Mângâierea şi încurajarea — Nestemate cu multe faţete
CEI mai mulţi dintre noi am trecut prin perioade în care ne-am simţit extrem de secătuiţi — nu neapărat din punct de vedere financiar, ci cu o stare de spirit secătuită. Ne simţeam deznădăjduiţi, chiar deprimaţi profund. Totuşi, în astfel de perioade poate că am avut acces la ceva preţios care ne-a putut face foarte mult bine. Acea „nestemată“ este încurajarea.
În Biblie este folosit acelaşi cuvânt grecesc şi pentru „încurajare“, şi pentru „mângâiere“. Ambele cuvinte transmit ideea de a da curaj, putere sau speranţă. Este clar, aşadar, că atunci când ne simţim secătuiţi sau doborâţi, mângâierea şi încurajarea sunt exact ceea ce avem nevoie. Dar unde le putem găsi?
Biblia ne asigură că Iehova este „Dumnezeul oricărei mângâieri“ (2 Corinteni 1:3). Ea ne mai spune că el „nu este departe de fiecare dintre noi“ (Faptele 17:27). Aşadar, mângâierea şi încurajarea ne sunt accesibile. Să analizăm patru mijloace obişnuite prin care Iehova oferă încurajare.
Printr-o relaţie personală cu Dumnezeu
Cea mai bogată sursă de mângâiere este relaţia personală cu Iehova Dumnezeu. Simplul fapt că o astfel de relaţie este posibilă constituie o încurajare. În fond, care guvernator al lumii ar accepta să-l sunăm la telefon sau s-ar interesa personal de problemele noastre? Iehova este infinit mai puternic decât astfel de oameni. Cu toate acestea, el este umil — este mai mult decât dispus să trateze cu oamenii de rând şi imperfecţi (Psalmul 18:35). Iehova chiar a luat iniţiativa în a ne arăta iubire. În 1 Ioan 4:10 se spune: „În aceasta este iubirea, nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca ispăşire pentru păcatele noastre“. În plus, Iehova ne atrage în mod iubitor la Fiul său. — Ioan 6:44.
Aţi reacţionat la prietenia lui Dumnezeu şi aţi încercat să găsiţi mângâiere în ea? (Compară cu Iacov 2:23.) De exemplu, dacă aveţi un prieten drag, apropiat, nu este oare o plăcere să petreceţi un anumit timp numai cu acel prieten, vorbindu-i fără reţineri despre îngrijorările şi preocupările voastre, despre speranţele şi bucuriile voastre? Iehova vă invită să faceţi la fel cu el. El nu impune limite referitor la timpul cât îi vorbiţi în rugăciune — şi el într-adevăr ascultă (Psalmul 65:2; 1 Tesaloniceni 5:17). Isus se ruga cu regularitate şi cu fervoare. De fapt, înainte de a-i alege pe cei 12 apostoli ai săi, el a petrecut o noapte întreagă în rugăciune. — Luca 6:12–16; Evrei 5:7.
Din când în când, fiecare dintre noi îşi poate aranja lucrurile pentru a fi singur cu Iehova. Simplul fapt de a sta liniştit la o fereastră sau de a face o plimbare agale poate fi o ocazie potrivită pentru a vă deschide inima în faţa lui Iehova prin rugăciune. Astfel puteţi găsi un izvor imens de uşurare şi de mângâiere. Dacă, în timp ce medităm, ar fi posibil să privim ceva din creaţia lui Iehova — chiar şi numai un petec de cer, câţiva copaci sau câteva păsări — am putea găsi mângâiere, întrucât acestea ne amintesc de iubirea şi de grija lui Iehova faţă de noi. — Romani 1:20.
Prin studiul personal din Cuvântul lui Dumnezeu
Totuşi, calităţile lui Iehova ni se dezvăluie cu adevărat prin intermediul studiului personal al Bibliei. Biblia arată în mod repetat că Iehova „Dumnezeu este plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate“ (Exodul 34:6; Neemia 9:17; Psalmul 86:15). Dorinţa de a-i mângâia pe slujitorii săi pământeşti este o parte integrantă a personalităţii lui Iehova.
Să luăm, de exemplu, cuvintele lui Iehova consemnate în Isaia 66:13: „Cum mângâie pe cineva mama sa, aşa vă voi mângâia Eu“. Iehova a intenţionat ca iubirea unei mame faţă de copiii ei să fie marcată de sacrificiu de sine şi de loialitate. Dacă aţi văzut vreodată o mamă iubitoare mângâindu-şi copilul rănit, atunci înţelegeţi ce vrea să spună Iehova când promite că el îşi va mângâia poporul.
Multe relatări biblice prezintă o astfel de mângâiere în acţiune. Când profetul Ilie a fost ameninţat cu moartea de cruda regină Izabela, el şi-a pierdut curajul şi a fugit ca să-şi scape viaţa. El a fost atât de disperat, încât a mers cale de o zi prin deşert, evident fără să aibă la el rezerve de apă sau de mâncare. În suferinţa sa chinuitoare, Ilie i-a spus lui Iehova că dorea să moară (1 Împăraţi 19:1–4). Ce a făcut Iehova pentru a-l mângâia şi încuraja pe profetul său?
Iehova nu l-a mustrat pe Ilie pentru că se simţea singur, fără valoare şi înfricoşat. Dimpotrivă, profetul a auzit „un susur blând şi subţire“ (1 Împăraţi 19:12). Dacă citiţi capitolul 19 din cartea 1 Împăraţi, veţi observa cum l-a mângâiat Iehova pe Ilie, cum l-a liniştit şi cum i-a întărit credinţa. Această mângâiere nu a fost superficială, ci a mers direct la inima tulburată a lui Ilie, încurajându-l pe profet să meargă înainte. (Compară cu Isaia 40:1, 2.) Nu după mult timp, el era din nou în plină activitate.
În mod asemănător, Isus Cristos îi mângâie şi îi încurajează pe continuatorii săi loiali. De fapt, Isaia a profeţit despre Mesia: „[Domnul Suveran Iehova, NW] . . . M-a trimis să pansez pe cei cu inima zdrobită, . . . să mângâi pe toţi cei întristaţi“ (Isaia 61:1–3). În timpul vieţii sale, Isus a lăsat să se înţeleagă în mod clar că aceste cuvinte i se aplicau lui (Luca 4:17–21). Dacă aveţi nevoie de mângâiere, meditaţi la modul tandru şi iubitor în care i-a tratat Isus pe oamenii suferinzi şi nevoiaşi. Într-adevăr, studierea atentă a Bibliei este o mare sursă de mângâiere şi încurajare.
Prin congregaţie
În congregaţia creştină, nestematele de mângâiere şi încurajare strălucesc cu multele lor faţete. Apostolul Pavel a fost inspirat să scrie: „Mângâiaţi-vă unii pe alţii şi zidiţi-vă unii pe alţii“ (1 Tesaloniceni 5:11). Cum se poate găsi mângâiere şi încurajare la întrunirile congregaţiei?
Bineînţeles, noi asistăm la întrunirile congregaţiei în primul rând pentru a fi „învăţaţi de Dumnezeu“, pentru a primi instruire cu privire la el şi la căile sale (Ioan 6:45). O astfel de instruire are menirea de a încuraja şi de a mângâia. În Faptele 15:32 citim: „Iuda şi Sila . . . au îndemnat pe fraţi şi i-au întărit cu multe cuvinte“.
Vi s-a întâmplat vreodată să mergeţi la o întrunire creştină atunci când eraţi deznădăjduiţi şi, la întoarcerea acasă, să vă simţiţi mult mai bine? Probabil că ceva spus într-o cuvântare, într-un comentariu sau într-o rugăciune v-a atins inima şi v-a oferit mângâierea şi încurajarea necesare. Deci nu lipsiţi de la întrunirile creştine. — Evrei 10:24, 25.
Asocierea cu fraţii şi surorile noastre în minister şi cu alte ocazii poate avea un efect similar. În ebraică, diverse verbe care înseamnă „a lega împreună“ au căpătat şi sensul de „tărie“ sau „a întări“ — sensul evident fiind acela că lucrurile devin mai puternice atunci când sunt legate împreună. Acest principiu rămâne valabil în cadrul congregaţiei. Suntem mângâiaţi, încurajaţi, da, întăriţi prin asocierea cu ceilalţi. Şi suntem legaţi împreună prin iubire, cea mai puternică dintre legături. — Coloseni 3:14.
Uneori, ceea ce ne încurajează este fidelitatea fraţilor şi a surorilor noastre spirituale (1 Tesaloniceni 3:7, 8). Alteori este iubirea pe care o manifestă ei (Filimon 7). Iar alteori este simplul fapt de a lucra împreună, umăr la umăr, în timp ce le vorbim altora despre Regatul lui Dumnezeu. Dacă simţiţi că sunteţi slabi sau că aveţi nevoie de încurajare în minister, încercaţi să faceţi demersuri pentru a lucra împreună cu un vestitor mai în vârstă sau mai experimentat. Procedând astfel veţi găsi, foarte probabil, multă mângâiere. — Eclesiastul 4:9–12; Filipeni 1:27.
Prin „sclavul fidel şi prevăzător“
Cine organizează as- pectele mângâietoare ale închinării noastre? Isus a numit o clasă pe care a desemnat-o să fie „sclavul fidel şi prevăzător“, care să distribuie „hrana [spirituală] la timpul potrivit“ (Matei 24:45, NW). În primul secol al erei noastre, acest corp de creştini unşi de spirit era deja în acţiune. Corpul de guvernare format din bătrâni din Ierusalim le trimitea congregaţiilor scrisori de instruire şi îndrumare. Cu ce rezultat? Biblia consemnează modul în care au reacţionat congregaţiile la una dintre aceste scrisori: „După ce au citit-o, ei s-au bucurat de mângâierea pe care le-o aducea“. — Faptele 15:23–31.
În mod similar, în aceste critice zile din urmă, sclavul fidel şi prevăzător distribuie hrană spirituală care îi oferă poporului lui Iehova o mare mângâiere şi încurajare. Vă nutriţi cu această hrană? Ea este disponibilă sub forma literaturii tipărite, pe care clasa sclavului o pune la dispoziţie în întreaga lume. Revistele Turnul de veghere şi Treziţi-vă!, precum şi cărţile, broşurile şi tractele publicate de Societatea Watch Tower le-au adus mângâiere multor cititori.
Un supraveghetor itinerant a scris: „Majoritatea fraţilor şi a surorilor noastre doresc să facă ce este bine, dar deseori se confruntă cu frustrări, cu temeri şi cu sentimentul că sunt prea neputincioşi pentru a se putea descurca singuri. Articolele din revistele noastre îi ajută pe mulţi să redobândească controlul asupra vieţii şi asupra sentimentelor lor. Articolele le permit, totodată, bătrânilor să ofere ceva mai mult decât o încurajare superficială“.
Folosiţi-vă din plin de literatura distribuită de clasa sclavului fidel. Revistele, cărţile şi celelalte publicaţii de actualitate ne pot ajuta să găsim mângâiere în momente dificile. Pe de altă parte, dacă sunteţi în măsură să-i oferiţi încurajare unei persoane deprimate, folosiţi-vă de informaţiile scripturale din aceste reviste. Articolele sunt scrise cu foarte multă atenţie, deseori după multe săptămâni sau luni de cercetare temeinică, de studiu şi rugăciune. Sfaturile se bazează pe Biblie, sunt probate şi veritabile. Unii au găsit că este foarte util să citească unul sau două articole potrivite împreună cu o persoană care se simte secătuită. Acest lucru poate aduce multă mângâiere şi încurajare.
Dacă aţi găsit nestemate preţioase, le veţi stoca sau veţi împărţi cu generozitate o parte din bogăţie cu alţii? Faceţi-vă un obiectiv din a fi o sursă de mângâiere şi de încurajare pentru fraţii şi surorile din congregaţie. Dacă zidiţi în loc să dărâmaţi, dacă lăudaţi în loc să criticaţi, dacă vorbiţi cu „o limbă de ucenic“ în loc să vorbiţi ‘în chip uşuratic, rănind ca străpungerea unei săbii’, veţi avea un efect binefăcător asupra vieţii altora (Isaia 50:4; Proverbele 12:18). De fapt, foarte probabil că voi înşivă veţi fi consideraţi o nestemată — o sursă de mângâiere şi de încurajare autentică!
[Chenarul de la pagina 20]
Mângâiere pentru cei aflaţi în nevoie
MULTE persoane au scris despre modul în care unele articole din Turnul de veghere şi Treziţi-vă! le-au adâncit relaţia personală cu Iehova. O femeie a spus: „După ce am citit acest articol am simţit că Iehova, cu toată puterea şi grandoarea sa, era chiar lângă mine. Am simţit că el este o persoană reală“. O altă scrisoare spunea: „Inimile şi minţile noastre s-au schimbat atât de profund în ce priveşte modul în care îl privim pe Iehova, încât nu mai suntem aceleaşi persoane. Este ca şi cum cineva ne-a şters lentilele de la ochelari şi acum putem vedea totul foarte clar“.
Unii scriu despre modul în care îi ajută revistele să înfrunte anumite probleme sau dificultăţi, ceea ce le dă certitudinea că Iehova se interesează în mod personal de ei. O cititoare s-a exprimat astfel: „Vă mulţumim foarte mult pentru că ne-aţi permis încă o dată să vedem cât de mult se îngrijeşte Iehova de poporul său şi cât de mult îl iubeşte“. O femeie din Japonia căreia i-a murit un copil a spus următoarele despre articolele din Treziţi-vă! pe tema respectivă: „Din acele pagini se prelingea profunzimea îndurării lui Dumnezeu, şi am plâns, am plâns, am plâns. Am pus aceste articole la îndemână pentru a le citi imediat ori de câte ori mă simt nefericită sau singură“. O altă femeie îndoliată a scris: „Articolele din Turnul de veghere şi din Treziţi-vă!, precum şi broşura Când vă moare cineva drag mi-au dat puterea de care aveam nevoie pentru a suporta perioadele mele de durere“.
Sfintele Scripturi constituie principala sursă de mângâiere (Romani 15:4). Turnul de veghere se sprijină pe Biblie ca unica sa autoritate, şi tot la fel şi revista care o însoţeşte, Treziţi-vă! Din acest motiv, revistele acestea s-au dovedit a fi o mângâiere şi o încurajare pentru cititorii lor.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]
Dumnezeul oricărei mângâieri este şi Ascultătorul rugăciunii.