Cum se manifestă înţelepciunea divină?

„ÎNŢELEPCIUNEA săracului este dispreţuită şi cuvintele lui nu sunt ascultate.“ Aşa a încheiat înţeleptul rege Solomon povestea unui om de condiţie umilă, dar înţelept, care a salvat o cetate de la distrugere. Însă, din nefericire, „nimeni nu şi-a adus aminte de omul acela sărac“. — Eclesiastul 9:14–16.

Oamenii au tendinţa de a-i dispreţui pe cei cu posibilităţi materiale reduse, chiar dacă aceşti oameni săraci fac lucruri nobile. Aşa a fost tratat şi Isus. Isaia a profeţit despre el următoarele: „El era dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa“ (Isaia 53:3). Isus a fost dispreţuit de unii pentru simplul motiv că nu avea poziţia sau faima conducătorilor din zilele sale. Totuşi el a avut o înţelepciune mult mai mare decât a oricărui om păcătos. Oamenii din oraşul în care a crescut Isus pur şi simplu nu au vrut să recunoască faptul că acest ‘fiu al tâmplarului’ manifesta o înţelepciune deosebită şi efectua lucrări de putere. Însă aceasta a fost o greşeală gravă, deoarece relatarea continuă spunând că Isus ‘n-a făcut multe minuni acolo, din cauza necredinţei lor’. Ce mult au avut de pierdut acei oameni! — Matei 13:54–58.

Să nu facem aceeaşi greşeală! „Înţelepciunea a fost îndreptăţită prin lucrările ei“, a spus Isus. Cei care fac lucrarea lui Dumnezeu şi dezvăluie înţelepciunea cerească se remarcă nu prin poziţia lor socială, ci prin ‘roadele lor bune’, şi anume credinţa şi acţiunile bazate pe Biblie. — Matei 7:18–20; 11:19.