, dat fiind că se bazează pe o teamă sănătoasă de Dumnezeu, ea va duce şi la câştigarea vieţii veşnice.

De ce înţelepciunea divină duce la fericire? Deoarece adevărata fericire nu poate veni decât de la Iehova Dumnezeu. Practica a demonstrat că putem câştiga adevărata fericire numai dacă ascultăm de Cel Preaînalt. Fericirea durabilă depinde de o poziţie aprobată înaintea lui Dumnezeu (Matei 5:3–10). Aplicând ceea ce învăţăm din studierea Bibliei, vom cultiva „înţelepciunea de sus“ (Iacov 3:17). Aceasta ne va da fericirea pe care bogăţiile nu o pot aduce niciodată.

[Legenda fotografiilor de la paginile 4, 5]

Regele Solomon ştia ce anume poate face fericită o persoană. Tu ştii?