19. Deşi naţiunea va fi tăiată la fel ca un copac, ce asigurare îi dă Dumnezeu lui Isaia?

¹⁹ Distrugerea care va lăsa Iuda „devastată“ va veni cu siguranţă, dar situaţia nu este fără speranţă (2 Împăraţi 25:1–26). Iehova îi dă lui Isaia următoarea asigurare: „Şi chiar dacă va mai rămâne a zecea parte din locuitori, vor fi nimiciţi [arşi, NW] şi ei la rândul lor. După cum terebintul şi stejarul îşi păstrează butucul din rădăcină, când sunt tăiaţi, tot aşa o sămânţă sfântă îi va fi butucul“ (Isaia 6:13). Da, „a zecea parte . . . o sămânţă sfântă“ va rămâne la fel ca trunchiul unui copac imens care este tăiat. Fără îndoială că această asigurare îl mângâie pe Isaia deoarece în poporul său se va găsi o rămăşiţă sfântă. Chiar dacă naţiunea va mai fi arsă o dată, aşa cum un copac mare este tăiat pentru a fi folosit ca lemn de foc, va rămâne un butuc, o parte importantă din copacul simbolic al lui Israel. Acesta va fi o sămânţă, sau un vlăstar, care este sfântă pentru Iehova. După un timp, butucul va înmuguri, iar copacul va creşte din nou. — Compară cu Iov 14:7–9; Daniel 4:26.

20. Cum s-a împlinit iniţial ultima parte a profeţiei lui Isaia?

²⁰ S-au împlinit cuvintele profeţiei? Da, s-au împlinit. După şaptezeci de ani de la pustiirea ţării lui Iuda, o rămăşiţă temătoare de Dumnezeu s-a întors din exilul babilonian. Membrii acesteia au reconstruit templul şi oraşul şi au restabilit închinarea adevărată în ţară. Această restabilire a evreilor în ţara pe care le-o dăduse Dumnezeu a făcut posibilă o a doua împlinire a acestei profeţii date lui Isaia de către Iehova. Când urma să aibă loc aceasta? — Ezra 1:1–4.

Totuşi, unii au ascultat de Isus şi au devenit discipolii săi. Isus i-a numit „fericiţi“ pe aceştia (Matei 13:16–23, 51). El le spusese că, atunci când vor vedea „Ierusalimul înconjurat de armate campate“, trebuie „să înceapă să fugă la munţi“ (Luca 21:20–22). Astfel, ‘sămânţa sfântă’, care exercitase credinţă şi care formase o naţiune spirituală, „Israelul lui Dumnezeu“, a fost salvată.a — Galateni 6:16.